373 matches
-
fost odată. Și al doilea simptom: o clătinare lăuntrică de ritm vertiginos, ca preț al sclipirii cu care te-a dăruit destinul. În matematică sănătatea psihică e o raritate, ba chiar un handicap: Evariste Galois, Blaise Pascal sau Carl Friedrich Gauss nu au excelat în armonii umorale. E o descreierare nobilă în intimitatea geniului lor, lipsindu-le măsura și echilibrul. Iar cazul cel mai grăitor: Kurt Gödel, o apariție epocală care a pus cenzură transcendentă în formalismele matematicii, copleșit de o
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
celălalt, perfect contemporan nouă, al cotidianului. Prezente simultan în fiecare poem, ele nu se manifestă întotdeauna la fel de intens. Uneori, balanța de semne clare de dezechilibru. Această oscilație s-ar putea chiar formaliza destul de didactic, după un model asemănător curbei lui Gauss: secțiunea de început se află sub semnul unei Elade profund conflictuale, centrul realizează un salt către acalmia aparentă prezentului, pentru ca aceeași Eladă, dionisiacă de astă dată, să acapareze finalul volumului. O asemenea schemă păcătuiește însă prin rigiditate. Normează ceea ce în
Muzică de război by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4140_a_5465]
-
care au atins senectutea. Și atunci, fie că o comunitate cade în apatie religioasă, fie că-și trăiește credința fanatic printr-o exacerbare a instinctului de conservare, deznodămîntul e același: europenii se sting cu zîmbetul pe buze. Cartea lui Karl-Markus Gauss, Europeni care se sting, pare un reportaj făcut la fața locului pe seama sfîrșitului etnic al cîtorva minorități europene: sefarzii din Sarajevo, germanii din Gotschee (regiune din Slovenia), arbăreșii din Calabria (albanezii din Italia), sorbii din Germania (un fel de slavi
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
Macedonia. Dacă ar fi însă un simplu reportaj, am trece-o repede în categoria cărților de duzină aparținînd tiparului multiculturalist: genul de cărți în care, sub masca propovăduitoare a concordiei între etnii, se propovăduiește desființarea tuturor etniilor. Numai că Karl-Markus Gauss e din altă stofă și dovedește un alt fel de inteligență: în loc să dovedească naivitatea candidă a unui umanist care a învățat că, deplîngînd soarta minorităților, are ceva de cîștigat, scriitorul austriac arată o luciditate pragmatică: decrie fiecare minoritate sub unghiul
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
este să-ți spui că, într-o zi, s-ar putea să ajungi și tu ca ei. Nu chiar peste noapte, dar oricum în cîteva decenii. Iar una din cauze e handicapul politic și biologic al românilor. Cum însuși Karl-Markus Gauss mărturisește: "A fi est-european reprezintă, fără îndoială, o condamnare prealabilă, iar faptul de a te fi născut în acea parte greșită a Europei, un delict care nu poate fi trecut atît de ușor cu vederea." Pus în fața unor asemenea cuvinte
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
a fost deportată în timpul războiului și a reușit, după multe peripeții, să se așeze la Salzburg, oraș unde s-a născut de altfel în 1954 Karl-Markus Gauss. Dată fiind luciditatea și ironia autorului, nu poți decît să regreți că Karl-Markus Gauss nu a ajuns încă în România. Aici ar fi găsit negreșit o puzderie de motive de inspirație, unele de o suculență literară de primă mînă, mai ales cînd e vorba de locuri de veșnică odihnă. Și pentru că am vorbit atît
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
fluxurilor magnetice intense provenind din interiorul Soarelui și care împiedică gazele mai puțin calde de la suprafață să revină acolo. Pentru ca o pată să se formeze, câmpul magnetic solar trebuie să aibă o forță între 2.500 și 3.500 de gauss /unitatea de măsură electromagnetică/, fiind necesar un minimum de 1.500 de gauss. Pentru comparație, forța câmpului magnetic terestru este inferioară unui gauss la suprafață. Analizând datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak
Perioadă neobişnuit de lungă de slabă activitate a Soarelui, cu influenţe asupra climatului terestru () [Corola-journal/Journalistic/69756_a_71081]
-
calde de la suprafață să revină acolo. Pentru ca o pată să se formeze, câmpul magnetic solar trebuie să aibă o forță între 2.500 și 3.500 de gauss /unitatea de măsură electromagnetică/, fiind necesar un minimum de 1.500 de gauss. Pentru comparație, forța câmpului magnetic terestru este inferioară unui gauss la suprafață. Analizând datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak în Arizona, cei doi cercetători au calculat că forța medie a câmpului magnetic
Perioadă neobişnuit de lungă de slabă activitate a Soarelui, cu influenţe asupra climatului terestru () [Corola-journal/Journalistic/69756_a_71081]
-
se formeze, câmpul magnetic solar trebuie să aibă o forță între 2.500 și 3.500 de gauss /unitatea de măsură electromagnetică/, fiind necesar un minimum de 1.500 de gauss. Pentru comparație, forța câmpului magnetic terestru este inferioară unui gauss la suprafață. Analizând datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak în Arizona, cei doi cercetători au calculat că forța medie a câmpului magnetic al Soarelui s-a redus cu circa 50 de gauss
Perioadă neobişnuit de lungă de slabă activitate a Soarelui, cu influenţe asupra climatului terestru () [Corola-journal/Journalistic/69756_a_71081]
-
gauss la suprafață. Analizând datele despre petele solare de peste 13 ani colectate cu telescopul McMath-Pierce la Kitt Peak în Arizona, cei doi cercetători au calculat că forța medie a câmpului magnetic al Soarelui s-a redus cu circa 50 de gauss anual în timpul ciclurilor 23 și 24.
Perioadă neobişnuit de lungă de slabă activitate a Soarelui, cu influenţe asupra climatului terestru () [Corola-journal/Journalistic/69756_a_71081]
-
În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimentală faptul că sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitației. Matematicienii Simeon Denis Poisson și Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrară a sarcinilor electrice. O particulă încărcată cu o sarcină pozitivă atrage o particulă încărcată negativ, tinzând să accelereze spre aceasta. Daca aceasta întâmpină rezistență din partea mediului prin care trece, viteza sa se micșorează
Electromagnetism () [Corola-website/Science/302375_a_303704]
-
studiu a început în anul 1844, când a dat o descriere adecvată operațiilor cu mărimi fizice vectoriale, fiind astfel considerat fondatorul teoriei spațiilor vectoriale. Lucrarea sa referitoare la vectori este originală în ceea ce privește concepția, gândirea, terminologia și a fost apreciată de Gauss, Möbius, Hankel, Schlegel. Prin această lucrare a dezvoltat algebra vectorială, creând analiza vectorială, bazată pe elemente abstracte, pe definiții și axiome. A introdus calculul geometric și teoria echipolențelor în calculul matricelor. A dezvoltat teoria ecuațiilor cu derivate parțiale. Printre matematicienii
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
teoriei grupurilor de substituții și s-a ocupat de reprezentarea liniară a grupurilor. A stabilit teoria generală a grupurilor care stă la baza teoriei fundamentale a ecuațiilor de grad superior, precum și la baza anumitor probleme din teoria numerelor tratate de Gauss, la baza studiului transformărilor geometrice, la baza analizei matematice și care a dat naștere analizei metrice. În 1830, Galois realizează un salt în teoria numerelor prin introducerea a ceea ce ulterior vor fi denumite „imaginarele lui Galois”. În 1831 stabilește condițiile
Évariste Galois () [Corola-website/Science/304339_a_305668]
-
a închis mamă-sa în dulap, l-a lăsat nemâncat și l-a bătut cu funia udă vreunul dintre amanții ei. Dup-aia să se trezească teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a schimba pe om Într-o ecuație sau cifră, Într-o linie sau un punct.... Apăreau În fața lui, ieșind din pulpanele lui Oliver, și teoremele lui Pitagora, după cum apărea și toga lui Euclid, și mărul lui Newton, și clopotul lui Gauss, ca să nu mai vorbim de câinele lui Pavlov, ce saliva sub becul inventat de Edison. Totul se termina, În general, cu bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
așa cum o concepea Landau (o întrecere de formule de evaluare asimtotică), în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedesrachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial". Privind mai târziu lucrurile retrospectiv, Ion Barbu are să se judece cu severitate, din punctul de vedere al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
elementare și geometrie descriptivă. Începe să iasă de sub tutela profesorului G. Țițeica și să capete "o conștiință mai clară a limitelor proprii", datorîndu-și "re- găsirea" de sine, după cum singur ține s-o spună într-un rând, "cufundării în opera lui Gauss, Reimann și Klein", ca și unui "contact mai strâns cu lumea matematică germană". 1934 Ia parte la un congres internațional de matematică la Praga, unde se împrietenește cu Wilhelm Blaschke, și apoi la altul la Pyrmont în Germania. 1935 Apare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
așa cum o concepea Landau (o întrecere de formule de evaluare asimptotică), în fața unui David Hilbert în plin scăpătat, mă las cu totul în voia demoniei literare, călătorind prin frumoasa Niedersachsenland, dar, mai ales, asimilând misterioasa atmosferă, saturată de meditațiile lui Gauss și Riemann, a acelui orășel pentru totdeauna matematic, în care filiația cugetării nu are nevoie de o vehiculare tangibilă, ci se transferă imaterial. Încât proiectul de a-mi lua doctoratul la Göttingen n-a fost realizat. Însă mai târziu, în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Așadar fixez 1933 ca dată a unei mai complete aclimatizări matematice, a apariției unei conștiințe mai clare a limitelor proprii. Ea urmează lichidării din 1930 a trecutului meu literar (1919-1930). Această regăsire de mine-însumi o datorez cufundării în opera lui Gauss, Riemann și Klein, a "marei tradiții", întărită prin șederi repetate, între 1934-'38, în Göttingen și printr-un contact susținut cu lumea matematică germană. Personal mă consider un reprezentant al programului de la Erlangen, al acestei mișcări de idei care, în ceea ce privește
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Hilbert, până la sfârșitul vieții. În ciuda tuturor propunerilor de a-l părăsi, pentru universități mai luxoase, ca Lipsca, Heidelberg - propuneri culminând cu o chemare în 1902 la Berlin (ca succesor al lui Fuchs) - Hilbert preferă strălucirea mai secretă a orașului lui Gauss și Riemann, din care va căuta, prin aducerea lui Minkowsky și a lui Runge, să facă un mediu de concentrare matematică. Chiar în anii inflației, când se trăia așa de greu în Germania, el refuză să meargă la Berna unde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără un imbold exterior. * E sigur că Hilbert a fost un mare matematician. Dar felul lui de a fi mare e puțin special. Hilbert nu are nimic din verva creatoare a unui Euler sau Lagrange, din ardoarea constructivă a unui Gauss. Nimic din libertatea aeriană a concepțiilor unui Abel și mai ales Riemann. Facultatea de a împrăștia întreaga dezvoltare a matematicei, cu finalitățile ei îndepărtate (a unui Klein sau Poincaré), îi lipsește. Hilbert e arhitectul unei ordine hipogeene: un geniu al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al cărui destin a fost să arunce sondajul cel mai adânc în aceste funduri, pentru a ne aduce acel mesagiu, al cărui optimism ne apare acum mai puțin sumar: "Wir müssen wissen Wir werden wissen"1 Numerus, 1943 CARL FRIEDRICH GAUSS (100 de ani de la moarte) La 23 februarie, anume la ceasul 1 către dimineață, s-au împlinit 100 de ani de la moartea celui dintâi mare matematician german. Adevărat, cu 250 de ani în urmă, în Suabia, fusese Kepler. În veacul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
veacul al 18-lea, Hanovra avusese pe Leibniz. Dar teologul Kepler și filozoful Leibniz aparțin unor timpuri 1 Noi trebuie să știm/ Noi vom ști (germ.). când ideea națională nu-și făcuse drum. Deci nu e greșit să declarăm pe Gauss primul - în ordine cronologică - matematician german, de întîia mărime. Carl Friedrich Gauss s-a născut la Braunschweig, oraș din nordul Germaniei, între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
filozoful Leibniz aparțin unor timpuri 1 Noi trebuie să știm/ Noi vom ști (germ.). când ideea națională nu-și făcuse drum. Deci nu e greșit să declarăm pe Gauss primul - în ordine cronologică - matematician german, de întîia mărime. Carl Friedrich Gauss s-a născut la Braunschweig, oraș din nordul Germaniei, între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
între Hanovra și Berlin, la 30 aprilie 1777. A murit în 1855 la Göttingen, în vârstă, așadar, de 78 de ani neîmpliniți. Braunschweigul era pe atunci capitala unui ducat suzeran. (Nu suveran; depindea militar de Hanovra.) Tatăl și bunicul lui Gauss au fost oameni de rând, de meserie nedefinită, muncind cu ziua pe la negustorii din piață; în acte sunt trecuți ca "Gassenschlächter", măcelari, prin tradiție, ai uliței în care locuiau. Mai sus, în spiță, dăm numai de țărani din ținutul Braunschweig
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]