1,108 matches
-
fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el: s-a îngrășat, s-a deformat de tot. Auzind aceste vorbe, calul sforăi cumplit, se înălță în două picioare, căzu pe spate, dar se ridică imediat și-o luă la galop spre un lan de grâu din apropiere. Se opri o clipă la marginea lanului, adulmecă și, brusc, țâșni în zigzag spre mănoasele spice. Era o splendoare să-l privești; înalt, cu glezne fine, cu crupa încordată de efort, cu gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
m-am făcut pulbere și dimineața nu mai știam: eu cu cine-am votat? Așa a apărut Malgorzata. Episodul 104 GHICI CINE VINE LA PRÂNZ „Deh” vru să spună Metodiu, când de-afară se auzi crescând tot mai lămurit un galop de cai, apoi niște nechezaturi, ca și când caii ar fi fost frânați brusc. Hangiul încremeni, cu urechile ciulite, și deodată țâșni spre tejghea, o sări cu uimitoare ușurință, scoase rapid un șir de pahare mari de sticlă, se pieptănă în ciobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai demne de luat în seamă: pureci vienezi, de Schonbrun, cu spatele verzui închis, care ies din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se pot ține o vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
geană de lumină, zări ca prin pâclă casele unui sat. Aprinseră cu chiu cu vai șomoioagele de paie, apoi bătrânul, clătinându-se maiestuos, se ridică în șa și dădu semnalul de atac. El ochi o casă mai arătoasă, porni în galop chiuind și, cu destulă precizie pentru starea în care se afla, aruncă șomoiogul aprins pe acoperișul de trestie al casei. întoarse iapa și intră în curte cu sabia scoasă. Din tinda casei țâșni o femeie despletită, grăsuță numai în cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
albumul era ghintuită la colțuri cu niște flori de cuie de aramă rotunde, puțin tocite, flori pe care albumul se sprijinea ca pe niște rotițe; pe coperta de deasupra se putea vedea imaginea în culori plesnite a unei troici în galop, cu vizitiul ridicând biciul și cu nori deasupra tălpilor saniei. Deschisesem albumul și-i răsfoiam foile cu margini aurite, făcute dintr-un carton atât de gros încât, când le întorceam, pocneau ca niște tăblițe de lemn, când Mik îmi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atunci fusese proba adevărată, nu mai lovise În gol. Ridicase o dată mîna deasupra capetelor celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu șeful gărzilor. În jur, alți soldați urmăreau cu interes ce se vorbea. Poetul se apropie de grup, curios. - Ce se petrece? Întrebă, urmărind cu coada ochiului curierul care sărise din nou În șa și dăduse pinteni calului, trecând În galop prin portalul claustrului. - S-a aflat de un incendiu pe drumul spre Pisa. Ceva a ars pe pământurile familiei Cavalcanti. - Ceva? Ce vrei să zici? - Oamenii mei n-au știut să spună. Poate o fânărie. Ceva mare, oricum. Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni nu rosti nici o rugăciune lângă acele nefericite rămășițe pământești. Erau la jumătatea drumului de Întoarcere când Dante auzi un ropot intens de cai la galop. Abia avu timp să le ordone oamenilor săi să se oprească Înainte ca, din tufișuri, să apară un grup de călăreți În ținută de vânătoare, Înarmați cu arcuri și cu tolbe. Când Îi văzură, noii veniți traseră și ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de definit, apoi judecătorul luă în mâna dreaptă cuțitașul de tăiat hârtie și se jucă cu el un lung moment, făcându-l să danseze pe suportul de hârtie. Un dans rapid, ceva între polcă și cadril, viu și sprinten precum galopul unui armăsar, care încetă la fel de brusc precum începuse. Iar aici începu supliciul lui Josăphine. Judecătorul și colonelul optară pentru o ofensivă comună, fără să fie totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pregătit. Mai era un loc care mi-a plăcut la nebunie, magazia recuzitei. Incredibil! Tot felul de scule, aparate, bastoane, farfurii, tacâmuri, flori de plastic. Am găsit însă și ceva care m-a lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
lăsat cu gura căscată: aparatul de imitat galopul cailor. Un sistem ciudat de pârghii care se terminau cu două emisfere de lemn; acestea, când se loveau una de alta, imitau perfect mersul calului, fie că era la trap sau la galop. Am vrut să fur scula când am plecat din teatru ca să înființez Masca, dar n-am mai găsit-o, cineva fusese mai iute ca mine. Tot acolo erau și tunetele lui Zecheru, o foaie mare de tablă pe care Zecheru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cai în caietul ei cu spirală. Pe Sophie n‑o interesează câtuși de puțin materia neînsuflețită, ci mai degrabă însuflețirea sportivă. Trebuie să‑ți conștientizezi propriul corp sau pe cel al calului de curse, atunci când acesta trece de la trap la galop. În momentul acela vântul învăluie calul și călăreața, iar aerul proaspăt alungă proasta dispoziție și neliniștea. Cu un asemenea aer n‑ai voie să te odihnești, dacă vrei să nu ruginești. Răul se aciuează, însă, de preferință în locurile ferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tot și lui, și genții sale cu droguri, m-am gândit. Și mie mi-ar fi fost de folos. Am mai sorbit din brandy. Trecură zece minute și mi-am simțit capul căzându-mi în piept. Am adormit și galopul terifiant al coșmarului meu mă aduse în fața unor bestii de oameni, predicatori ai morții, judecători sângeroși și a izgoniților din paradis. 23 Luni, 7 noiembrie Până să-i termin eu de spus povestea mea lui Heydrich, trăsăturile în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mintă și soțul si-amanții. Întreaga-i făptură făcută-i s-atragă Din ea s-a născut cuvântul amor, Șerpoaică, mușcând dintr-o fragă Otravă, ce lasă în urmă doar dor. Iubirea e patimă mare, Inima ți-o ia la galop, Zâmbetul ei te arde și doare Te trece prin apă și foc. Noaptea întreagă abil te răsfață Iubirea în ea mereu sapă vad Te poartă în rai sau în iad Cu masca iubirii pe față. Mereu o atrage păcatul - Iubește
FEMEIA FATALĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361454_a_362783]
-
țipă și recheamă Pasărea furtunii orfană de mamă Cerul nu se vede, nu se văd nici nori, Uraganul Sandy e la trecători Nicio vietate nu ar îndrăzni Să-l privească-n față, mai bine-ar muri! Urlete lugubre aleargă-n galop Toată lumea crede că-i “noul potop” Pus-a stăpânire pe-un pământ pierdut Uraganul Sandy, cum s-a și văzut În scurte reprize zgomotul apune, Dar e prematur pentru o minune A fost un răgaz - câteva minute! Căci iar se
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
să-mpărțim iubiri sculptate Pe ramurile înghețate. Eu să-ți fiu fulg la piept de dor, Tu - anotimpul meu izvor, Într-un cuvânt - două ninsori Care se cern din zori în zori. Să vii pe calul tău albastru, Are-n galop un singur astru; (El îi dă forță orbitoare Să mă zărească-n depărtare). Vino să vezi pomii cântând Cu glasul nostru, rând pe rând, Azi nu falsează nicio notă Și țin iubirea sub escortă. Mai mare dragul să-i asculți
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
drag, Romeo Tarhon De Mărțișor Iubito, azi, de mărțișor, Fiind plecată-n lume-n zbor Precum un obosit cocor Din toamnă-n iarnă călător, Precum un mânz rătăcitor Într-o taiga cu alb decor, Mereu cu spaima lupilor Și în galop ucigător, Precum un leu începător De victime căutător Amenințat și temător De-un leu bătrân necruțător, Precum un eșuat vapor Fără busolă plutitor, Pierdut în spuma apelor Într-un ocean amețitor Precum un biet nevăzător Într-un oraș amăgitor Silit
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
presupunea, printre altele, și trecerea novicelui prin matusalemicele focuri ale răbdării. Lui Sinu i se părea atunci că Sara nici nu era ea însăși, așa cum o știa și o admira el, fără foamea aceea specifică femeilor, de a străbate în galop sau la pas, toate prăvăliile și magazinele posibile oricărui oraș din această lume sau pe cele dispuse frumos în centrul orășelului lor cu tentă medievală, în așa fel ca, pe parcursul unei promenade, să vizualizeze toate mărfurile nou- apărute. Sara n-
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
fântână mai este omul. gustă continuu din pânza freatică, se scufundă în apele învolburate ale necunoașterii căutând un strop de nimic, un strop de lumină albă, un strop de răsărit, de apus, de amurg și un murg prieten în plin galop... când prin inele lovește zidurile de piatră scapără cuvinte apoi le înghite ca un uriaș povestea proprie și devine iar și iar fântâna cu cumpănă a unui sat de umbre. Anne Marie Bejliu, 18 mai 2015 Referință Bibliografică: ciudată fântână
CIUDATĂ FÂNTÂNĂ ESTE OMUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362986_a_364315]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CONSTAT CĂ SUNT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
în iesle e mai cald mi-e frig mi-e dor pasc alături de viață din mine darul în dar prin dar în dar îl privesc îi ascult tăcerea constat că sunt e de ajuns deasupra cocorilor sfârșitul de an în galopul calului răzbește Referință Bibliografică: constat că sunt / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1069, Anul III, 04 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
urâtului. Atunci ridică Domnul cântecul în rugăciunea inimii și când visul transformă mima în gest, toate și tot primesc viață iar și iar. Calc apa și mă îndrept spre fruntea ierbii din care a răsărit cicoarea. Inima îmi tresaltă, începe galopul mânjilor și în fiecare sămânță simt cum dansează Dumnezeu. Alături de cer, puii Soarelui adună cântecele robilor pământului. Curcubeul cuvintelor împlinește acum arcul de curcubeu alb în plină așteptare a Nașterii Lui. Întreb ca un copil în vâltoarea lumii... pașii drepți
AŞTEPTARE ÎN SĂRBĂTOARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363316_a_364645]
-
orice mașină este la dispoziția mea! Bine-bine, se gândi Dio, dar ce fac ceilalți cetățeni, cei cu punga pe cale de dispariție!?? O noutate de ultimă oră : TRAP.SA s-a privatizat. Poate că noul patron va vedea altfel lucrurile. LA GALOP! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (126) Referință Bibliografică: CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC! Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Costel Zăgan : Toate Drepturile
CÂTE-UN HOP-HOP-HOP,PÂNĂ N-OM MAI FI DELOC! de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363354_a_364683]
-
că un deceniu în urmă este atât de îndepărtat cât aproape un sfert de veac. Mai multe decenii, precum vremurile copilăriei mele petrecute acum 70-80 de ani, au ecoul unei istorii foarte îndepărtate, parcă aparținând altui veac apus. Era firesc, galopul evoluției tehnologiei ne-a ajutat, dar în același timp a depășit ritmul nostru biologic și ne-a dat puțin peste cap. Acum se impune un schimb mai alert al schimbării mentalității oamenilor, a raporturilor între ei, a unor criterii de
GÂNDURI DESPRE MERSUL LUMII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363350_a_364679]