1,699 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Fântână din frunze și lacrimi În geamătul de frunză ce tremură bolnavă Și-n urma ce o lasă în locu-i de pe ram Eu o să pun, iubite, cu buza mea suavă, Pecete că ai fost și-acum nu te mai am. În urmele lăsate de lipițan în tină
FÂNTÂNĂ DIN FRUNZE ȘI LACRIMI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1462638329.html [Corola-blog/BlogPost/381656_a_382985]
-
din nou la ușa băii și bătu alarmată, chemând-o cu voce joasă, ca să nu trezească toată casa: - Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți bine? De ce ai încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul. - Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484397806.html [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
Purtam acelaș nume dar existam!” De la intrare mormintele ușor de identificat, alei asfaltate, flori, curățenie și nu plin de ierburi - nu alei cu pietre căzute, fărămițate, acoperite cu mușchi, cum sălășluiesc în alte cimitire uitate de Dumnezeu! Tăcere! Se aude geamătul vântului... și acesta simțit mai puternic spre periferie. Inegalitate în viață dar și după! O istorie scrisă sau uitată se află concentrată în acest loc înconjurat de ziduri proeminente pomi și de la intrare remarcând deosebirea, și aici, dintre bogați și
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1408433639.html [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
cercetezi... să așterni pe hârtie năzuințe să răscolești istoria locurilor... să înveți trecutul să știi cum să iubești prezentul... Peretele dinspre nord - est, pe care, cu peste treizeci de ani, s-au instalat rafturile bibliotecii, începuse să scârțâie prevestind un geamăt de durere sub povara noianului de cărți. Din când în când, povara rafturilor răsuflă ușurată tocmai acolo unde spațiile au mai multă libertate, acolo de unde cărțile sunt preluate sunt frunzărite ori citite fie și pe diagonală! Esențializând câte ceva, Ion Călătorul
MONUMENTUL DE LA …URSOAIA! (LUMINA DE LA CERNICA STRĂLUCEŞTE ŞI ACASĂ) TABLOUL (SCENA) 2 de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1465714031.html [Corola-blog/BlogPost/370900_a_372229]
-
cânt în România?”; „De te va rupe și pe tine, / Garoafă roșie, nu plânge. / Pe masa cu mâncări străine / Tu varsă doar un strop de sânge”; Nu simți apropiatul freamăt / De furtună ce-mpânzește țara? / În zadar vă opintiți cu geamăt / Să legați cu lanțuri primăvara”. Am redat aceste versuri edificatoare, tocmai pentru a ilustra susținerile, îndreptățite, de mai sus! Antologia aceea se numea „Ne chemă Ardealul”, când ostașii Armatei Românie cântau: „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă”, însuflețiți de versurile din
Grandoare şi decădere la mâna destinului! by http://uzp.org.ro/grandoare-si-decadere-la-mana-destinului/ [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
din umeri, sau cu mult mai jignitoarea, într-o limbă tot mai rar vorbită în zilele noastre, ridicare din umeri a dispreț și condescendenta....care doppelganger? Nu există așa ceva, e doar o inventie a scotocitorilor de minți, o acoperire a geamătului prin acorduri marțiale Wagneriene, o legendă, un mit.Așa să fie, oare? Domniile voastre nu vă puneți niciodată întrebări, nu rostogoliți o idee în minte, ca pe o minge colorată, înainte și înapoi, înainte și înapoi? Să ridice mâna cel care
CERUL ! de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1454866877.html [Corola-blog/BlogPost/363573_a_364902]
-
curgeau încet pe obraji în pofida voinței lui de a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419032952.html [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
de-ajuns dureri de nemurire Să farmece căderea din viață în abis . De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătulă de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: I R
I R E V O C A B I L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1438020538.html [Corola-blog/BlogPost/369752_a_371081]
-
ne gândim la marii „nebuni” ai literaturii: Hamlet, Don Quijotte... Cum se manifestă nebunia mea? Levitez. Imi curăț și îmi pieptăn zilnic aripile. Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin: gârâi, sughit, tușesc, grohăi... Joc țonțoroiul când aud gemetele lumii. Stau bine cu viața omenească, mai ales atunci când mă închipui a fi un câine credincios. Imi plac și mă neliniștesc tautologiile. „A” este „A”, adică identitatea a ceva cu sine mi se pare un mister de nepătruns și o
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Un_om_nebun_si_atat_de_om_roni_caciularu_1328390687.html [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
se oprise în creștetul capului, în vreme ce picioarele se mișcau inconștient, încercând să-mpingă trupul spre înainte. Cealaltă mână zăcea neputincioasă pe verticala împrejmuirii betonate. - Mamă, ce ai? zise băiatul sărind din apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1481705875.html [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
uragan întunecase și soarele. Marea vuia și se zbătea ca o fiară prinsă în capcană. Apoi, încet-încet totul se liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca o mantie. Lui Ispas îi fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
masa cu delicatețe sânul nervos și în continuă întărire. Mugurul începea să-i străpungă pânza subțire tinzând să-i iasă din cupa sutienului. La acest lucru contribui Ștefan, care-l prinse între buricele degetelor și-l alinta creându-i posesoarei gemete de plăcere. Dalia simțea cum se umezește din ce în ce mai mult. Era un fenomen pe care-l trăia pentru prima dată. Se abandonă în brațele bărbatului ce pusese stăpânire peste voința și corpul ei, răspunzându-i la sărutări. Doar noaptea plină cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
munte La bocetul de bronz din turlă. Cu lacrimi reci, de rouă, plânge Sub rumegușuri înecate. Din pantele despovărate, Doar disperarea se mai scurge. S-a răzlețit și vântu'n zare! Nu mai aude triluri, freamăt, Gerul din cioturi stoarce geamăt, Duse-s eternele frunzare. Se-apropie de ceruri, iadul! Nestăvilita lăcomie Și incredibila prostie 'și croiesc, prin omenire, vadul. *** Referință Bibliografică: Se-apropie de ceruri, iadul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2006, Anul VI, 28 iunie
SE-APROPIE DE CERURI, IADUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1467123663.html [Corola-blog/BlogPost/378894_a_380223]
-
Critica Prozei vol. I, 1973-1989. Prozatori (A-G), Ed- Carpathia, 2015, p. 22) Amintirea unui trecut eroic nu doare, ci tămăduiește răul veacului prezent, care a mutilat trupul Nației, peste care s-au prăvălit prăpăstii prea adânci din care țâșnesc gemetele înăbușite și plângerile continue, purificând astfel viitorul Nației dacoromâne. În România Temnițelor regalo-proletare, ateo-comuniste, <> (noțiune împrumutată de la Sora cea mare, roșie) devenise însăși Țara, așa cum corect scria despre patria sa Robert Rojdestvenskii în poeziile sale: <<...Pe câmpurile cu zăpada topită
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care-și ține trilul ascuns doar pentru clipele de iubire. Femeie, în tine dragostea țipă. Bărbații te țin mereu în stare de asediu, ochii lor
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
suspin susurat Sărută obrajii fierbinți, Umerii albi ce-i alinți Sărută-i șoapta din vis Purtată în alb paradis. Alintă-i mătasea pielii Pictată de soarele verii Atinge esența împlinirii Prin aripa nemărginirii. Pătrunde templul iubirii Alungă durerea amăgirii Absoarbe geamăt de dor În țipăt de pasăre-n zbor. Sărută gura, zâmbetul mut Aleanul din timpul pierdut Sărută negura ochilor vii Și umbra amintirii pustii. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: SĂRUT... / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul
SĂRUT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarut_.html [Corola-blog/BlogPost/348190_a_349519]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > IN NOAPTEA ASTA ALBĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când norii acoperă al cerului senin Și-mprăștie în lume flori de umbră Un geamăt plutește molcom și lin, E vântul ce plânge pe aripa-i sumbră. Pământu-ntristat de frunza căzută Adună-n riduri... lacrima-n izvor Nemărginită, clipa, în fugă se-ncruntă Luna se-ntoarce pe-a cerului pridvor. In noaptea obosită un oftat
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/doina_theiss_1415118243.html [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
Purtau în inimi lumina dragostei, multă Erau însetați de iubire, de cântec și joc, Dar nu vor mai îmbrăca hainele de nuntă Botezul copiilor lor nu va mai avea loc. Pământul care ne hrănește ridică glas Revendică trupurile lor cu geamăt firav, Părinților și rudelor nu le-a mai rămas Decât plânsul - în locul tânărului brav. 03 nov 2015 * tinerilor arși în fatidicul Club Colectiv. Referință Bibliografică: Elegie* / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768, Anul V, 03 noiembrie 2015
ELEGIE* de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1446581353.html [Corola-blog/BlogPost/373654_a_374983]
-
nebună, Zgomotul monstru în versuri terne Întețindu-se de strigătul ce tună... Țâșnesc artificii-n plafonul încăperii Ce umple de foc întreaga estacadă, Începe să curgă de sus, focul durerii A zilei tragice cu iz de tornadă! Se-aud țipete, geamăt de durere, Copii, adulți și tineri, acest amalgam, Se luptă să iasă, dar viața lor piere, Durere și foc, e-un ultim program! Apocalipsa se-așterne-n toată îcăperea Carnagiul se-ntinde, miros, purgatoriu, Priveliște-i sumbră oriunde-ntorci privirea, Chipuri mutilate
DURERE ŞI FOC de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/marilena_dumitrescu_1447019062.html [Corola-blog/BlogPost/374907_a_376236]
-
capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului -, după care și-a lungit iarăși botul pe ciment, cu un geamăt prelung... Am schițat doar un pas mic spre podișcă, dar imediat câi- nele acela și-a ridicat din nou capul spre mine și apoi s-a săltat în șezut și a început să-mi arate colții mârâind. Totodată, privirea i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477569737.html [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
liniștită era Iustin Dobrescu, atâta doar că era inert, cuminte în patul său, străin de tot ce se întâmpla în jurul său. Nu vedea și nu auzea. Totuși, agitația de acolo, tumultul acela marcat cu încărcătură emoțională, cu suferință evidențiată prin gemete și țipete, era posibil să-l fi tulburat ori, foarte posibil, stimuli de natură necunoscută să-l fi reconectat, parțial, la viață. Cel puțin așa indicau aparatele prin care era menținut în stare de veghe. Lidia Combei, asistenta care primise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1427837820.html [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426921058.html [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
din 06 martie 2012 Toate Articolele Autorului Să ne-ngropăm în ultima zăpadă, Să bem, pe săturate, plânsul ei; În licărirea sumbră de lampadă, Pe umeri, să ne crească ghiocei. Sămânța nemuririi să se zbată În carnea trupului - trufașă Și gemete din noi or să răzbată Prin mugurii ce plâng, în fașă. Într-un copac, la margine de lume, Vom înflori când un drumeț pribeag Ne-o scrijeli, lăsându-și al său nume Și, dintr-un ram, va rupe un... toiag
SĂ NE-NGROPĂM ÎN ULTIMA ZĂPADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Sa_ne_ngropam_in_ultima_zapada_george_safir_1331028149.html [Corola-blog/BlogPost/348397_a_349726]
-
Dihonie și ură în sânul familiei care, cât de cât, se mai întâlnea de Paște și de Anul Nou! Deodată, un zgomot înspăimântător îmi alungă gândurile negre. Un motor ambalat la maximum, scrâșnete, icneli, voci întretăiate și un fel de geamăt neomenesc. Dau fuga în balcon și ce mi-e dat să văd? Toți copacii din livada casei învecinate, încărcați de poamele lor, cu frunzele tremurând, acoperite de praful adunat după ultima ploaie din primăvara trecută, cu trunchiurile lor încă vii
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_copacul_magdalena_bratescu_1387103650.html [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]