687 matches
-
un mod mistificator că „meritul cel mai de seamă al lucrărilor de proză ale lui M. Sebastian este că au contribuit considerabil la pregătirea operelor dramatice ale autorului lor”. Cu aceeași ocazie, Vicu Mîndra falsifică selecția de articole făcută din gazetăria sebastianică, atribuind articolelor un fals caracter democratic, în vreme ce ele erau în realitate adeseori pandantul atacurilor antipașoptiste și antiliberale (deci antieuropene și antidemocratice) ale stăpînului său predestinat de la Cuvîntul. Reactualizarea parțială a operei lui Sebastian se face pe această linie predominant
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
ei au dat vreme de un veac plus încă aproape jumătate de veac măsura valorii lui „The Washington Post”. A fost steaua polară a presei americane atunci când, folosind surse secrete și metode pe cât de ingenioase pe atât de cutezătoare, campionii gazetăriei de investigație a secolului al XX-lea, Bob Woodard și Carl Bernstein, susținuți fără rezerve de redactorul-șef Ben Bradlee și de patroana ziarului, Katharine Graham, au descâlcit ițele afacerii Watergate și au condus-o spre finalul ei schimbător de
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
îi mijlocise, totuși, o mare răspândire națională și internațională, n-a dat curs recomandării de a adopta o strategie mai agresivă pentru a cuceri noi teritorii. Din punctul ei de vedere, principalul merit al lui Len Downie - accentul pus pe gazetăria de foarte înaltă calitate, care i-a adus numai în 2008 șase Premii Pulitzer - a pricinuit de fapt daune ziarului, pentru că această politică editorială fusese prea costisitoare. Da, este. Dave Kindred reconstituie demersurile ziariștilor onorați cu aceste premii. Unii investigaseră
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
unde un profesor originar din România, Liviu Livescu, și-a salvat, cu prețul vieții, studenții) a primit și ea unul dintre cele șase premii. Victorii à la Pirus: succesele de stimă nu țin de cald. Rărirea inevitabilă a rândurilor în gazetăria americană este și un proces de nivelare: sunt eliminate vârfurile (la „The Washington Post”, un redactor-șef care fusese și creierul și sufletul ziarului, secțiunea cea mai spectaculoasă și mai îndrăgită - Style - și chiar respectabilitatea apărată cu strășnicie de o
Premiile nu țin de cald by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5849_a_7174]
-
din această carte au apărut, săptămână de săptămână, în România literară. Că, prin urmare, eseurile reunite aici, care altora le-ar fi luat, poate, ani, au fost gândite și scrise în regim de urgență. Cine a făcut, cât de cât, gazetărie înțelege la ce mă refer. E foarte greu să rămâi egal cu tine însuți (și cu inteligența ta) atunci când ții o rubrică fixă. O anume uzură te îndeamnă adeseori la renunțări, fie ele și numai stilistice. Ai zile faste și
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
erorile de orice fel - de la greșeala de tipar până la falsul strecurat cu intenție -, neconsultarea „celeilalte părți”, titlurile fără acoperire în conținut, paginarea (sau ilustrarea) tendențioasă sau doar neadecvată, stilul pompieresc, vocabularul imprecis sau tocit, toate contravențiile delictele și crimele împotriva gazetăriei oneste, bine făcute. Era vorba de o redacție care instituise, în 1969 și 1970, mai întâi monitorizarea publică a greșelilor (proprii si ale altora) și apoi funcția de ombudsman, un fel de arbitru care „să urmărească zi de zi comportarea
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
pace). Sau: „Cartea ta este despre un mare ziar care moare demn.” Dave Kindred declară: „Ador mirosul de ziar proaspăt tipărit, iar momentul meu preferat este cu treizeci de minute înainte de ora închiderii”. Are în urmă vreo cinci deceni de gazetărie, a fost o vreme comentator sportiv la „The Washington Post”, a publicat opt alte cărți. S-ar putea să nu fie la fel de implicat sau de bun scriitor ca precedenții autori de istorii ale acestui ziar, dar e cert că-i
Unde sunt ziarele de altădată? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5865_a_7190]
-
în seamă și familiile, unde un exemplar ajunge la mai multe persoane, se poate constata impactul primejdios al presei. Caragiale face de câteva ori trimitere ironică la tiraje și e posibil ca cifrele să fie umflate, cum e totul în gazetărie. Jurnaliștii de la Universul își consolidează și ei prestigiul prin articole pro domo: „Pe zi ce trece, cu cât popoarele se civilizează, nevoia citirii gazetelor se întinde. Citirea unui ziar, pentru mulți oameni, e o trebuință neapărată. Ieșind din școală, orășanul
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
greu să vezi că omul are o remarcabilă putere de muncă, o tenacitate ieșită din comun, o ambiție care pare să nu cunoască opreliști. Însușiri, așa zicând, de bază pentru un cronicar literar. Fără ele, n-ai ce căuta în gazetărie. Întrebarea e: cu ele (și numai cu ele), cât de departe poți ajunge? Oricât de departe. Dincolo de toți și deasupra tuturor. Cel puțin așa pretinde Alex Ștefănescu în cuvântul înainte al celei mai recente cărți a lui Daniel Cristea-Enache, Lyrica
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
uitînd că un strop de har face mai mult decît un scaun la Academie.“ (p. 68) Asemenea fragmente cad sub pragul estetic al minimei calități literare, impresia pe care o dau fiind cea de texte menite presei de tabloid, nu gazetăriei culte din suplimentul Aldine. E ca și cum, într-un tom cu pagini de sobră ținută stilistică, dai din loc în loc peste paragrafe scoase dintr-o derizorie procesiune lexicală. Marius Vasileanu este un bun mărturisitor, depunînd mărturie în marginea oamenilor aparte pe
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
un ungur. Partea cea mai urâtă a acestei publicistici xenofobe constă în atacurile contra evreilor din presă. Nu e deloc adevărat, cum a susținut primul reeditor de până astăzi al Mustului care fierbe că Goga s-ar referi doar la „gazetăria de joasă speță”. Goga îi are în vedere pe patronii de ziare și pe ziariștii evrei în general, sub acuzația că „adevărurile organice pe care noi le-am aruncat de-a pururi în cumpăna istoriei, ei nu le pricep și
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
patronii de ziare și pe ziariștii evrei în general, sub acuzația că „adevărurile organice pe care noi le-am aruncat de-a pururi în cumpăna istoriei, ei nu le pricep și nu le propagă”. Și la fel de clar: „Scrisul în coloanele gazetăriei de azi apare străin ca substrat sufletesc”. Anticomunismul din câteva articole nu legitimează apologia fascismului, cu atât mai mult, cu cât are aceeași bază rasistă: „otrava de misticism a mentalității slave”. Cea mai valabilă literar este proza dintr-un Jurnal
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
Adrian Păunescu, care l-a îmbiat cu viclenie vorbindu-i despre pușcăria politică îndurată de propriul său tată, pentru a ajunge la o decepție crudă față de impudoarea oportunistă a bardului de la Bârca. După 1989, Zubașcu s-a lansat într-o gazetărie febrilă care consemna fără cruțare feluritele ipocrizii, minciuni și fărădelegi ale oamenilor ajunși pe val, ale instituțiilor, ale unui stat profund dezamăgitor pentru cei aprinși de idealul unei reale răscumpărări a trecutului totalitar. Condeiul său aprig își asuma astfel neîmplinirea
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
Donescu „să redacteze și să compună” paginile din „Vremea” „...cu caracter de politică internațională...”, în calitate de colaborator extern. Apoi precizează: „Fac hărți în tuș, adun notițe, curiozități și fac și câte un reportaj două, cu mersul războiului, cu aviație etc. Adică gazetărie de traduceri și prelucrări, pe ici pe acolo cu cheie.” Exprimă intenția de a „relua ofensiva” și pentru că „înlocuitorul” său (în redacție) „... a fost numit pentru calitățile lui verzi.” (Pe aceleași pagini cu pseudonimele lui G.Ivașcu apare pseudonimul „Am
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în marginea gazetăriei lui Sandu Tudor. Spre sfîrșitul volumului, autorul iese din logica exegezei și intră în atmosfera literelor încinse, cum se întîmplă în Primejdia culturii de estradă, text scris în 2007, a cărui idee și-a găsit confirmarea în timp: societatea românească
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
lucrat 23 de ani într-un institut de cercetări al Academiei, că am publicat vreo 20 de cărți și vreo 40 de prefețe, ediții, antologii... Iar toate ifosele astea științifice s-au derulat într-un peisaj fascinat de risipirea prin gazetărie, bașca nimicniciile frivolității mondene. Mă rog, ai uneori senzația că te afli în fața a cel puțin două persoane. Dar în ambele ipostaze cultul productivității, al exactității și punctualității reprezintă invariabila. Întotdeauna mi-a plăcut întâi de toate să fac, nu
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
a fi ascultat asupra inculpărilor ce i se aduc pentru faptele prevăzute și penate art. 47...” etc. Conflict interțări, asasinat, complicități, criminalitate, complot infernal... Brrr! Avem de-a face aici, ca și în Ultima oră!..., cu exagerațiuni, cu parodia limbajului gazetăriei de senzație, hiperbolizat artificial și împins până la granița cu ridicolul, așa cum consideră în unanimitate comentatorii operei lui Caragiale? Finalul burlesc al schiței adaugă elemente suplimentare de natură să omologheze această interpretare. Isterizarea progresivă a detectivilor ad-hoc, preparativele lor înfrigurate de
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
numai că e invizibilă, dar care pe deasupra mai ocupă peste nouă zecimi din univers. La atît se reduce conținutul ideilor din volum, căci Richard Panek, ziarist american fără pregătire științifică, face în carte ce a învățat să facă în domeniul gazetăriei: să dea antren unei povești în care reportajul sufocă coerența ideilor, cartea fiind mai puțin despre cosmologie și mai mult despre viața celor trei laureați ai Nobelului. E ca și cum Panek a primit sarcina de a evoca șirul de episoade ce
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
o întreagă șaradă având ca pretext (dar numai ca pretext) culisele jocurilor de putere. O simplă paralelă cu Gorila (dau un exemplu standard) ne poate lămuri. Și într-o parte și în cealaltă avem un personaj, literat, atras în maelstromul gazetăriei politice. Numai că dacă la Rebreanu subiectul are evoluție epică (Pahonțu urcând toate treptele ierarhice și prăbușindu- se, reparator, la final), aici, în Artemis..., tentația arivismului social lasă locul unei melancolii mai degrabă lirice. Protagonistul (care dă și numele romanului
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
care vi-l port pentru studiile de istoria artei românești, despre care unii spun că ar fi interesante, vă scriu cu toate că nu veți înțelege mare lucru. Nu veți înțelege, pentru că limbajul istoricului de artă îmi este oarecum peste mînă, iar gazetăria vă este cu desăvîrșire străină”. Nu o dată Cornel Nistorescu se dovedește un excelent portretist. Are aerul unui caricaturist care, închizînd un ochi și efectuînd o volută rapidă cu brațul, surprinde într-un crochiu, în doar cîteva clipe, fizionomia individului cu
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
libertate.” (sublinierea lui Emil Giurgiuca) Dacă poetul a fost, mai ales, în perioada interbelică, în atenția criticii literare, publicistul Giurgiuca a fost pe nedrept neglijat și paginile acestea, cu citate bine alese, convingătoare, constituie un argument pentru o antologie din gazetăria poetului Anotimpurilor, la care s-ar putea adăuga și articolele - program ale revistelor pe care le-a întemeiat sau coordonat, de la „Abecedarul” din Brad și până la „Colocviile” din ultimii ani ai carierei didactice. Personalitatea lui Emil Giurgiuca, este, în fine
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
Radu Cosașu: cartea unor cărți“. Este, mai ales, cartea cărților din anii de început ai prozatorului, ani care au fost, pentru el, deloc lipsiți de încercări. Pe unele, credem, se aștepta să le întâmpine, pe altele nu. Dedicat din adolescență gazetăriei, ca redactor la „Revista elevilor”, la „Tânărul muncitor”, la „Scânteia Tineretului”, Cosașu se va încadra liniei unice din epoca proletcultistă, compunând cu fervoare reportaje și articole de uz propagandistic. Spun cu fervoare pentru că nu o făcea formal, rece, ca destui
O carte a cărților by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3218_a_4543]
-
cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul interbelic la fauna postbelică, cu schimbarea radicală a condițiilor de expresie. Gazetăria asupra căreia Ana Selejan s-a oprit cu stupoare îndreptățește o analogie de principiu: „Glasul Patriei“ este fenomenul Pitești în variantă gazetărească, o malformație în care victimele asupra cărora reeducarea a prins au devenit niște voci al căror talent i-
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
la ziar, și era musai să fie numele directorului în gazetă, fiind număr de Crăciun sau de alte mari sărbători, a așternut el, în stilul patronului, editorialul respectiv. Adevărul adevărat este, însă, că gazetarul Vinea a scris foarte mult. Iar gazetăria sa este de o mare calitate, inconfundabilă. De altminteri, și ca prozator este autor de patentă, Paradisul suspinelor fiind o capodoperă. Și celelalte, Lunatecii și Venin de mai se-nscriu, prin valoarea lor, la același capitol, deși se bănuie unele intervenții
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
pentru care aspectul sociologic e secundar. Miza cărții este aceea de a desface societatea românească interbelică în articulațiile sale, pornind de la centrul ei trepidant și expresiv. Zumzetul viu al epocii apare printr-o desfoliere răbdătoare a ziarelor și revistelor interbelice (gazetăria oferind, cum scrie Mihail Sebastian, ,un contact direct, amplu și ascuțit, cu viața, cotidianul și psihologia"), dar și a jurnalelor și memoriilor, cărților de interviuri și anchete literare, la care se adaugă albume foto și almanahuri, conferințe radiofonice și casete
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]