459 matches
-
cetățean irakian, născut la 1 iulie 1953 în Arbil, Irak, fiul lui Mohamed și Wahbia, domiciliat în Huși, str. Școlii nr. 8, județul Vaslui. 217. Al Absi Adli Hussein Mah'd, cetățean iordanian, născut la 17 aprilie 1961 în Rafah, Gază, fiul lui Husein și Fadieh, domiciliat în Timișoara, str. Naturii nr. 11, ap. 14, județul Timiș. 218. Alloub Ali Mohamed, cetățean suedez, născut la 8 ianuarie 1960 în Kartoum, Sudan, fiul lui Mohamed și Zakia, domiciliat în București, str. Elev
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
în Tripoli, Liban, fiul lui Wahid și Nadime, domiciliat în București, str. J. L. Calderon nr. 36, sc. B, et. 3, ap. 31, sectorul 2. 230. Mosalam Nasser Ismael Abd. El Hady, cetățean egiptean, născut la 28 mai 1965, în Gază, Egipt, fiul lui Ismael și Fatima, domiciliat în comuna Glimboca nr. 99, județul Caraș-Severin. 231. El Hassaina Mohamed Ali Mohamed, cetățean egiptean, născut la 22 septembrie 1962 în Jabalia, Gază, Egipt, fiul lui Ali și Amna, domiciliat în Timișoara, str.
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
El Hady, cetățean egiptean, născut la 28 mai 1965, în Gază, Egipt, fiul lui Ismael și Fatima, domiciliat în comuna Glimboca nr. 99, județul Caraș-Severin. 231. El Hassaina Mohamed Ali Mohamed, cetățean egiptean, născut la 22 septembrie 1962 în Jabalia, Gază, Egipt, fiul lui Ali și Amna, domiciliat în Timișoara, str. Demetriade nr. 5, județul Timiș. 232. Shammat Bassel, cetățean sirian, născut la 7 mai 1969 în Sorghaya, Siria, fiul lui Mohammad Addel și Bahia, domiciliat în București, sos, Iancului nr.
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
24, județul Neamț. 244. Belencova Svetlana Vladimirovna, cetățean ucrainian, născută la Cernăuți, U.R.S.S., fiica lui Vladimir și Elenă, domiciliată în Piatra-Neamt, Alea Ulmilor, bl. 24, ap. 24, județul Neamț. 245. Mattar Monir, apatrid, născut la 14 septembrie 1959 în Gază, Israel, fiul lui Salem și Mahdia, domiciliat în Timișoara, str. Daliei nr. 26, județul Timiș. 246. Khedr Mohamad, cetățean sirian, născut la 12 martie 1965 în Damasc, Siria, fiul lui Mahmoud și Namat, domiciliat în Timișoara, str. Diaconul Coresi nr.
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
3. 260. Al Nayef Hassan, cetățean sirian, născut la 3 martie 1963 în Alep, Siria, fiul lui Abdul Samih și Nawal, domiciliat în comuna Jebel, județul Timiș. 261. El Hassaina Mousa Ahmad, cetățean palestinian, născut la 10 octombrie 1961 în Gază, Palestina, fiul lui Ahmed și Fatma, domiciliat în Timișoara, str. Lebedei nr. 3, bl. 2, ap. 10, județul Timiș. 262. Abou Helal Mahmoud Selim, cetățean palestinian, născut la 23 martie 1963 în Rafah, Egipt, fiul lui Selim și Aisa, domiciliat
HOTĂRÂRE nr. 688 din 6 decembrie 1993 privind acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122167_a_123496]
-
nimănui acolo asta, că n-am vrut să le dau o mână de ajutor, Însă l-am Întrebat pe unul ce-i cu mirosul ăsta, că mă sufoc - și atunci mi-a explicat că e de la cei care au fost gazați și din turnurile acelea iese fumul... Asta ați aflat... După ce am venit din Cracovia - În Cracovia n-au fost camere de gazare și crematorii. Dar când ați ajuns În Germania, cum a avut loc selecția, acea despărțire a bărbaților de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și simplu nu le vine să creadă că a existat așa ceva. Nu-ți vine să crezi... Nici noi n-am crezut. Dacă cineva ne-ar fi spus, În ’43, de exemplu, cu un an Înainte, că există lagăre unde se gazează oameni și apoi se ard, nu l-aș fi crezut - aș fi spus: „E o nebunie, vă rog să mă scuzați”. Nu trebuie să fii nazist ca să nu crezi, nu-ți vine să crezi. (septembrie 2002) „Eu am venit singură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era Îngrozitor. Acolo, În Auschwitz, adică În Birkenau, știam franceza foarte bine și era un kapo francez care zice: „Uite, intră repede În oricare transport care duce la muncă, că aici slăbești și o să intri la crematoriu, și o să te gazeze”. Am intrat, pe stânga, Într-un comando, la lucru, dar m-au arestat. A doua zi am intrat În altul, ne-au dat ceva de mâncare, rece, și ne-au dus la Mauthausen. La Mauthausen ne-au băgat În niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au spart pietre pentru construcție de drumuri. Din cauza condițiilor foarte proaste, alimentație ș.a.m.d. au devenit așa-ziși musulmani, că așa li se spunea celor care slăbeau că ajungeau numai piele și os. Au fost selectați și au fost gazați. Asta s-a Întâmplat cu cei doi frați ai mei, care erau Împreună cu unchiul, prin septembrie. Unchiul a mai supraviețuit până În decembrie, tot la Auschwitz, când a murit, probabil și el gazat. Nu știu dacă mai erau În funcțiune crematoriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
adică șefi, ca să știm să-i respectăm. Eram foarte mulți copii; pe părinți nu i-am mai văzut, bătrâni nu prea erau, mai mulți copii. Pe noi ne-au pus să Încărcăm În cărucioare toate cadavrele pe care ei le gazau. Nu mi-am văzut părinții - și dacă-i voi fi văzut nu i-am recunoscut; pentru că, să vă spun sincer, nu erau În crematoriu, ci În niște barăci În care mergeam din barăcile noastre, e adevărat, sub escortă, cadavre pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lagărul vecin, În lagărul pentru experiențe. Acolo erau preluați și noi eram curioși - stăteam să vedem ce li se Întâmplă. Lângă Mauthausen era crematoriul, care nu era În mijlocul lagărului, unde, Între ghilimele, „se ardeau morții” - dar nu-i adevărat. Erau gazați și la Mauthausen, cei care opuneau rezistență erau Împușcați, răniți și atunci erau duși la crematoriu. La Mauthausen, de exemplu, când mergeam la muncă vedeam „cadavre” care se mișcau, se zbăteau, dădeau din mâini, din picioare... Peste ei erau câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cehoslovacia: prima dată au fost scoși copiii, Înghesuiți Într-o dubă, luați și aruncați Într-o basculantă - nu să se urce, ci aruncați de deținuții care lucrau la „Canada”, la crematoriu. Era personalul pentru crematoriu și cum pătrundeau imediat erau gazați, pregătiți, maltratați, bătuți, ca să nu mai opună rezistență. Am văzut niște cetățeni pe care scria „Poland” și care opuneau rezistență. După aia am văzut din Ucraina niște persoane pe care scria „URSS”, mai erau și ruși, polonezi, cehi, francezi, aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
preluați de cei de la „Canada”, care n-au mai văzut niciodată libertatea... Ăia n-au avut viață, că la trei luni Îi executau, ca să nu poată vorbi... Până-n zece mii de oameni lucrau la crematoriu. Am văzut la Mauthausen cum se gazează... N-am văzut cum ard oameni, asta n-am văzut - dar când treceam la muncă, crematoriul era la 10-12 metri de drumul care ducea spre carieră, nemții ne fugăreau. Dar știți, oricât ai fugi, tot te uiți. Am văzut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai sus, și interesant e că cei mai tineri din aceste grupuri gazate erau easupra, iar bătrânii și copiii - jos. Îi descătușau, Îi duceau la crematoriu să ardă și periodic, la 2-3 luni, și acești oameni din Sonder Kommando erau gazați, ca să nu poată povesti altora, să nu divulge aceste secrete teribile de care se pare că nici măcar populația de acolo nu știa. Noi eram Îmbrăcați În haine vărgate, niște costume de pânză cu dungi albastre-albe, o șapcă din același material
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
forțată) și surorile au fost măritate, una Într-o parte și cealaltă În altă parte, și numai doi din casă am fost Împreună cu părinții. Dar am fost despărțiți: numai eu și sora mea am rămas - mama și tata au fost gazați În aceeași zi. Am coborât din tren și părintele meu a zis: „Aveți grijă de mama voastră, că văd că bărbații merg Într-o parte și femeile În altă parte”. Ne-a sărutat, dar nu vă spun că pe drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la o Înălțime oarecare. Ni s-a poruncit să trecem pe sub acest băț. Cei care au atins bățul cu capul - Într-o parte, cei care erau mai mici - În altă parte. Copiii mai mici de statură mai mică au fost gazați În acea zi. Fratele meu, desigur, nu a atins bățul. Totuși, printr-o minune, a reușit să se infiltreze În cealaltă coloană. De obicei Însă, selecțiile au avut o amploare mai mare. Legat de asta, trebuie să amintesc că lagărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din crematoriu!”. Nici nu s-a vrut, dar nici nu era posibil să camuflezi adevărul În lagăr. În primăvara-vara anului 1944, camerele de gazare și crematoriile lucrau la Întreaga capacitate, zi și noapte. La fiecare 24 de ore au fost gazați și arși câte 10.000 de oameni. Era oare posibil să nu simți mirosul puternic și pătrunzător emanat din crematorii? E ușor de Înțeles că cei mai mulți au căutat să scape din Birkenau cât de iute s-a putut. Zilnic aproape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pe acest băiat. Drumurile noastre s-au despărțit pe vecie. Înainte de a Încheia acest capitol, mai vreau să evoc o amintire de neșters din sufletul meu. La câteva zile după marea selecție pomenită, Într-o noapte, toți selectații au fost gazați, iar a doua zi barăcile au fost goale, parcă n-ar fi fost ele, cu câteva ore mai devreme, „camera condamnaților”. Acel supraveghetor binevoitor, văzându-mă, mi-a Înmânat o bucățică de hârtie pe care erau scrise câteva rânduri cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Bistrița, iar sora mea fiind căsătorită la Dej și având un copil... Mama a fost băgată În ghetou la Bistrița, pe 3 mai, vă dați seama că nu am fost Împreună, și În iunie a fost dusă la Auschwitz și gazată imediat. - Ce vârstă avea mama dumneavoastră? - Mama mea atunci avea 48 de ani. Iar soră-mea, care era cu un an și jumătate mai mare decât mine, a fost dusă, de la Dej, tot În ghetou și apoi la Auschwitz; și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În vagon. Nu aveam putere, eram complet slăbit. La Budapesta am primit haine, bani și un bilet de tren pentru România. La Budapesta, de la bistrițenii pe care i-am găsit acolo am aflat că sora și mama mea au fost gazate. Știam că nu mai am familie În țară. Am plecat din Budapesta. Nu vă mai spun drumul. La Oradea trebuia să fim transbordați, pentru că linia ferata era Întreruptă - acolo mi s-au furat și hainele pe care le-am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fie ajutați cu mâncare, pentru că el obținea mâncare, fiind Într-o situație favorabilă. - A supraviețuit și exterminării țiganilor? - Sigur. Numai țiganii - evreii nu au fost lichidați atunci... El a fost dus la muncă pe când Încă mai erau țiganii - nu fuseseră gazați. Auschwitz era un lagăr de muncă - erau barăci, cărămizi, fabrici de armament... Birkenau e altceva, nu-i același lucru. - Ați fost dus În D... - Și am fost băgat Într-o baracă de copii - era lagăr de muncă. Ne-au strâns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aranjate. Acolo exista și Arbeitslager - era o zonă În care oamenii mergeau la muncă. În special la fabrica de cauciucuri, care era lângă lagăr. Deci acolo se și muncea. Unii mergeau la munca câmpului... Aici nu se muncea. Aici se gaza sau se trimitea În altă parte. Aici nu te Întâlneai, ca deținut, cu SS-istul decât atunci când te descărca și te selecta la prima selecție și În fiecare dimineață, când se făcea apelul. - Ce impresie v-a lăsat prima zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o noapte Întreagă tremurând: dacă dau drumul la gaze? Deși era un inginer mai În vârstă - ăla om deștept - care s-a uitat la geamurile alea și a zis: „Măi băieți, stați liniștiți, că la geamurile astea neetanșe, dacă ne gazează pe noi mor și cei de afară. Nu este nici o problemă.” Dar eu nu am crezut treaba asta. Tata a crezut: „Stai liniștit”... - În momentul În care a fost evacuat lagărul Înspre Dachau au fost evacuați toți, inclusiv rușii? - Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu se poate ști. Dar eu nu știam nici măcar unu la mie din ce scrie În cartea asta, pentru că Dachau pentru mine a fost exact ca și Birkenau. Adică, În afară de marele șoc al venirii, când am crezut ca o să fim gazați În baie, neștiind că la Dachau nu există camere de gazare... Ce se Întâmpla? Cu rușii nu prea stăteam noi de vorbă În lagărul de la Kochendorf. N-aveam cum să stăm de vorbă cu ei pentru că, În primul rând, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sta pe scăunelele montate pe laturile dubei și ne înarmam răbdarea pentru un drum lung. După un timp fumul înecăcios provenit de la gazele de eșapament pătrundea prin podeaua dubei din ce în ce mai intens. Pardoseala dubei era înlocuită cu grătar așa că puteam fi gazați. Câți nenorociți nu și-or fi dat sfârșitul aici? Vom fi și noi victime? Gândul nu și-a urmat cursul, căci oamenii începuseră să tușească și să vomite, apoi crampele și înecăciunea ne cuprinseră pe toți. Doi-trei rezistau cu greu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]