302 matches
-
jocului solicitat actorilor englezi, minunați, descoperim un ritm special pe scenă, în culorile unui alb ca de cretă " emblematic pentru stilul scenografului Helmuth Stürmer - un amestec foarte palpabil de comic și dramatic, o combinație rafinată de tipuri de umor, de gag, o construcție dezvoltată melodic, polifonic, cu arii și opusuri ce revin mereu, ca un comentariu în sine al singurătății care ne populează, uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
în producțiile sale de după 2000, însă miza centrală nu este totdeauna ruperea permanentă a continuității. Volver este, cum spuneam, o poveste comică în al cărei subtext se află, evident, problemele legate de emanciparea femeii. Acesta este, de altfel, unul dintre gagurile tacite ale conceptului care a stat la baza filmului: multe dintre scene (cele "de canapea", de exemplu) sînt filmate imitînd, firește, pînă la un punct, stilul telenovelelor - un lucru cu care ne-am obișnuit deja la Almodóvar, însă care se
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian, atmosfera rusească și ridicolul caragelian, pedepsirea lui Malvolio, “mumificarea” lui Antonio, insațietatea Oliviei, toate acestea și încă multe altele stîrnesc o voluptate extraordinară în actori și, deopotrivă, în spectatori. Despre această voluptate și
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
șocat nu numai publicul iubitor de tradiție, ci chiar publicul iubitor de circ și de cozonac, de timp liber, de loazir." Comedia este ridicată la rang de artă odată cu apariția lui Charlot. Până la el comedia era doar o tehnică a gagului. Charlot introduce fragilitatea sufletească, lacrima, stropul de poezie care dă dreptul la visare. Spune Cornel Ungureanu prin Carla Ionescu, studenta care traduce din dosarele lui Fitzcarraldo: "Cu Charlie Chaplin cei invitați să se pronunțe cu privire la filme sunt poeții. Chaplin redefinește
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
supralicitat gratuit. Dorind să-l imite pe maestrul horror-ului Wes Craven, Keenen Ivory Wayans - regizor și coscenarist împreună cu interpreții Marlon și Shawn Wayans - s-a căznit să însăileze pe canavaua arhifrecventată a "casei bîntuite de fantome" un inventar de gaguri vlăguite de propriul lor gust discutabil. Printre "citate", Exorcistul și Hannibal, Misiune imposibilă ori Tigru și dragon, Atracție fatală sau Îngerii lui Charlie etc. Liceenilor antrenați în acest așa-zis experiment școlar de week-end, profesorul pervers le promisese notă maximă
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
amnezici, somnambulici (sau doar abulici) și „cruciți”, - ca mai toate personajele, de altfel, ale acestei cărți în care ele nu știu că sunt ceea ce sunt de fapt: niște cai într-o sufragerie! Absurdul devenit firesc (și viceversa), - ca într-un gag cu Stan & Bran (cf. p. 70); sau, dacă vreți, ca ieftina găleată plină cu whisky ultrafin, dar care e ținută „sub pat”, ca un țucal („logica țucalului”, să zicem, făcând pandant cu-a calului niznai!) Coșmarul devenit un simplu vis
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
ocazionalism à la Malebranche, deviat în parodie sumbră, și anume: în ciuda liberului său arbitru (cu care-l dăruie divinitatea, ca să-l diferențieze, totuși, de o stupidă marionetă), omul rămâne o paiață în ochii Tatălui ceresc și sursa unei „sumedenii de gaguri” înveselitoare (cf. p. 171). Cu alte cuvinte, mai solemne: „c’est Dieu qui est la cause véritable de nos actes”. Inclusiv, deci, a ceea ce se cheamă, aici, „impuls sinucigaș”. De unde și un deficit volițional, o abulie, ce-i afectează pe
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
lungmetraj; dar cum noi nu trăim an condiții normale... Premiul pentru scenariu i-a revenit unui film fără nici o vorbă: My country (sârbesc), de Milos Radovic. O comedie muta, la o barieră, pe un drum de țară, ăntr-un câmp. Succesiunea gagurilor și crescendo-ul catastrofelor șanț nu numai de un umor strălucitor, dar definesc, ăntr-adevăr, "țara mea" (țara lor): reacții brutale, totale, definitive; violență demențiala, născută din mai nimic... Au mai fost premiate și Maaz (Franța) pentru o imagine de basm
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
reușit să creeze dimensiunea responsabilității sau iresponsabilității unei decizii pe care cineva se hotărăște să o ia la un moment dat și nu o mai respectă. Pur și simplu. Cine, cui dă socoteală? Spectacolul este construit dintr-o cavalcadă de gag-uri, de poante, de trucuri. Kocikariov, Răzvan Vasilescu, vrea cu tot dinadinsul să-l însoare pe prietenul lui Podkolesin, Cornel Scripcaru, un funcționar timid, retras, puțin cam pămpălău și, desigur, pretențios, hachițos, nehotărît, teribil de influențabil. Nimic, dar absolut nimic
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
de Andreea Koch) sunt perene, folosindu-se cu intenție o cromatică albă dominantă, care poate să evidențieze o generalitate a caracterelor umane, nemaiexistând trimiteri directe la o epocă, chiar dacă se poate sugera prin croială lumea anilor 1930. Lucrarea abundă în gaguri și efecte comice suculente. Se simte din plin că regizorul apelează la modalități teatrale deosebit de subtile, care îi obligă pe cântăreți să fie actori, să joace în relație unii cu alții, să se străduiască a crea tipologii caracterologice comice. Ingenioasă
I Quatro Rusteghi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5605_a_6930]
-
că scenele comice sunt atât de banale, încât mă tem că, departe de a ține cititorul treaz și amuzat, așa cum au pretins o parte din comentatorii romanului, ele nu fac, vai, decât să-l plictisească. Câteva pasaje reciclează destul de nefericit gag-uri à la Stan și Bran (vezi trasul scaunului de sub șezutul unei doamne la o nuntă, tipicul conflict conjugal cu spartul farfuriilor), iar relațiile și discursurile dintre cei doi soți împrumută limbajul sitcom-urilor gen Familia Bundy. Limbajul umoristic însuși e
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
țara mea." Abia aici stereotipul este pus în abis. Sugestia fixării într-un timp nemișcat a lumii pariziene are ceva de spus despre imobilitatea sau viteza lentă a vieților în dictatură însă ideea ar fi putut fi continuată și în afara gagului. În fond, Andrei Filipov trăiește cu amintirea unui Paris cu 30 de ani în urmă, un Paris al miracolelor. Intersecția axelor temporale a vieților acestor admirabili muzicieni și a lumii în care ar fi trebuit să se afle reclamă o
Orchestra nebună by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6675_a_8000]
-
că poate fi lucrat, că poate exprima în sine un mesaj, chiar și în absență cuvîntului, stimulat însă de propria cunoaștere, de costum, de lumină și de muzică. Cunoscîndu-i, este aproape impresionant să-i vezi cum se mișcă, cum stăpînesc gagul și rigorile lui, cum își explorează continuu trupul, expresia, cum dialoghează fără cuvinte, dar cu farmecul filmului mut, dacă vreți. Ei însuflețesc și pun în mișcare, în diferite povestioare succesive, unele inspirate că tema și, mai ales, ca valorificare a
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
ce Revelioane interesante ne-au transmis televiziunile! Totul în direct, totul natur. Realizatorii și prezentatorii își imaginaserăcă 98,3 la sută dintre telespectatorii români au insomnii, umblă pe acoperișuri și se sinucid fiindcă li se transmit prea puține glume idioate, gaguri ieftine, sau poante la care se râde sub amenințarea Kalașnikovului. După această noapte de revelion, viața va intra în normalul ei și nu vor mai fi nici probleme de ordin demografic, pentru că spontaneitatea nu mai este ucisă de programe rigide
Revelionul neputințelor televizate by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12145_a_13470]
-
a cercetat teatral, și de aici au ieșit spectacole remarcabile, vîrsta, comportamentul, ticăielile, lumea din ce în ce mai redusă și mai însingurată a bătrîneții. Aici, în dimensiunea aceasta a poposit și Kordonski. Dincolo de comentariile ironice, pamfletare, rezolvate în rezonanțele filmului mut, cu savoarea gag-ului binecunoscut. (Mi-aduc aminte cîteva fraze, din cartea prezentată în numărul trecut, ale lui Tudor Rebengiuc, care m-au făcut să zîmbesc în timpul spectacolului: "Tata înțelege patriotismul în genul lui Caragiale. Despre calitățile națiunii, dacă sînt, tăcere totală, să
Lăsata secului (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12587_a_13912]
-
celor trei portocale are foarte mult spirit ludic și, așa cum spuneam la început, o lumină specială care aduce un ton optimist și nobil spectacolului. Am rîs de la început și pînă la sfîrșit, timp de o oră, am gustat din plin gag-urile și spumoasele apariții ale personajelor, ritmul alert al construcției și structurării poveștii, priceperea și expresivitatea păpușarilor tineri ai trupei ca Ioana Chelaru - care interpretează trei personaje (Pantalone, Farfarelo, Fata din portocală), Victor Bucur, Mariana Zaharia, Claudiu Iordan. În Pedrolino
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor demonstrativ. Sînt gag-uri reluate de prea multe ori, consumate și nu doar sugerate (de pildă, apelul la citatele folclorice. Odată, de două ori, ar fi dat o culoare specială; de atîtea ori prezente, conduc cumva spre derizoriu, spre ieftinătatea situațiilor). Spectatorul nu
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
experiență, echilibrat, bine așezat în această distribuție . Ce-i scoate cu adevărat din minți? Liber la imaginație. Ambiguitatea textului este cumva diluată de regizor și completată cu mult, mult umor. Fiecare gest, fiecare pas, complicitățile actorilor sînt însoțite de mici gag-uri, de trucuri din filmele mute, ipostaze din personajul colectiv din filmele lui Fellini. Fețe și mirări nenumărate pe chipurile actorilor care joacă cu multă bucurie la cîțiva metri de noi. Mă gîndeam cît poate să reziste prospețimea lor, tenacitatea
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
ipostaze noi, speculate fiind alte registre și disponibilități. Evenimentul stagiunii este Unchiul Vanea de la Bulandra, pus în scenă nu de un regizor român, ci rus, Yuri Kordonski, ucenic al lui Lev Dodin. Atmosfera, interpretarea nuanțată, accentele diferit marcate, scenografia superbă, gag-urile, lucrul cu actorii impun acest spectacol în rîndul celor remarcabile, cu parfumul acelor montări de vîrf de la Bulandra, care au coagulat trupa teatrului, cîndva. Una peste alta, cam puțin pentru o stagiune întreagă. Sfîrșitul ei tulbure anunță un început
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
fi citite exact pe dos decât modul în care au fost concepute. Ceea ce poate spori confuzia în cazul filmului lui Menzel vine dinspre comedie, și mai ales dintr-un fel de jovialitate care dă tonul întregului film, o jovialiate a gagului. Primele cadre îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
de un comic nebun cu figura zâmbăreț-fericită a lui Ottik. Celebrul cuplu de comici, Stan și Bran, îți vine numaidecât în minte și evident că regizorul a speculat memoria noastră cinematografică aducând cele două personaje în scenă. Ca și în gagurile celor doi, Stan, adică Ottik, cu cele mai bune intenții, face numai prostii, creează încurcături și situații, exasperându-l pe Bran, adică pe Pavek. Gagurile celor doi se succed și creează coloana vertebrală a filmului, infuzând bună dispoziție oricărui public
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
regizorul a speculat memoria noastră cinematografică aducând cele două personaje în scenă. Ca și în gagurile celor doi, Stan, adică Ottik, cu cele mai bune intenții, face numai prostii, creează încurcături și situații, exasperându-l pe Bran, adică pe Pavek. Gagurile celor doi se succed și creează coloana vertebrală a filmului, infuzând bună dispoziție oricărui public. Însă abia de aici încolo filmul lui Menzel dobândește nu doar culoare locală, ci și profunzime. Intriga este și ea simplă, pe fondul nemulțumirii lui
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
în fața unui cu totul alt regizor vizionînd Legiunea străină. Filmul încearcă să depășească în turpitudine și ultimele bălării eroi-comice nicolaesciene făcînd o concurență neloială unor filme precum Garcea și oltenii sau A doua cădere a Constantinopolului în amestec zburdalnic cu gagurile celor de la grupul Vouă, diferența fiind mai ales una de grai, graiul moldovenesc împănînd ca un sughiț de maimuță beată întreaga peliculă. Povestea se petrece într-un sat din Moldova unde locuitorii așteaptă cu sufletul la gură integrarea (europeană) într-
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
potentaților de la întreprinzătorul Marcel la organele locale foarte vocale. Din registrul dramatic către care regizorul intenționează să dirijeze comedia erorilor nu mai rămîne mare lucru, acțiunile personajelor devin tot mai nebuloase în amestecul de cadre complet inutile care funcționează ca gaguri separate unde își dă concursul o trupă de comici de cartier, unde la trei vorbe două flutură organele și funcțiile lor arhicunoscute. Lilica, spre exemplu, constituie un permanent pretext de viol și de firești considerații sexuale; cînd intriga lipsește sau
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
permanent pretext de viol și de firești considerații sexuale; cînd intriga lipsește sau acțiunea se moleșește Lilica apare și totul se energizează erectil în jurul ei. Daneliuc este incapabil să extragă comicul buf sau aliajul potrivit dintre oribil și comic, dintre gag și dramă ca în recentul film al lui Jiri Menzel, filmul său se poate rezuma într-o înjurătură. Aproape fiecare scenă livrează o mitocănie gratuită, o expresie șmecherosă, - "apă și săpun" -, o remarcă scatologică printre încoțopeneli isterice, printre care, pretenția
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]