KorAP: Find »[drukola/base=gazare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...19 >

467 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

tăietură, că a fost operată sau era prea slabă, pe aceea n-au ales-o la muncă. Așa că m-au despărțit de mama mea, pe care atunci am văzut-o ultima oară, căci cine nu era ales era dus la gazare. În luna octombrie era deja frig, destul de frig, și atunci parcă vreo 600 au fost duși la muncă, nici nu știu unde, pe teritoriul Cehoslovaciei. Domnul Deutsch: În Boemia. Asta-i În Boemia, aproape de granița germană. Pe unde curge Elba și trece

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Ea n-avea copii mici și toate celelalte, cu copii mici, s-au Înghesuit acolo. Ne-au despărțit și de bărbați, și a venit Mengele și a făcut selecția. Noi am fost repartizate la muncă, celelalte - direct la camera de gazare. Desigur, n-am știut atunci, dar ajungând În lagăr, când am văzut fumul ăla gros și mirosul ăla, am Început să Întrebăm: „Ce-i acolo?”. Fiecare lagăr avea un fel de șef, un șef mai mic, dintre fetele astea poloneze

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
ghetoul din Cracovia era zidit pe cimitirul evreiesc! Dar ghetou Însemna că familiile erau Încă Împreună. Totuși, Încetul cu Încetul, au Început să despartă familiile, o parte au fost duși la Auschwitz, unde erau - după aceea am aflat -camere de gazare, iar oamenii care nu mai puteau lucra au fost arși imediat. Asta nu știam - noi ne bucuram că suntem Într-un lagăr unde suntem Împreună și-o să lucrăm. Dar viața noastră a Început În felul următor: dimineața pe la patru ne

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
este prezentată viața șefului de la Auschwitz. Bine, puțin romanțat, dar descrie foarte bine istoria lagărului. Deci erau acolo deținuți vechi care știau ce se Întâmplă. Seara vedeam niște focuri, dar la Început nu știam ce e, iar din camerele de gazare ieșea fum și simțeam un miros groaznic de carne arsă. Eu am sperat că mama mea, fiind tânără... mi-au spus că merge la muncă ușoară. Eu până am ajuns acasă am sperat că am s-o Întâlnesc. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În evidență -doctorul Belșkovitsch, el era scribologul. Ne cunoșteam demult, din copilărie. A zis: „Să n-ai nici o frică, te bag Într-o cameră unde-s tuberculoșii. Acolo nu intră SS-istul. Îi este frică. De acolo ducem oamenii la gazare. Dar n-ai nici o grijă, că În fiecare zi avem sute de morți pe care-i putem trimite”. Și am stat acolo până În luna aprilie. M-am mai Întărit puțin. Era mâncare mai multă, că dimineața puneau efectivul, iar până la

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
nu au suportat, foarte mulți au căzut... Cum am ajuns am constatat că erau și câțiva pe moarte. La Auschwitz, trenul a fost mișcat Încă vreo câțiva kilometri până la stația Birkenau. Birkenau era lagăr de exterminare: acolo erau camerele de gazare și crematoriul. Dar Auschwitz era pentru selecționarea celor apți de muncă. În Birkenau, la ora șase s-au deschis obloanele și au venit evrei polonezi, Îmbrăcați În haine vărgate. Noi ne uitam la ei, cine sunt, și, Înainte de a afla

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
din Auschwitz, care-i selecta pe cei apți pentru muncă și Îi punea la dreapta, iar pe bătrâni, bolnavi, femei gravide, femei cu copii mici Îi ducea mai departe cu 50 de metri, tot la dreapta, unde era camera de gazare -mergeau la exterminare. A fost - și cred că nu exagerez - cel mai tragic moment din viața mea. Cu atât mai mult cu cât de la lagărul În care ne-au dus pe noi și până la camera de gazare erau 40-50 m

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
era camera de gazare -mergeau la exterminare. A fost - și cred că nu exagerez - cel mai tragic moment din viața mea. Cu atât mai mult cu cât de la lagărul În care ne-au dus pe noi și până la camera de gazare erau 40-50 m și vedeam totul. Se putea vedea, pentru că cele două lagăre erau despărțite prin niște rețele de cabluri electrice cu 10.000 de volți. Deci nu puteai să te atingi. Iar după acest „zid” era un alt „zid

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
un alt „zid” tot la 10.000 de volți. Puteam să văd totul. Soră-mea, care era mai mare cu cinci ani, era dusă În lagărul de femei pentru muncă, după lagărul nostru. Tata și mama mergeau spre camera de gazare. Pe clădire scria „Baia”, ca să nu se vadă din afară unde merg. Știam acest lucru, pentru că ne spuseseră cei de la rampa unde am fost scoși din vagoane... Cei din Polonia erau acolo de cinci ani și știau perfect ce se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dacă ai flegmoane, bube care reflectau descompunerea corpului. Avea un băț de bambus În mână și lovea pe umărul celui care avea asemenea chestii pe corpul lui. Știa perfect deja, că duba era lângă baracă: Îl ducea la camera de gazare și la crematoriu. Era moarte. Deci În loc să-l ridice la rang de cavaler, medicul acela nenorocit Îl trimitea la moarte. Și asta În fiecare lună. Frica era permanentă În mintea și În sufletul nostru: era distrugător, și asta În afară de condițiile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
avea vreo 45 de ani, și când l-a lovit pe umăr a Înnebunit și s-a năpustit asupra ofițerului SS. Normal că doctorul a scos pistolul - fiecare avea pistol - și l-a Împușcat În inimă. Nu mai mergea la gazare, mergea la crematoriu. Asta era viața În lagăr. Norocul meu era că am făcut croitoria, aveam și carte de muncă deja, și În fiecare lagăr În care am fost, că am fost În mai multe, erau și deținuți În postură

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dus la Bergen-Belsen. De ce? Pentru că eram atât de slab, Încât nu mai puteam să lucrez. Iar Bergen-Belsen era lagărul de exterminare a celor care nu mai puteau lucra și nu puteau fi folosiți de Imperiul German. Nu era cameră de gazare, nici crematoriu, ci pur și simplu un proces extrem de cinic, animalic: au aruncat În lagăr păduchi infectați cu tifos exantematic, iar dacă te Înțepau, organismul era infectat și temperatura ajungea până la 42 °C. Și omora, sfâșia inima. Din o mie

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
să ne revoltăm. Au tras patru-cinci rafale, la nimereală. Care era În picioare - la crematoriu, În cap, În picioare, nu conta. Omul nu mai conta. Începând din noiembrie-decembrie erau cât mai mulți maltratați, executați, ca să fie duși la camerele de gazare - probabil ca să nu ne mai dea de mâncare. Cei mai În vârstă ziceau că Înseamnă că nu mai e mult din război. Vedeam că nici la ei nu mai erau delicatesurile alea, că erau deținuți care lucrau la bucătăria SS

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-i anunțăm că am ajuns cu bine și că suntem bine, sănătoși și că lucrăm. După sosire a Început selecția: cei care erau bătrâni sau prea tineri, până În 14-15 ani, toți erau trimiși la stânga sau la dreapta și mergeau la gazare. Noi habar n-aveam - pe urmă am aflat de la unii ce se Întâmplă, dar nici nu ne venea să credem; era un fel de secret de lagăr, că nu se spunea exact ce se Întâmplă. Probabil că dumneavoastră ați citit

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cunoscută: ne-au dat afară din vagoane, ne-au Încolonat, ne-au despărțit de mama, femeile Într-o parte, bărbații În cealaltă parte; am aflat că mama mea a ajuns imediat În coloana celor care au ajuns În camera de gazare, deci n-a lucrat nici măcar o zi. - Asta ați aflat după lagăr? - Am aflat ulterior, sigur. Tatăl meu era un om Înalt, foarte voinic și arăta bine la cei 51-52 de ani, câți avea atunci, așa că și el, și eu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
sigur. Tatăl meu era un om Înalt, foarte voinic și arăta bine la cei 51-52 de ani, câți avea atunci, așa că și el, și eu am fost trimiși printre cei care urmau să scape În mod provizoriu de la camera de gazare la muncă. Am stat În Auschwitz câteva zile - toată ziua pe pământ, printre blocuri, numai noaptea ne dădeau voie să intrăm În bloc. În bloc erau niște priciuri, unde stăteau 10-12 persoane, să spunem În formă de lingură - pentru că din

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
În momentul sosirii mele, deși am simțit diferența, foarte mare, dintre Auschwitz și Buchenwald. În primul rând Buchenwaldul nu era un lagăr de nimicire. Sigur, au pierit și acolo zeci de mii de oameni, dar nu trimiși În camerele de gazare; era un singur crematoriu pentru cei „decedați”, Între ghilimele să zic așa, În mod normal - prin epuizare, boală, maltratare... Dar nu se făceau exterminări În masă, ca la Auschwitz. În primul rând. În al doilea rând, la Buchenwald, datorită deținuților

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Au Început să zbiere că ne dau foc la toți. Imediat s-au apucat să mănânce - nu toți. Eu - nici moartă. Am rămas cu farfuria plină - n-am mâncat și nu m-au omorât. (februarie 2003) „Am fost martor la gazarea țiganilor” interviu cu Nussbaum László (n. 1929) Mihai Vakulovski: Domnule Nussbaum László, cum era familia dumneavoastră Înainte de război și cum ați simțit, atunci, când erați foarte tânăr, legile antisemite? Nussbaum László: E vorba de anii ’40-’44, Ardealul de Nord

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
a petrecut foarte iute, după un scenariu regizat, bine pus la punct. Mai Încolo am aflat ce a Însemnat „dreapta” și „stânga”. Persoanele cărora li s-a arătat să intre În coloana din stânga au fost duse imediat În camerele de gazare. Noi, tata, fratele meu și cu mine, am avut noroc. Ni s-a arătat la dreapta și am ajuns În lagăr. În total, două zile am fost Împreună toți trei. A treia zi copiii au fost despărțiți de adulți. Atunci

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
documentate ale unor supraviețuitori, cum a fost viața În Auschwitz-Birkenau. Auschwitz n-a fost un lagăr oarecare. A fost cel mai mare lagăr Înființat de naziști, cu o destinație bine definită: lagăr de exterminare, de nimicire fizică, cu camere de gazare de mare capacitate, cu 4 crematorii, fiecare era ca o uzină. Totodată, ca toate marile lagăre germane, și Auschwitz a Îndeplinit rolul de a oferi sclavi pentru diversele Întreprinderi germane care necesitau forță de muncă. După câteva zile de stagiu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
iad denumit Auschwitz, majoritatea deținuților se Îmbulzeau să găsească un loc În diferitele transporturi pentru efectuarea unor munci. Fiecare considera - pe bună dreptate - că viața sa e mai În siguranță dacă prestează o muncă decât În Auschwitz, așteptând selecțiile pentru gazare, În momentele când crematoriile sunt puțin mai libere. În continuare am să mă refer numai la unele aspecte din trăirile mele personale. Eu nu am căutat să fiu dus la muncă - dimpotrivă, am făcut tot ce am putut ca să nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Kipur, cea mai mare sărbătoare evreiască. În această zi a făcut doctorul Mengele, medicul-șef al lagărului, cel care ne-a Întâmpinat la sosire, fără să știm ce Înseamnă „la stânga”, cea mai mare selecție printre deținuții evrei, pentru camerele de gazare. De data asta frățiorul meu n-a mai scăpat. Chiar dacă viața În lagărul Auschwitz este destul de cunoscută, chiar dacă generația de azi, după șase decenii, mai știe căte ceva despre „selectare”, m-aș opri puțin să vorbesc despre trăirile mele legate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
azi, după șase decenii, mai știe căte ceva despre „selectare”, m-aș opri puțin să vorbesc despre trăirile mele legate de „selectare”, care, fără teama de a greși, poate fi Înlocuită cu cuvintele: crime În serie. Selectările pentru camerele de gazare au fost făcute Întotdeauna de Mengele, acest medic al morții. A făcut uneori (ce-i drept, mai rar) selectări ad-hoc, În pripă, când a avut nevoie de un număr mai restrâns de indivizi pentru gazare. S-a Întâmplat fie atunci când

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
serie. Selectările pentru camerele de gazare au fost făcute Întotdeauna de Mengele, acest medic al morții. A făcut uneori (ce-i drept, mai rar) selectări ad-hoc, În pripă, când a avut nevoie de un număr mai restrâns de indivizi pentru gazare. S-a Întâmplat fie atunci când mai era Încă puțin loc În crematorii până la capacitatea maximă, fie când a simțit nevoia de puțină distracție. Cine poate ști asta? Iată un exemplu de o asemenea selecție. Copiii din câteva blocuri au fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de asta, trebuie să amintesc că lagărul Auschwitz-Birkenau s-a Întins pe un teritoriu foarte vast. De fapt noi, cei deportați din Ardealul de Nord la Birkenau, am ajuns parte din marele complex Auschwitz, unde au fost amplasate camerele de gazare și crematoriile. Chiar și lagărul Birkenau se Întindea pe un teritoriu vast. Într-o parte a căii ferate au fost lagărele pentru femei, iar pe cealaltă parte - de bărbați. Și aceste lagăre au fost Împărțite pe zone, numerotate de la A

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]