254 matches
-
siebzehn-hundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... și așa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, îmbrăcat cu o cămașă neagră de murdărie, despicată în spate de la brâu până aproape de ceafă și încălțat cu niște galoși de cauciuc. Omul târa după el un cărucior metalic ticsit de ierburi și de buruieni bine îndesate. Trăgea din greu, gâfâind, mergea pieziș pe pantă, mă temeam să nu se prăvălească. Ajuns în dreptul meu, omul s-a oprit, m-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
e vremea să te duci unde știi dumneata...“ După ce a spus toate astea, omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de țigară care se stinsese de mult între buzele lui vinete și subțiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galoșului, și-a luat rămas-bun de la mine și a plecat târând căruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existenței sale, m-am mai întors o dată spre ostrovul pustiu. Pe urmă am pornit și eu, târât de lanțul caprelor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un semafor”. Nu mi-e clar: șarmul perfid e o calitate, ori un defect, pe scenă? Era preferabil șarmul ingenuu? Dar putea avea Scarpia ingenuitate? Iar În ceea ce privește jocul marii noastre soliste, ar fi fost de preferat unul...șters ca un galoș? Mă rog, eu credeam că Într-o cronică londoneză, nu scrisă În gazeta Buhușiului, trebuie să nțelegi măcar dacă aprecierile sunt favorabile, ori nu, artiștilor. Altfel, excesul de subtilitate ar putea duce la un efect pervers, de semafor scos din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
necunoscut, un tinerel cu vorba repezită și atitudinea unui meseriaș harnic și priceput. Își puse în geantă cele sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot. —A murit anul trecut, răspunse tânărul preot mergând cu pași mari. S-a udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în geantă cele sfinte cum își pune un instalator uneltele. —E ud pe jos, prin câmp? întrebă el. — Da. Atunci așteaptă-mă să-mi pun galoșii. Pășea repede, iar Charlot de-abia reușea să țină pasul cu el. În fața lui, galoșii molfăiau și scuipau noroiul. Aici stătea cândva părintele Russe, zise Charlot. —A murit anul trecut, răspunse tânărul preot mergând cu pași mari. S-a udat la picioare, adăugă el grav. Nici nu vă-nchipuiți câți preoți de țară mor din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la țară, răspunse succesorul părintelui Russe cu superioritate. Orice preot care a stat în același loc timp de patruzeci de ani e un om bun. Când vorbea, parcă-și molfăia dinții la fiecare cuvânt, dar, de fapt, era tot plescăitul galoșilor prin noroi. Thérèse îi întâmpină în ușă. Cu gentuța în mână, preotul urcă scările în urma ei - un meseriaș ducându-și uneltele. N-avea timp de pierdut; în zece minute era înapoi în hol și-și punea galoșii. Din colțul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
era tot plescăitul galoșilor prin noroi. Thérèse îi întâmpină în ușă. Cu gentuța în mână, preotul urcă scările în urma ei - un meseriaș ducându-și uneltele. N-avea timp de pierdut; în zece minute era înapoi în hol și-și punea galoșii. Din colțul coridorului, Charlot îl văzu luându-și rămas-bun grăbit și oficial: — Dacă aveți nevoie de mine, chemați-mă, dar să nu uitați, Mademoiselle, că, deși vă stau la dispoziție, sunt de asemenea la dispoziția tuturor celor din Brinac. —N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu dragoste: trebuie să pună pe cineva să o cosească înainte să vină iarna, iar anul viitor să se ocupe temeinic de grădină. Urmele neregulate ale pașilor ajungeau de la râu până aici: recunoscu urmele pantofilor lui alături de cele lăsate de galoșii mari și grei ai preotului. Pe această cale Dumnezeu intrase în casă, acolo lumea se vindecase în chip miraculos, se învăluise în ceață și iarăși se limpezise sub ochii lui, așa încât îl văzu din nou clar pe Carosse, cu mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
niște conspiratori. Apoi adăugă: — Totul s-a terminat. Iar acum ea o să înceapă să se întrebe ce să facă. Nu poate rămâne singură în casa asta. —Trebuie să-l conduc pe preot acasă, spuse Charlot. În hol, preotul își punea galoșii. În timp ce străbăteau câmpul, îl întrebă scurt pe Charlot: — Și acum o să plecați? Poate. — Ori plecați ori, dacă nu, Mademoiselle va trebui să-și găsească pe cineva din sat care să stea cu ea. Pe Charlot îl enerva presupunerea preotului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună micul Boc ,din trâmbița dată de babacu’ Băsescu, de nu se mai aude nimic în jur. Nici măcar sunetul prelung și dureros, al prăbușirii definitive a economiei și a nivelului de trai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
înjunghiat, luându-se cu amândouă mâinile de cap și smulgându-și smocuri de păr. Stelian îl privi liniștit și, clătinând din cap, continuă imperturbabil inventarul, luând la rând rafturile cu încălțăminte, pe care stăteau de-a valma teniși, gumari, botfori, galoși, sandale, iar mai jos, azvârlite pe dușumelele murdare, unse cu motorină, o grămadă de opinci confecționate din cauciuc, despre care gestionarul declară tam-nisam că nimeni din sat nu voia să le cumpere, deși costau o nimica toată. Chestiunea e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor? A ajuns în savană! Ochelarii din baga? Plaja Whiteheave, din Queensland! Și merindele? Oo! într-un salon Stil Ludovic al XV-lea, numai bucătarii mișunau și turuiau vorbe „delicioase”. O doamnă în galoși, cu șapcă cu cozoroc mic, se clătina în dreapta și-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
până acum zece ani, când s-a retras la sfatul unui oftalmolog de la Spitalul Militar Central unde ajunsese grație fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire mată, număra doar cinci trepte. Socoti că fără galoși Îi va fi mai ușor. Îi scoase cu ușurința cu care odinioară Își scotea sandalele de plajă pe țărmul Înalt și arid al lacului de la Salinae, năpădit de scaieți și pălămidă, Înainte de a plonja În apa verde, gelatinoasă, sub privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ele, ca purceii de copac, să-și întindă pe măduva spinării cîte-un halat din maldărul de halate dintr-un container, ce scăpau nedușate. După curățenia generală, li se distribuia, tuturor ălora ce izbuteau încă a-și exersa masticația, cîte-un galoș de mămăligă și 200 de grame de apă, în care, mai curând, erau fierte niște cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
baldachin. GUVERNATORUL: Ne sugi sângele, asta e. Tu nu vezi că toate ușile și toate ferestrele sunt bătute în cuie? Tu nu vezi că toți stau înfundați până la genunchi în aluatul ăsta negru din care-mi fac eu urmele la galoș? Nu vezi cum s-au topit acoperișurile și s-au scurs în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O mulțime de căciuli și cel puțin trei galoși zăceau ca niște pete negre pe zăpadă. O clipă am crezut că unul dintre cazaci vine spre noi și l-am văzut pe Max scoțând pe jumătate dintr-un buzunar din interior un mic automat de care m-am Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită etapă a opoziției lor față de țar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort? întrebă sufocat Cristescu. ― Mort. * Spre seară, Șerbănică sună la ușa Melaniei. Îi puse în brațe o cutiuță Vinga și își scoase galoșii Tretorn cumpărați înainte de război. ― Ce bine păstrezi tu lucrurile, Șerbănică, zâmbi Melania după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am luat o pereche la fel colonelului prin '39, la Pop și Bunescu. Cum se simte Florence? ― E cam indispusă. Natural
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
într-un borcan, dar trebuie să fii atent. Când ajungi acasă, dă-i o ceașcă fierbinte lui Florence, o să-i facă bine. Miga o privi zâmbind vrăjit: "Nu-i prea deșteaptă, dar ce femeie încîntătoare!" Melania ținu sacoșa pînă-și îmbrăcă galoșii. Îi întinse obrazul continuând recomandările: ― Fă-i o frecție cu spirt și bag-o în pat cu sticlă caldă. N-ar fi rău un extraveral... Vezi să nu aluneci! Și dă-mi un telefon să-mi spui dacă ai ajuns
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de mari și cu privirile în pământ. Tocmai atunci dădu cu ochii de cea mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tacă. Nicu îi studia încălțămintea colorată, acum îi deslușea mai bine dungile lila și pe cele verzi. Nu părea deloc solidă și se vedea că-i încă umedă, din ajun. Dormise îmbrăcat, ca vagabonzii. — Poate-ți dă o pereche de galoși de la Universu’. Cei mai buni sunt marca St. Petersburg, toți tinerii poartă din ăștia, au talpă dublă. Nicu îl luă de mână, cum făcea cu maică-sa când nu prea știa ce se întâmplă cu ea. Îi luă și pălăria
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe cât se poate, fără adjective. O să primești și lista cu noile abrevieri. Și... aș vrea să-ți dăm o... pălărie nouă din depozitul nostru, angajații primesc un cadou de Crăciun, și mi se pare că nu ți-ar strica niște galoși, spuse, privind cu jenă când spre capul, când spre picioarele noului angajat. La cuvântul „pălărie“ între cei doi se instală brusc un soi de complicitate neplăcută. Din motive foarte diferite nici unuia nu-i convenea să limpezească întâmplarea de la miezul nopții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
picioarele pe pământ. Am ieșit împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
planul doi. Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei: „Dacă doriți să vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]