11,358 matches
-
sînii dulce detracați în hamuri! Sau să am geniul rău și suprarealist al lui Fantomas! Să pun portocale cu fitil sub pupitrele elevelor de clasa a unsprezecea, la ora de dirigenție! Și să scriu cu creta, ca-n extaz, pe gardul școlii: Ai vrea tu! Dar toate sînt niște miresme mitomane de cafea, la ora cinci dimineața, cînd vă însăilez, duminical, aceste rînduri, și-mi închipui, pentru a cîta oară? că încă, înc-aș mai fi-n stare să prind poezia de
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
mult și simt pe chip o mască tristă poemele sunt niște pești lucioși care îmi scapă din mâini cioburile colorate se recompun în imagini străine greu de înțeles poate nici aceste rânduri nu sunt adevărate ele sunt doar scândurile unui gard vopsit îndărătul căruia jalnicul leopard este ținut în viață cu perfuzii ca să-și mai arate colții în sărbătorile legale acum e târziu mașinile fâșâie prin ploaie un copil oarecare urlă nu știu dacă am să adorm golul nu se umple
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
chiar dacă oarecum en passant și jocurile și preocupările copilăriei, "de-a piticușul", pescuitul cu furculița, fiorii adolescenței, când începe a înmuguri erosul, întâlnirea cu "acest obsedant corps féminin qui tant est tendre" și primul sărut al unei fete printre zăbrelele gardului. O reacție ciudată a miopului care a fost Al. Ciorănescu s-a produs în momentul punerii primilor ochelari. Lumea i-a apărut mai urâtă: "...se sluțise iremediabil în spațiul unei secunde". Alexandru Ciorănescu și-a terminat studiile în 1932, cu
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
îmi zice el " Ți-a mai rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
rămas fântâna inimii Acolo mai poți vedea Cer, stele oameni dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
dragi Zâmbind Ca odinioară". Bătrânul și Magda Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului Răsfirat pe gardurile nopții. Mereu prind spre
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului Răsfirat pe gardurile nopții. Mereu prind spre ziuă Un pește uriaș Cu totul și cu totul nemaivăzut Care le promite Înțelepciune, iubire, suflet de aur Și câte și mai câte promite Peștele cu totul nebun și frumos Prins în plasa poemului Ca o
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
în mișcare. Am ajuns în gara stațiunii, odată cu pîlcul de tineri gălăgioși, care călătoreau în fiecare zi spre stabilimentele băilor, nerăbdători să se arunce în apa sărată, care îi aștepta. Am pătruns și noi în parcul stațiunii înconjurat de un gard de metal scorojit. M-am oprit ezitînd să pășesc mai departe. Cele trei lacuri îmi păreau trei bălți cu apă stătută. Dispăruseră arbuștii de leandru sădiți de o parte și de alta a lacurilor moarte. Dispăruse și stratul cu flori
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra gamelei ca și cum ar fi borît în ea. Îi știi de frică, neamțului?" îl întrebă batjocoritor. Omul gemu, ridicînd ochii. Era de seama lui, dacă nu ceva mai în vîrstă. "Ce e bă
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
îndemnîndu-i parcă. Străbătură maidane prăfoase, străzi pietruite, li se păru că intră, ies și din nou reintră în oraș. Din fața caselor de la periferie, date cu var din belșug, femei îi priveau cu mîna la gură. Cocoțați în pomi sau pe garduri, copiii azvîrleau în ei cu mere. Gîfîind dădură buzna în port, izbindu-se și călcîndu-se pe picioare cînd se regrupară pe loc. Curioși, lacomi, scrutau apa pămîntie care le lingea tălpile. Așteptau primul ponton sau șlep, care să-i transporte
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
centru la margine aici la marginea imperiului sovietic/ am văzut cum un copil a sărutat un pepene/ aici la marginea ortodoxiei/ am văzut un cerșetor/ mîncînd lumînări/ aici la marginea imperiului habsburgic/ am văzut cum un țăran/ a răstignit pe gard/ mîinile victimei sale/ și capul decpitat/ i l-a expus/ într-o găleată/ de zinc/ aici/ în plină republică/ am văzut un om/ mîncat de viu/ de cîini/ aici la poalele kogaionului/ șezum și plînsum/ Fălci tipografiile cu gingii mecanice
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee a cerului. Unul, cam de vreo cinci ani, c-un căciuloi vernil, bolfos, se
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
nepoților, ne zice “‘tu-ți grijania mă-tii”, dar ca pe-un fel de alint. Cu mamaie s-a purtat toată viața ca un domn. Cât e el de mare, n-a bătut un cui și n-a pus un gard fără s-o consulte. O chema mereu s-o întrebe: “Ia zi, mă, Anicuțo, e bine?”. N-a băut decât pe la câte-o paranghelie, un pahar-două de vin, n-a fumat și, într-o cultură rurală în care bărbatul e
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
va absorbi, palmele tale se vor căuta una pe celalaltă și se vor uni, o palmă se va agață mai întâi de câteva degete, apoi va încercui cu totul încheietura celeilalte, sau degetele ambelor mâini se vor înlănțui, formând un gard de protecție, picioarele vor împinge tot mai tare unul în celălalt, până când o gleznă o va supune discret pe cealaltă, tensiunea va urca apoi spre genunchi, pentru ca, în cele din urmă, cele două picioare să formeze la rândul lor o
A fi vulnerabil by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82347_a_83672]
-
Vama, zăceam rupt de beat pe nisip, făceam baie noaptea în mare în”chelea goală” ca să îmi mai spăl creierii de băutură, mi se mai întîmplă să greșesc cortul și să adorm lângă necunoscuți, dar niciodată (accentuez: NICIODATĂ) nu rupeam gardurile localnicilor ca să le pun pe focul de tabără, să intru în grădinile oamenilor profitând de libertatea vămii și să fur mâncare de prin grădini. Nu aveam prea multe surse de venit pe vremea aia, dar parcă asta era un element
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
mijloc...și nu, partea putreda nu e în învățământul propriuzis, e în media, care acaparează tot ce înseamnă cultură și schimbă valorile unui copil. Ce putere să aibă o lecție de școală în fața unei Bianca Drăgușanu care apare pe toate gardurile? Se știe că americanii promovează atletul și nu intelectul...
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]
-
și veți descoperi mai multe “manele” în alte genuri muzicale și câteodată veți descoperi și mai putine “manele” în manele Salut Dragoș. Eu am văzut emisiunea și sunt de acord cu tine, dar nu ca să-ți fac plăcere... eu stau gard în gard cu ei de 6 ani și ” nu mia făcut vere nicio stricăciune” sunt 11 copii minori: Strălucirea, Prințesa, Sofian, Armâni... în îngrijirea celor doi adulți repatriați: Lămâia și Brundi...sunt oameni ca și noi... uneori când gătesc în
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
descoperi mai multe “manele” în alte genuri muzicale și câteodată veți descoperi și mai putine “manele” în manele Salut Dragoș. Eu am văzut emisiunea și sunt de acord cu tine, dar nu ca să-ți fac plăcere... eu stau gard în gard cu ei de 6 ani și ” nu mia făcut vere nicio stricăciune” sunt 11 copii minori: Strălucirea, Prințesa, Sofian, Armâni... în îngrijirea celor doi adulți repatriați: Lămâia și Brundi...sunt oameni ca și noi... uneori când gătesc în curte la
Ipocritica românească by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82568_a_83893]
-
Vom plăti pentru lipsa de viziune din ultimii ani, dar vom ieși din această perioadă. Important este dacă vom ajunge decimați sau ne vom menține. Eu îi înțeleg pe cei care se vaită, dar nu și pe cei care dărâma garduri prin felul lor de a se manifestă. Prin urmare, dați-mi voie să adug și eu un omagiu... constituționalitatea unei măsuri se referă la constituționalitatea măsurii, nu la valoare ei economică, nu la efectele pe termen lung sau scurt - nedemocratică
Adânc omagiu judecătorilor iubiţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82608_a_83933]
-
care, din câte povestește, se pare ca întruchipează exact patternul individului (românului) care nu concepe probabil decât să-și vadă strict de felia și interesele lui (să planteze și să-și facă curat numai în perimetrul curții lui și pește gard să nu-l intereseze dacă este cea mai mare mizerie și colcăie șobolanii...sau daca zace un om amărât care are nevoie de ajutor, să-și încurajeze copilul să ducă maculatura la scoala pt. extra merits, stergandu-i-se astfel
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins o vietate strecurată-ntre lemnele aduse de-afară de la o vreme îmi place s-aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
în dreapta o lampă cu petrol, se așeza lîngă nucul sădit de bunul lui lăsînd blînd lampa lîngă trunchi, asculta mai întîi țîrîitul greierilor. foșnetul lanului, frunzelor. huruitul mărfarului în spatele colinei. mereu reluate pale de vînt culcau spicele încă verzi ivind gardul, casa cufundată-n întuneric sub lună, adăsta îndelungă vreme sărăcindu-și deplin duhul într-atît fără de un gînd încît cîinele săltînd prin lan către el se smerea deodată oprindu-se fără a-i mai linge ca-ndeobște mîna, se întindea molcomit
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
Dragostea mea nici laie nici bălaie, dușman de moarte-al iubirii cândva, a ajuns în fața patului chiar cu umbra-i bicefală; asta-i cu cântec, asta-i bună! XLI. La urma urmelor Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard înainte de vreme nici măcar când somnu-i mai dulce și-i obosit îngerul păzitor; pleacă îndată de-acolo, făr' de rămas bun, fără un sfanț, desculț în jilav-fierbintele deșert și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
soluție durabilă. Am văzut cum se taie un miel și de atunci nu mai mănînc carne de miel. Mă aflam cu Florin, în grajdul sau șura acelui sătean - ziceți-i cum vreți. Mieii erau despărțiți de mamele lor printr-un gard improvizat din cîteva bîrne și scînduri. Există oare vreun animal mai blînd și mai încrezător în om decît oaia? Am mai întrebat o dată, ceea ce înseamnă că risc să cad în sentimentalism - care nu e altceva decît o formă disimulată de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]