361 matches
-
poponauți inconștienți! Iar s-a fisurat, în mă-sa, vreun batal, adăugă el, scuturând din cap, către incendiul muribund. Da' ce mă-ncurc eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împăturite); făcu două cocoloașe cât merele și le vîrî la piept. Cum decolteul rochiei avea bentița de sus foarte întinsă pe piele, totul ieși nesperat de bine. Tot sânt bune la ceva și filmele vulgare cu travestiuri, își zise râzând. Gagica din oglindă avea acum niște țîțici micuțe și delicate, de mai mare dragul. Se așeză pe pat și vru să plângă, dar nu îndrăzni din cauza fardului. Nu se mai gândi la nimic, începu să facă ordine în cameră. Totul trebuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis unul acolo, l-au găsit În pichet, spînzurat cu centura. — L-a lăsat gagica? — L-a speriat ursu’? Bau! Nu, cică frate-său a murit chiar aici pe munte, Într-o excursie, a căzut Într-o rîpă și, cînd ăsta stătea În post, venea noaptea fantoma peste el. — Mișto! Înseamnă că cine face gardă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rog să-mi aducă șosete mai groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu ar putea să fie altfel, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
groase. Intru În clădirea plină de antene, scundă, pe jumătate Îngropată În pămînt, și Îl găsesc pe Aursulesei hlizindu-se, plictiseala care e gata să-l omoare se hlizește și ea. Te caută o gagică. Mă Îndoiesc că mă sună „gagica“, am convenit s-o lăsăm moartă, așa că mă așez și aștept, sperînd că e totuși taică-meu. Aursulesei e veteran, dar e unul din băieții buni. Nici nu ar putea să fie altfel, nu cred că are un metru șaizeci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai mult prin aer decît prin părul lui. Spre final devine tăcut, iar cînd termin se admiră Într-o oglindă și se declară mulțumit. — Ooo, pleacă veteranu’ acasă? țipă unul. Să-l prinzi pe văr-tu cum o călărește pe gagică-ta. Vorbește rar și greoi, replica nu e a lui, a auzit-o la alții și Încearcă și el să fie ca ei - deși Îl prigonesc și fac mișto de el. E un alt caz de ostaș căruia i-ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niciodată, fiindcă bazinul ăsta e pentru mucoși: cînd o să avem optsprezece ani și o să părem, cu țigara În colțul gurii, de douăzeci și unu, o să Înotăm În bazinul mare, fetele Însă Înoată, merită să le vezi În costum de baie: e mișto gagica ta, păzea Enrique, păzea, așa-s femeile, Manolo, trebuie să le săruți tot timpul ca să nu se răcească, dă-te la o parte, Juan, dă-te la o parte, că doar nu ești de sticlă. Grasule, spune-i metisului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
am ajuns uneori foarte aproape de asta. Dar ne-am plimbat zilnic ore-n șir, am fost la cenacluri unde prezența ei era hip notică, unde părul ei foarte lung se-nfoia aspru atră gând toate privirile („băi, norocosule, cine-i gagica?“), am fost și la ștranduri sordide, unde nu se putea intra în apele băloase. Când o conduceam spre casă, noaptea târziu (firește, pe sub stele cu șase colțuri), ne opream pe drum, luminați spectral de vreun bec sau de vitrinele vreunui
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să n-aibă nici o grijă, e teleormăneancă de-a mea și astea sunt femei serioase, nu umblă cu fofârlica. Un timp, s-a mai liniștit băiatu’, da’, p’ormă, iar a început să ne preseze, că de ce nu-l caută gagica, l-o fi uitat, o fi vrut numai să glumească cu el, sau om fi făcut noi vreo glumă, cum de ne am permis, că el ne dă în judecată... hai noroc și numai bine, săru’ mâna și bun venit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fata. „E sora mea.“ „Înseamnă că sunteți gemene“, deduce managerul. „Nu“, zice fata, „nu suntem.“ Iar Mark ar trebui să-și dea seama ce naiba sunt. Deci... cum e? Una dintre ele o fi adoptată sau așa ceva? Dar nu, îi spune gagica de la universitate, cu gura ei ca două râme care și-o trag în cârligul undiței. O guriță folositoare, probabil, la nevoie. Dar în momentul ăsta e o mare pacoste, cu întrebările ei capcană. Două fete cu același nume de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa? Am vrut să zic careva dintre noi trei, scâncește Duane-o. Rupp clatină din cap. Aș vrea ca Barbara Gillespie să aibă o soră geamănă. Vă dați seama? Apropo de două la preț de una! Duane-o urlă ca un coiot. Gagica aia e babă, frate. Și? Asta înseamnă că nu trebuie s-o înveți nimic. Femeia aia e mortală, îți zic io. Sigur are niște valuri adânci pe sub apele alea liniștite. E adevărat că are un mers mișto. Dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ăla, dr. Chandler, din serialul cu doctori“. Procesul îi făcea plăcere. Tipul ăsta? Ar trebui să fie actor de comedie, asta dacă-ți închipui că e amuzant să urli de parcă te-ai fi dat cu Ben-Gay pe scrot. Deci, da. Gagica asta zice că e cântăreață, dar asta doar pentru că i-au luat bara la care dansa. Se descurcă la fel de bine și când fu să distingă între fețe adevărate și forme care aduceau a fețe din anumite desene și fotografii. Per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori. Credeam că pot să am încredere în tine, dom’ psihiatru. Weber își trecu degetele prin barbă. — Poți, spuse el, apoi tăcu. În plus, stărui vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o să aflu niciodată ce s-a întâmplat. Pescuiau pe îndelete, aruncând undița și învârtind de mulinetă fără convingere. Weber nu prinse nimic. Lui Mark îi făcea mare plăcere să-l tachineze. — Normal că rămâi cu buza umflată. Arunci ca o gagică din echipa de softball. Mark prinse șase pești-lună. Weber inspecta fiecare pradă înainte ca Mark s-o arunce înapoi. Ești sigur că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci mișto de mine! Primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își revenise deja, renunțând la poziția ghemuit, din nou în formă, prea repede. Se ridică și trase aer în piept, ca și cum ar fi terminat de făcut gimnastică. Lovi ușor patul cu palma. —Bine. Deci zi-mi ce-ți place la gagica asta. Proiect de perfecționare. Următorul pas în viață spre autocontrol absolut. Cum ar putea... să-mi placă ceva la ea? Nu știu nimic despre ea. —Marfă necunoscută. Mister? Chestia cu lăcățelul și cheița? Câți ani are? Voia să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face în Unthank. La Imber, merită. Tot felul de lumini strălucitoare, cluburi de striptease, masaj suedez, multe ore de lucru pentru artișiti în Imber. Cîte ceva pentru fiecare. O să vă fac un tur. — Nu sînt artist. — Mai ia o pipă, gagico, și aprinde-mi și mie una. Rima luă pachetul de țigări și strigă: — Chiar îți poți permite? — Ai văzut portofelul. îmi pot permite orice, e bine? Aș prefera ca prietenul meu să fie ca tine! — Chestia cu mine e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un prosop fierbinte, m-a șters, a spus că-i părea rău și că era mai bine să plece acasă. Eu i-am spus, cum vrei. Pentru că începusem deja să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu gagica. Era perversă sau, poate că-i plăcea doar să ațâțe, mai văzusem de-astea ... sau poate că era țăcănită, caz în care voiam să dispară din camera mea. Așa că i-am zis: „Sigur, scuze dacă n-a fost prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a fost al dracului de bine. Barmanul ia remarca la modul personal. — Niciodată nu mi-a păsat de ticălosul ăla, dar pe vremea aia erau o mulțime de oameni interesanți. Discutau chestii. Făceau ce le trecea prin cap. Dacă o gagică te plăcea, bum, chiar aici, pe masa de biliard. Oamenii nu se dădeau de ceasul morții de teama bursei! E rîndul ciudatului să o ia personal. — Dacă ai fi cumpărat acțiunile alea cînd ți-am spus io, ai sta acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Zelda intrînd pe strada lui. Reverendul tocmai a alungat trei spirite dintr-o casă unde cele trei neveste ale unui bărbat s-au sinucis. SÎnt atît de multe fantome În orașul ăsta, chiar și barurile sînt bîntuite. — Oaaa. E o gagică foarte tare. Chestiile alea pe care le-a făcut cu picioarele mele... — Picioarele sînt mîinile primordiale, de aceea este important să ți se citească În tălpi. — Las-o baltă, Zelda. MÎini primordiale! — Picioarele sînt pentru mîini ceea ce trupul este pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este glasul! Se dezmeticește, iese din grup și se îndreaptă spre ea. Fericită că Laur se duce lângă ea, îi dă un sărut fugar iar Nicu rostește cu încântare, aproape strigând cu vocea-i puternică de bas: - Te-ai făcut gagică mișto, ia-mă și pe mine la plimbare, măcar să vă țin borcănelul! Râd toți și un puști izbucnește hohotind: - Bătrânilor, v-a suflat-o studentul! Erau tineri, veseli, seara era a lor, copacii abia așteptau să îi protejeze, se auzeau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se odihnească. Starostele a umplut țambalul cu poli. Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului. Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe î! căra în spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. II înjura și-l smucea: - Mă, scoal', mă, trezește-te! Lunganul călca în străchini
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te port la sfn cu drag. Tabachere de argint, Amândoi ne-am potrivit, Și la ochi și la sprâncene, Ca doi porumbei la pene. Tabachere de mărgele, Să te țin la sfn la piele, Tabachere de-alpaca, Tu ai fost gagica mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului. Mai dă și pe de lături. Umblă Bozoncea orb după ginitori, să-i prindă și să-i scalde-n sânge, dar n-o prinde! Pică la casa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui o sticlă: - Ia, ucenicule. Linge niște vin să-ți treacă... Celălalt nu spuse nimic. Privea numai curțile pustii. - Ce-ai nenică, nu ți-e bine? Cel tânăr, nimic. - N-ai potolit destul? Din casă se auzea zgomotul pantofilor Didinei. Gagica juca de dragul Stăpânului. - E vesel Bozoncea, are de ce... mai adăugă codoșul. Pe Paraschiv îl scoteau din sărite cântecul repede și tocurile muierii, care loveau dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe căra niște pături vechi, trențuite, și ucenicul pândea la capătul drumului să nu vină cineva. Stăpânul era dus cu gagica-n plăceri, nu-i mai cunoștea. Pe ei îi trimiseseră ceilalți să curețe cuibul. Mirosea a veșted și carnea li se strângea sub cămășile subțiri. - Nu mai merge, Paraschive! Cel tânăr umbla alături. Peste locurile pustii atârna sabia lunii, covrigată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]