688 matches
-
și este înmormântat la Sibiu. Pedagog prin vocație, B.-D. s-a preocupat de timpuriu de problemele educației și învățământului, începând să publice articole și studii despre manuale, despre organizarea școlară încă din 1897. Temperament de polemist, a intrat în gazetăria cotidiană. La „Tribuna” și „Gazeta Bucovinei” își expune, în 1893-1894, mai ales opiniile în probleme de istorie a românilor. Împreună cu Aurel C. Popovici, la București, participă la redactarea cotidianului politic și cultural „România jună” (1899-1900). Este secretar al Ligii Culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
90, III, 267-269; Catrinel Popa, Cititori și cititoare, RL, 2002, 5; Svetlana Cârstean, O societate și o cultură pe măsura ei, OC, 2002, 113; Ion Bogdan Lefter, Dubla (sau multipla) specializare a lui Mircea Vasilescu, OC, 2002, 126; Al. Călinescu, Gazetărie superioară, ATN, 2002, 3; Cătălina Constantin, Chipul țării în tranziție, RL, 2003, 35. O. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
amestecul de tradiționalism și modernism, recunosc o anumită virtuozitate și originalitate a lirismului și a versificării, remarcând caracterul personal al imaginației, înclinată preponderent spre transfigurare picturală. Cum versurile devin la el tot mai mult o formă a trăirii religioase, iar gazetăria mult mai adecvată, mai utilă pentru cunoaștere și reconstrucție socială, T. a fost apreciat mai mult ca un gazetar percutant și ca un important scriitor religios. SCRIERI: Comornic, București, 1925; Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
D.[umitru] (27.V.1860, București - 1.V.1909, București), versificator, prozator și ziarist. După absolvirea liceului intră în gazetărie, fiind mai întâi corector la câteva ziare, apoi înființând periodicele „Zorile” (1884), „Foarfeca” (1888, împreună cu Dem. Rocco), dar mai cu seamă ca redactor la „Ciulinul” (1884) și „Universul” (1884-1909). A debutat cu versuri la „Portofoliul român” (1881) și a continuat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
Academiei Române. În 1978 primește Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor. A semnat și George Bogza și a folosit, la început, și pseudonimul André Far. Având peste șaizeci și cinci de ani de activitate creatoare și manifestându-se în poezie, proză și îndeosebi în gazetărie, abordând cele mai diverse genuri în modalități originale, B. rămâne pretutindeni un liric profund, un poet modern tulburător, care își extrage inspirația din meditația continuă și pasionată asupra condiției omului contemporan, a măruntelor sau grandioaselor sale acte existențiale, într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
la București, militează cu ardoare pentru eliberarea Ardealului. În 1916 pleacă din nou pe front, ca soldat în armata română. Rănit iarăși se reface cu greu la Iași, unde va continua lupta în paginile ziarului „România”. După război se dedică gazetăriei și politicii (mereu alături de O. Goga), fiind director la „Renașterea română” odată cu mutarea redacției de la Sibiu la București (1919-1920), apoi în conducerea ziarului „Țara noastră”, deputat. A militat pentru realizarea deplină a unificării românilor, iar mai spre sfârșitul vieții, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
Slove”, „Lectura”, „Rampa”, „Ramuri”. „Frontul Mărășești ilustrat” ș.a. Semnând și A., At, D. A., Dan, D.I.A., D.I. Amian, Nyusu, el a scris mii de articole pe cele mai diferite teme, de la faptul divers la comentarii culturale și artistice. Pentru A., gazetăria era expresia imediată a reacției emotive la contactul cu evenimentele vieții, a nevoii de sinceritate și a dorinței de ameliorare a existenței sociale. Proza lui A. este în bună măsură, prin teme și interpretare, o continuitate a scrisului jurnalier. Eroul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285484_a_286813]
-
al cărui cerc l-a frecventat, el propunea în 1926 un Bloc al scriitorilor tineri, iar în 1933 lansa inițiativa unei Asociații a Scriitorilor Independenți, inițiativă care, după un succes de moment, fiind îmbrățișată mai ales în Transilvania, eșuează. Servituțile gazetăriei își pun amprenta și asupra creației lui literare. Neîndoielnic, ca poet, nu era lipsit de talent. Versurile publicate între 1924 și 1927 sunt în nota producției colegilor de generație, ce-și căutau drumul propriu, dar tânărul le părăsește, fascinat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a boemei bucureștene, ilustrând perfect tipul publicistului literat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționar de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu depășesc nivelul unei proze foiletonistice. Subiectele sunt ori exotice, cu aventuri galante, ori simple anecdote amplificate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
românească”, „Falanga” (la care asigură secretariatul de redacție), „Minerva literară și ilustrată”, „Rampa”, „Seara” ș.a. Participă, ca ofițer de rezervă, la războiul balcanic (1913) și la primul război mondial, aflându-se mereu pe linia frontului. După încetarea luptelor reintră în gazetărie, mai întâi, în 1919, ca redactor-șef la „Românul” din Arad; scrie apoi la „Cuvântul liber”, „Dimineața”, „România nouă”, „Flacăra”, „Lupta”, „România” (la care este redactor), „Universul”, „Universul literar” ș.a. Cu începere din 1928, este secretar general de redacție la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
fiul Tarsiței și al lui Niță Munteanu, muncitori.Urmează Școala Comercială din Ploiești, iar între 1928 și 1932 Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din capitală. După ce debutează în 1929, cu proză, la „Bilete de papagal”, se orientează spre gazetărie, fiind redactor sau colaborând, uneori cu pseudonimele Ion Munte, Ion Manta și Ion Măgură, la „Acțiunea”, „Ordinea”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Calendarul”, „Săptămâna CFR”, „Voința”, „Dimineața”, „Adevărul”, „Gazeta”, „Viitorul”, „Capitala”, „Universul”, „Rampa”. Ceva mai târziu, în 1935, are posibilitatea de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
Sebastian, ca și la Liceul ,,Nicolae Bălcescu”. Își trece examenul de bacalaureat în 1926, când se înscrie, din nou împreună cu Sebastian, la Facultatea de Drept a Universității din București. Va obține licența în 1930, însă nu profesează, fiind atras de gazetăria culturală și artistică. Face cronică muzicală, teatrală și cinematografică la diverse periodice, între care ,,Facla”, ,,Rampa” și ,,Zorile”, unde va fi redactorul rubricilor artistice și culturale. Versuri, proză și reportaje îi apar în ,,Universul literar”, unde va debuta cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
să-și câștige o pâine și... au, sau își iau, destule libertăți ! Ca să nu spun că unii dintre ei au obiceiul furatului... Dar: Meseria asta e slujită ACUM și în județul Vaslui de câțiva MESERIAȘI, adică oameni cu condei, cu gazetărie în sânge, cu chemare pentru această "îndeletnicire". Oameni cu procopseala (învățătura) care le aduce bani și nu invers ! Și alți câțiva care VOR dar... Ei, pentru ACEȘTIA și pentru cei care POT deveni adevărate voci ale comunității, aspiranți care prin
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de un smintit, sau, la alta (fie și media) dictează un handicapat, nu înseamnă că nu sunt și buni pentru o asemenea treabă, pentru că orice om e bun la ceva, fie și ca văcar. Deci, ca organizator mă interesează câtă gazetărie fac. Dar, mai întâi să se înscrie în întrecere, măcar să vadă pe unde-i este locul ca să nu se mai umfle ca broscoiul stăpânul lumii ! Pe la colțuri, orice bețiv e... mare ! Vor fi, deci, reacții diverse și asta e bine
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
În 1917, era la Petrograd. Participă la luptele de la Oituz, iar sfârșitul primului război mondial îl găsește elev-plutonier în Regimentul 10 Roșiori. Imediat după război, devine membru al Partidului Național Țărănist Democrat, condus de N. Lupu, și se lansează în gazetărie. Este director al „revistei de artă constructivistă” „Punct” (1924-1925), în paginile căreia semnau Șt. Roll, F. Brunea-Fox, F. Aderca, Marcel Iancu, I. Vinea, Ilarie Voronca. Obiectivul declarat al publicației viza găsirea unor forme noi de exprimare artistică și contestarea literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
pentru că întreaga creație, întreaga activitate a omului întru devenirea în umanitate înseamnă muncă. Muncă intelectuală, muncă fizică, muncă de toate tipurile, dar fără muncă nu e posibil, oricum. Dumneavoastră ce țintă ați avut? Vă întreb aceasta întrucât ați pornit de la gazetărie și doar în urma unei întâmplări nefericite pașii v-au fost călăuziți spre cercetare... Ca să răspund la întrebarea aceasta, v-aș spune ceva. Eu sunt născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii Botoșanilor, și când eram copil mergeam cu tata la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
a fost și unul din marii gazetari ai anilor 1910-1940. În afară de „Revista celorlalți” și „Insula”, importante ca tribune ale orientării moderniste și simboliste în poezia românească, el mai scoate, împreună cu Liviu Rebreanu, în 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiți-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al evenimentelor politice, sensibil la tragismul conflagrației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
sunt în fond rezultatul unei acțiuni de scriere la două mâini, prozatorul adaptându-și vocea și instrumentele la cele ale gazetarului. Va avansa, de altfel, în nume propriu, sintagma „literatură a zilei”: „crisparea existențială din România împinge literatura pe teritoriul gazetăriei, la limita reflectării instant.[...] Scriitorul trebuie să-și asume o condiție asemănătoare actorului de teatru, a cărui artă vie durează o seară, ceea ce nu-i interzice nicidecum valoarea și frumusețea. Să scrie nu cu gândul că va fi citit peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
de „facilitatea de versificație, și de eleganța rimei și de bogăția imaginilor” (Tudor Teodorescu-Braniște). Ulterior G. Călinescu reține numai „o foarte spirituală și plastică definiție a sonetului”, iar mai târziu Al. A. Philippide, considerând cronica rimată „o formă artistică de gazetărie”, subliniază caracterul militant social, grav al unor secvențe, recunoscându-i, în general, și alte „remarcabile calități” - „o poezie de fantezie și umor”, „lucrată cu artă”. Aventurile din Str. Grădinilor (1933) este titlul unei culegeri de proză, despre care S. afirmă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
exact. După o colecție de miniaturi despre animale - Istorisiri adevărate (1961) - S. alcătuiește în 1970 o serie intitulată Documente omenești, care conține scurte povestiri, observații, luări de poziție, critici ale unor întâmplări, specifice mai degrabă unui jurnal mai extins sau gazetăriei (de unde au și fost selectate unele) decât prozei scurte. S. a fost și un redutabil traducător, activitate ce datează din 1910, când la solicitarea soțului mamei sale, Jean Boniface Hétrat, a tălmăcit câteva povestiri din Voltaire, apărute fără semnătură în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
decorație pentru bravură. Debutează la „Luceafărul” (februarie 1919) cu schița Linia întâi, urmată de câteva crochiuri satirice, neincluse în volumele ulterioare, și colaborează la „Sburătorul”, „Viața românească”, „Hiena”. Se reînscrie la Facultatea de Drept, prezentându-se la examene în 1920. Gazetăria îl atrage și, din 1919, devine redactor la „Țara nouă”. În 1921, la Cluj, împreună cu Cezar Petrescu, Adrian Maniu ș.a., întemeiază revista „Gândirea”. În 1923 își ia licența în drept. Scurtă vreme profesează avocatura la Chișinău. Între 1924 și 1929
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
a III-a: (93) a. Măria Ta dorește să bea vin? b. Cum vor vedea că Măria-Ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu) (94) a. Așa consideră Domnia Voastră că se face gazetărie, jignind... (www.realitatea.net, comentariul unui cititor) b. Dacă Domnia Voastră credeți că românii au uitat emisiunea pe care ați realizat-o... (www.realitatea.net, comentariul unui cititor) (95) a. Domniile Voastre sunteți singurii care actualizează știrile. (www.emm.ro) b. Recomand
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, pe care o va absolvi în 1972. Primele scrieri îi apar în 1965, în „Tinerimea Moldovei”. Între 1972 și 1975 este redactor la postul de televiziune din Chișinău. Intră apoi în gazetărie, la revistele „Nistru”, unde conduce redacția de poezie și critică (1975-1984), „Orizontul” (devenită „Columna”; 1984-1986) și „Literatura și arta” (din 1986), la care este redactor-șef. Colaborează cu articole de atitudine politică, studii, eseuri, versuri la „Ateneu”, „Adevărul literar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
și-l imaginează un dobitoc; procurorul îl apreciază drept unul "din cei mai de seamă poeți ai noștri". Ladima este intelectualul de rasă, obligat de împrejurări să trăiască într-o lume insalubră. În plan social nu se poate realiza, iar gazetăria lui onestă deranjează. Între Ladima și societate e o deosebire de concepție și de atitudine, el fiind orgolios, lucid, inadaptabil: Eu sunt un om care scrie... Și dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu?" Nerealizat în viața socială
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
departe de ei, spre uitare. Orgoliosul Slavici nu acceptă să iasă din scenă fără luptă. Scrie enorm, ritmul e sufocant: șase romane, cinci volume de nuvele, manuale, lucrări de popularizare, luări de atitudine publică în manieră confesivă și agresivă totodată, gazetărie susținută. Volumul scrisului său din ultimele trei decenii îl întrece de aproape șase ori pe cel din primele două decenii și jumătate ale tinereții și maturității creatoare. Ce se întâmplase cu scriitorul Slavici de odinioară? De ce e atât de schimbat
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]