2,189 matches
-
articolele lui) și de cîțiva oameni politici, cărora vara, în timpul vacanțelor, li se trimitea gazeta în străinătate sau la moșii. Cum putea fi cunoscut, atunci, gazetarul mai mult decît poetul, publicului larg? E efectiv o aberație. În fapt, se știe, gazetarul Eminescu este o descoperire de la începutul veacului nostru, de către sămănătorism (ediția din publicistica poetului a lui Ion Scurtu e din 1904) care avea nevoie de un precursor întru naționalism. Pînă atunci puțini știau de publicistica poetului. De fapt, Eminescu a
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
criticului un mare proces invectivant, nelipsind nici acuzația că publicarea plachetei se încadra în scenariul pentru eliminarea omului public, înlocuit fiind cu poetul. Dar de n-ar fi existat poetul, să ne întrebăm încă o dată, ar mai fi apărut azi gazetarul? Însă, din nou, oricîte erori ar fi avut acest sumar al volumului din 1883-1884 meritul lui Maiorescu de a-l fi publicat este imens și, de fapt, în ciuda stupidelor și năstrușnicilor acuzații ce îi aduce dl Cernăianu (și, s-a
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
interpretări abuzive ale unor documente și pe rezultate ale medicinii de azi neștiute în anii optzeci ai veacului trecut. Se vede bine că n-avem cum scăpa de astfel de alienații grobiene și pace bună. Călin Cernăianu, Recurs Eminescu - Suprimarea gazetarului. Ed. Semnele timpului. Tamași, 2000.
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
rămîne deschisă. Cronicarul a trecut prin destule asemenea momente, dar supratitlul in memoriam și închiderea în paranteze a două date sub numele unor colegi, ale unor, pînă mai ieri, convivi, i se pare cea mai cumplită datorie a meseriei de gazetar. Să pui în pagină necroloage, evocări, omagii despre cineva care a fost o prezență concretă în viața ta și în viața literară, să îngrijești coloanele, chenarele negre, pozele - ca pe un mormînt, cu iluzia că faci ceva bine pentru cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
hobby." Dar jobul acesta, "scrisul de meserie", cum îl numea Eminescu, poate deveni o corvoadă (la care Radu nu putea renunța, avea trei copii). Într-un interviu din 1997 pentru "Revista literară radio" îi spunea Georgetei Drăghici: Deși mă cred gazetar pînă-n ultima fibră, în egală măsură cu pasiunea mea pentru critică literară, nu pot să nu recunosc în clipele mele de sinceritate că trăiesc o anumită oboseală, datorată gazetăriei. Gazetăria este un malaxor care macină impecabil și care nu-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
selectează și prelucrează știrile în funcție de simpatii și antipatii evidente. Abuzul de mărci ale distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare de neîncredere: "Măi să fie!"; aceasta nu lasă spațiu nuanțelor, fiind un substitut de gest și mimică total neechivoc: un fel de a face cu ochiul
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
îmbogățitor, fără agresivitate ideologică, fără ifos. Exact așa cum ne-ar plăcea să o trăim și să o întemeiem pe durata lungă." * În paginile de proză ale numărului l-am găsit pe multitalentatul nostru colaborator Pavel Șușară (critic de artă, poet, gazetar, prozator și și altele) cu o năstrușnicie ce poartă titlul Povestea povestitorilor - un experiment literar postmodern virtuoz (și deloc virtuos) pornind de la coroziva poveste a lui Creangă. Cum ceea ce am putut citi nu e decît primul capitol dintr-un volum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16794_a_18119]
-
era marți, era revista 22, așa că a citit cu lăcomie numerele 33 și 34. A început, ca totdeauna, cu tableta lui Dan Perjovschi - perla de umor negru formată în fiecare săptămînă în jurul unor țăndări de actualitate. Nu obișnuita miștocăreală a gazetarilor cu condei vioi, nici ghiara caustică a "apucaților" justițiari, ci observațiile inteligent-amare ale unui artist căruia îi pasă ce se întîmplă cu ai lui. Numai la Tia Șerbănescu mai e de găsit acest tip de concizie spirituală și gravă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
dialogul nu se leagă. Intervievatorul ar putea fi un robot care pune cîteva întrebări previzibile, nu ține cont de răspunsuri, nu "participă" în nici un fel la discuție. Că interviul e o artă, cere implicare, pregătire și prezență de spirit mulți gazetari de azi par să fi uitat. Să precizăm, în treacăt, că intervievatorii "de serviciu" ar putea lua lecții de la doamna Tita Chiper de la Dilema. * în Cuvîntul din august evenimentul central este aniversarea unui "maître de dignité", domnul Virgil Ierunca. Paginile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
Nicolae Manolescu Un articol al d-lui Theodor Codreanu din Cronica ieșeană (nr. 7), intitulat Noi dovezi despre "suprimarea gazetarului" Eminescu, este consacrat unei relativ recente cărți despre boala și despre sfîrșitul poetului. E vorba de cartea d-lui Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, de la Editura Semnele Timpului, București, 2000. Ecouri de la apariția cărții am mai avut. N-
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
d-lui Theodor Codreanu din Cronica ieșeană (nr. 7), intitulat Noi dovezi despre "suprimarea gazetarului" Eminescu, este consacrat unei relativ recente cărți despre boala și despre sfîrșitul poetului. E vorba de cartea d-lui Călin L. Cernăianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului, de la Editura Semnele Timpului, București, 2000. Ecouri de la apariția cărții am mai avut. N-am citit cartea, pe care am căutat-o zadarnic prin librării. Nu mă pot pronunța, așadar, asupra ei și nici asupra valabilității în sine a recenziei
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
fost nebun de legat, ci fiindcă devenise extrem de incomod ca ziarist, încît scoaterea lui de la Timpul era dorită atît de liberali, cît mai ales de prietenii săi conservatori, în frunte cu T. Maiorescu și Petre P. Carp. Această eliminare a gazetarului a avut rațiuni politice precise..." în cartea sa de la Editura Serafimus din Brașov (ed. II, 1999), Dubla sacrificare a lui Eminescu, dl Codreanu nu era încă așa de categoric și ne mai amăgea scepticismul de istorici literari. Dacă în carte
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
dl Vatamaniuc în prefața cărții d-lui Cernăianu (citez după dl Codreanu). Nici mai mult, nici mai puțin! Spioni români și austro-ungari, urmăriri, înscenări macabre, internări în spitale psihiatrice, injecții cu droguri și altele pentru a fi scos din joc gazetarul de la Timpul care nu era de acord să renunțe la pretențiile românești asupra Ardealului și să se plieze ordinelor venite de la Viena în chiar vîrful negocierilor de alianță secretă dintre România și Austro-Ungaria! Și în tot balamucul acesta, nici o fărîmă
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
receptare a artei, ne reamintește Updike, noi toți credem inconștient că undeva trebuie să existe produsul desăvîrșit, acea capodoperă în căutarea căreia sîntem dispuși să citim munți de literatură, să colindăm toate muzeele și toate sălile de concerte din lume. Gazetarul este, într-un fel, descendentul indirect al acestei Ur-ipostaze a consumatorului de literatură, pentru că el produce texte imperfecte sub povara schimbătorului cotidian, migrînd mereu spre acel text "perfect", cartea, pe care uneori nu ajunge să o scrie niciodată. În plină
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
ființarea mai mult decât formală a societății însăși). Eminescu a avut printre prietenii, colegii de redacție, sau de "junimism" pe teleormănenii Anghel Demetriescu (care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă (poezie, culegerea de literatură populară și publicistică) autorul înregistrează scrupulos orice mențiune teleormăneană sau
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
falsă, inadmisibil reducționistă. Și asta nu numai pentru că au trecut 150 de la naștere, ci și pentru că lumea s-a schimbat în profunzime de la moartea sa. Citită ca o Evanghelie, opera sa își schimbă destinul și își micșorează valoarea." Cît despre gazetarul politic, acesta nu era "național", ci naționalist, fundamental reacționar, cum erau destui în romantismul european: "Grav este că teoriile politice ale lui Eminescu, desprinse din contextul lor, au hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
din care nu lipseau ofițerii. În ciuda acestor reproșuri, e probabil că amorul lor carnal s-a petrecut și la Iași. În 1879 soțul ei, profesorul de fizică Ștefan Micle, moare, lăsînd-o fără mijloace cu două copile mici. Cum Eminescu era gazetar la Timpul din București, Veronica apelează la el, epistolar, s-o ajute la început pentru a se vărsa leafa întreagă a fostului soț și, apoi, rezolvarea pensiei viagere care i se cuvenea. Eminescu îi scrie, încă imediat după decesul soțului
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
spaimei de a nu fi fost influențată, și ea, luetic, toată lumea pe atunci știind că poetul a sfîrșit-o din cauza sifilisului. Sînt în această inestimabilă corespondență și destule mărturii despre traiul lui greu la Timpul, despre lehamitea nesfîrșită de meseria de gazetar, pe care o socotea o negustorie cu principii, care i-a înveninat relațiile cu toată lumea încît considera, în august 1882, că "sunt unul din oamenii cei mai bine urîți din România". Aflăm și o probă despre laboratorul său de creație
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
în împrejurări de viață cotidiene? Legat de acest din urmă aspect, să spun și că (onoare excepțiilor!) referința literară nu mai joacă aproape nici un rol în discursul politic sau în comentariul jurnalistic. Formația multora dintre oamenii noștri politici sau dintre gazetari nu mai pare a fi preponderent umanistă și, în orice caz, nu mai este literară. Limbajul la modă indică o anume creștere a absolvenților de politologie, sociologie, științe economice și ale comunicării. Dacă politehnicienii abundă, atît în presă, cît și
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
exersează, totuși, cu fervoare funcțiile, aplicând hoaței de două găini binemeritatul verdict de trei ani de temniță. Legea este lege și unde intervine ea, tocmeală nu există - ci, cum se aude, numai tratative. Aceeași pentru toată lumea, diferă cumva în cazul gazetarilor care se ocupă de treburile ei. Nemulțumiți de scumpirile anunțate, producătorii de alimente își saltă prețurile cu câteva săptămâni mai înainte. Este modalitatea lor de a nu se decapitaliza, oricât ar scădea vânzările. Dacă poți plasa o tomată la prețul
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
prea puțină importanță pentru justițiarul domn Breban. Ca și faptul că, în primul număr de după 22 decembrie 1989 al României literare, a apărut singurul articol din întreaga presă românească în care li se cereau scuze cititorilor pentru ororile la care gazetarii români fuseseră siliți de cenzura comunistă. La mînie, omul e orb și surd. Și ne putem imagina ce ar fi pățit Ahil Peleianul dacă zeii nu i-ar fi stat aproape. Iubitor de Nietzsche, cum îl știm, dl. Breban ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
lui Rahmaninov și autoritatea excesivă a propriului tată, eroul din această ecranizare se confruntă cu un conflict de natură raciniană. El trebuie să-și înfrângă dragostea convertită în ură și să afirme adevărul. Este aceasta și datoria sa profesională de gazetar care urmează calea probității pe care tatăl său i-a inoculat-o atunci când l-a format pentru această meserie ce i-a adus respect și după moarte. Este și datoria sa de om care-și înfrânge resentimentele față de bărbatul devenit
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
diverselor echipe naționale: desigur, "tricolorii" - "lista cu pricina a ajuns în mîinile fotbalistilor "tricolori""; "primul rezultat de egalitate obținut de "tricolori"" - care luptă cu ""panzerele" germane", cu "reprezentativa "panzerelor""; mai apar "ibericii" și "lusitanii", iar Anglia e mai ales Albionul: "gazetarii din Albion", "fani ai Albionului" (într-un alt context, jucătorii unei echipe engleze erau însă numiți și "protestanții"!). Clișeizate sînt și denumirile pentru diversele echipe locale - formate de la sursele instituționale de finanțare ale cluburilor ("bancari", "feroviari", "militari", "țapinari"), de la culorile
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor, polemizînd cu C. A. Rosetti (directorul Românului), deși nu se știa și nu se știe dacă și el era de acord cu proiectul lui I. C. Brătianu și al lui Vodă Carol. Că Eminescu, gazetar, a polemizat neîmpăcat cu Românul, e un lucru știut și, aș nota, că, chiar dacă în unele cazuri punctuale avea dreptate, sub raportul perspectivei istorice dreptatea a fost de partea guvernului I.C. Brătianu care, în lunga sa guvernare, din iulie 1876
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
articole ale poetului). Toate polemicile purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]