314 matches
-
pescuit de la Süt-Ghiol, cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am găsit pescari interesanți și am fost poftiți la ciorbă. Sărăcie Vătrar cociorbă vătrai de fier v. de lemn mire neexistent ac ac bold ac cu gămălie sau de gămălie spelcă ac de cap agrafă ac de siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de castraveți z. de varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu Gică, după îndemnul tov. Bocănescu. Vizita de la punctul Mamaia, unde am găsit pescari interesanți și am fost poftiți la ciorbă. Sărăcie Vătrar cociorbă vătrai de fier v. de lemn mire neexistent ac ac bold ac cu gămălie sau de gămălie spelcă ac de cap agrafă ac de siguranță harbuz pepene verde pepene pepene galben murături moare zeamă de castraveți z. de varză a zice a spune a merge a se duce a umbla (rău întrebuințate) miel, noaten, cârlan, mioară, mânz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de alună. Cunoscătorii limbii noaște știu că nu se pot amesteca noțiunile păstorești, noaten (miel înțărcat), cârlan (miel de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răspândesc un miros plăcut și pătrunzător. La acest soi de flori li se spune Sfânta Treime. Pentru că fiecare floare are trei foițe unite fiecare ca un clopoțel desfăcut spre vârf, iar la mijloc fiecare clopoțel are un firicel cu o gămălie galbenă Încărcată de nectar puternic mirositor și plăcut. Cât privești, nu te mai saturi. Lângă biserica din această grădină este o stâncă. Ea adăpostește chipul Mântuitorului Iisus Hristos căzut de povara păcatelor noastre. Este din piatră albă. Mântuitorul este desculț
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie lungi. 168 Haina. 169 Nepriceput, lipsit de îndemânare. 170 Cauciuc (la încălțăminte). 171 Birjar, vizitiu (de obicei, erau ruși). 172 Bufnițe. 173 A se cocoța. 174 Înalta societate (engleză). 175 Priveau cu binoclul. 176 Tur de forță (franceză). 177 Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și tresar: curând?! Abia aștept să treacă timpul. De aceea mă retrag în culcușul meu, închid ochii și chem somnul, să nu mă mai apese scurgerea ca de melc a ceasurilor și a minutelor. 25 TC "25" \l 1 Spaniolu, Gămălie și Pușcărie stăteau tolăniți pe malul Dunării, pe nisipul cald, și mâncau cu poftă salam tăiat felii și franzelă, întinse pe un ziar pus pe o piatră. Beau dintr-o sticlă de votcă „genocid“, pe care și-o treceau din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cine știe ce chinuială. După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
După ce a tras ultima înghițitură din sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe povestit: -Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sticla cu băutură care le ardea stomacul, Pușcărie, amețit de alcoolul prost, toropit de căldură, s-a întins pe spate și, înainte de a ațipi, i s-a năzărit să-l întrebe pe Gămălie: -Bă, Gămălie, de ce-ți zice ție Gămălie? Ăsta n-a catadicsit să răspundă, ci a întors întrebarea spre Spaniolu: -Da lu Spaniolu de ce-i zice Spaniolu? Spaniolu, cu burta plină, avea chef de istorii și s-a pus pe povestit: -Bă, numele mi se trage de la faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mers. Tot a bătrână a avut dreptate, cu furtișagurile am rămas, m-a ocolit norocu ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ăl mare, cel puțin pân acuma... Pușcărie a tăcut. Ceilalți doi se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind chibriturile. De mic, cum aveam un ban, îmi cumpăram o cutie ori mai apoi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
se gândeau - și povestea lui e mișto. Curând, fără să mai aștepte invitație specială, Gămălie și-a dat și el drumul la vorbă: -Iar la mine, bă, numele de Gămălie provine de la chestia că..., adică, mi se spune așa de la gămălia chibritului. Nu e plăcere mai mare pe fața pământului pentru mine decât să aprind chibriturile. De mic, cum aveam un ban, îmi cumpăram o cutie ori mai apoi o duzină de cutii de chibrituri, mă ascundeam în spatele casei și le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-ntețește focu. Asta-mi place mie nambăroan pe lume - să dau foc, să privesc cum arde, aș aprinde chibrituri întruna, și-n somn, dac-aș putea... Spaniolu și Pușcărie au râs: ce drăcovenii puteau să-i treacă prin tărtăcuță lu Gămălie! Apoi, toți trei s-au culcat: ajunsese umbra în locul unde se aflau ei și era tocmai potrivit să tragă un pui de somn. *** În fiecare seară, când se-adunau de pe drumuri la casa lor, ghereta, baraca aceea părăsită, cei trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre casa lor, ghereta de pe malul lacului de acumulare. Pe drum, au dat gata și sticla de whisky. Când au ajuns, Gămălie le-a zis: Bă, ce-ar fi, bă, să dăm noi drumu la apa asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta din lac, s-ar duce dracu Serenite cu ploaia lui împuțită. Spaniolu a zis: Taci, bă, dracu din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din gură, ce-ți veni, hai mai bine să ne culcăm. Iar Pușcărie a zis: Io-te, bă, al dracu mai e Gămălie, ce-i fată lui mintea! și a râs. Ce-a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a zis Pușcărie i-a dat curaj lu Gămălie. A râs și el. Degeaba a zis Spaniolu: Bă, nebunii dracu, v-aț băut mințîle, ai, bă, să ne culcăm!... Ăștia erau doi la unu: s-au dus împleticindu-se spre lac. Gămălie, se vede treaba, studiase problema, era în temă, ideea asta o copsese el mai de multișor. Știa că dacă umblă la o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o roată mare ruginită și o mișcă o țâră, asta face să se crape un fel de porți de metal uriașe și atât îi trebe apei, pe urmă știe ea drumu, izbucnește, se năpustește, mătură tot în cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cale. Al dracu Gămălie a reușit să clintească roata ruginită: cu ochii tulburi, Pușcărie îl privea ca prin ceață, râdea și căuta și el să-l ajute. Pereții s-au deschis, nu mult, o părere, dar de ajuns. Pușcărie și Gămălie au râs cu poftă grozavă, își îndepliniseră ambițul, au mers câțiva pași și au căzut răpuși de beție, au adormit instantaneu, începând să sforăie. La fel și Spaniolu, numai că el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
petrecut s-a petrecut ascultând cu sfințenie de un plan dinainte stabilit, un mare plan desăvârșit, în amănunt pus la cale, dintotdeauna pus la cale?!... Ajung la ultimele pagini. Tocmai citesc relatarea ultimului meu vis, cel cu Spaniolu, Pușcărie și Gămălie. Deodată tresar. Descopăr o diferență, în sfârșit descopăr o diferență. Una considerabilă. În cărticica pecetluită scrie că vagabonzii și-au găsit într-adevăr un adăpost într-o baracă, la marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele îndesate de bani și cu o sticlă plină ochi cu whisky pe care au dat-o gata. Și într-adevăr Gămălie, beat mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mort, a vrut să se răzbune pe orașul ăsta nenorocit cu căldura lui otrăvitoare, de groază. Dar n-a slobozit apele furioase. Nu era vorba de nici o apă. Ci a făcut ceea ce se pricepea el mai bine, potrivit cu numele său, Gămălie. A pus foc. Întâi a deschis vanele de la rezervoarele pântecoase, de la conductele care se duceau în Serenite. A lăsat să se scurgă spre oraș pârâul negru, unsuros. Și pe urmă a aprins fericit chibrituri, unul după altul. A mai apucat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe care-i cunoaște înghit buline roz cât gămălia de la chibrit de mari, iar farmacistele, în orice oficiu ar intra, îl întreabă de fiecare dată cum se cheamă. Ce, parcă el știe?! Buline roz și gata! Baba intervine din nou să clarifice situația, cu o precizare din folclorul parcurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vîrfurile degetelor, ne-am răzgîndit (Alberto s-a dat În spectacol, dezbrăcîndu-se de toate hainele și dîndu-și jos ghetele, bineînțeles, doar pentru a se Îmbrăca apoi la loc). În depărtare a apărut un grup de insule, ca niște ace de gămălie Împrăștiate pe suprafața vastă și gri a lacului. Translatorul nostru ne-a descris viața pescarilor de acolo, dintre care unii abia dacă au văzut vreodată un om alb, și care trăiau după obiceiurile străvechi, mîncînd aceeași mîncare, pescuind după tehnici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]