1,633 matches
-
cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care gemea. De jos, din apă se auzi strigătul barcagiului, "Îngere, unde ești, Îngere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clipa În care fură așezați toți trei În carul tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca‑ntr‑o corabie, deslușind scârțâitul molcom al roților amestecat cu cântări și gemete. Vrând să‑și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stânga și‑n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din dinți de mistreț, pe pielea antebrațului, ridică hotărât micul ciocănel de lemn, iar Tapú Tetuanúi încorda pumnul și strânse din dinți, hotărât să demonstreze că e bărbat și să nu lase să se vadă, nici prin cel mai mic geamăt, nici printrun gest măcar, ca durerea pe care știa c-o va simți l-ar afecta în vreun fel. Bătrânul kahuna 1 verifica dacă fiecare dintre dinții pieptenelui e așezat exact acolo unde trebuie, urmând desenul fin pe care il
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
înainte să se ridice și să plece în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab geamăt nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai fi în viață. Cand se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța sângele în vine. Rămase tăcut, în timp ce torța se consumă puțin câte puțin, iar cel de-al doilea geamăt și un tremur al corpului, care îi dovediră că agresorul e pe punctul de a-și reveni, îl ajutară să se hotărască, astfel că, fără să se gândească de două ori, apucă ghioaga grea, care rămăsese la vreo patru sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul lui ascuțit îi enervă ori de câte ori era produs de alții, la fel ca gemetele unei femei care face dragoste, care îi irită pe toți cei care le aud, în afară de cel care le provoacă. Obsesia generală cu privire la gălăgiosul instrument ajunsese la asemenea extreme, încât Miti Matái se vedea obligat să intervină mereu pentru a aplana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
au mâncat-o pe Purúa. Ticăloaso! — Liniște! o puse la punct, autoritar, Roonuí-Roonuí. Cum îndrăznești să-i vorbești astfel reginei insulei Bora Bora? —Asta, regina insulei Bora Bora? repeta Ihona. Regina canibalilor, mai degrabă. Încă îmi mai răsună în urechi gemetele ei de plăcere, pe când se tăvălea cu porcul ăla, în timp ce biată mea sora agoniza. Dacă scroafa asta e regina insulei Bora Bora, prefer să nu mai pun niciodată piciorul pe insulă. Nici eu, nici vreuna dintre noi. Ajungea o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
politețe, se făcuseră că nu observă, înțelegând că îi provoca oricum destulă durere și suferința gândul că îl poartă în pântece pe fiul unui asasin și violator sălbatic. Cu toate că era la primul copil, pe tot timpul nașterii nu scoase nici un geamăt, nici măcar un suspin din care sa reiasă cât de mult suferea, ci doar își musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se retrase. S-a aflat, totuși, în sală, în ziua reprezentației, cu sufletul la fetele din culise. Au ieșit în scenă dezorientate, vădit nepregătite. Întreg spectacolul a fost o catastrofă. Nu intrau bine două, trei, modele, că apărea formația, cu gemetele ei răgușite. Una din manechine a defilat cu rochia desprinsă într-o zonă dorsală, cu o privire tâmpă, ce nu pricepea nicicum de ce se prăpădește lumea de râs. Spectatorii, profund dezamăgiți, au vociferat întruna. Plătiseră un bilet piperat pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de piept. Aveau musculatura puternică, bine dezvoltată, iar din pricina transpirației păreau unși cu ulei. Ochii Îi țineau larg deschiși, dar priveau În gol, iar unii dintre ei plângeau. Așa cum le dicta ritualul, căzuseră În transă. Nu se mai auzeau decât gemetele lor torturate, un copleșitor chin demonic. Margaret se hlizea. Karl era leoarcă de sudoare, iar Înfățișarea lui Începea să se apropie de a dansatorilor, În același timp goală de expresie și furioasă, ca a unui copil trezit brusc din somn
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai, comentă în gând Nineta, fără să creadă în gemetele lui, lasă teatrul că nu ține, du-te și-l joacă în fața nevestei, sclifosita aia de Monica, auzi, pian la vârsta ei, meditatoare, oamenii înnebunesc când n-au ce face, înnebunesc de prea mult bine. Dar eu n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plictisitor de cuplu și de previzibil că mă scoate din minți, băi, e bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se întâmplă, sexul funcționează împotriva mea paradoxal, mă scoate din minți, scot gemete și mă enervez că gem, nu simt nimic pentru omul care mă sărută și care se îndeasă în mine oriunde m-aș ascunde prin pat, nu te supăra, chiar nu vrei să pleci acasă, știu că e aiurea, dar, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lor, schimbând un zâmbet în zori sau amurg. Apa mării era neagră-vineție. Vântul dormea și el somnul dulce al dimineții, lăsând norii să troneze deasupra mării. Crestele albe ale valurilor se spărgeau ușor de mal, cu zgomot surd, ca un geamăt. Nisipul era rece și umed, neprimitor. În fiecare clipă, lumina zilei creștea. Acum deslușeam totul. Vântul se trezise și el și începuse a se zbengui, stârnind panică printre crestele înspumate. Deodată cerul se coborî la orizont, apoi o văpaie trandafirie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vederi colorate. Șederea la băi le prindea bine. Noaptea, prin peretele subțire al camerei sale, treceau, ca printr-un pâlc de trestii, șoapte, râsete Înfundate și scârțâitul ritmic al patului din dormitor. Într-un târziu, peste toate acestea, venea unificator geamătul prelung, ațâțător și Înfricoșător al unei ființe misterioase care Îi tăia respirația și-i accelera pulsul. Se făcea ghem și Își trăgea pătura peste cap invocând În ajutorul său somnul. Dar somnul Îl ocolea. Atunci se scula și izbea furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni. 19. Eleonora dansa de una singură pe ritmul unei muzici pe care doar ea o auzea În casca unui walkman care până atunci Îi atârnase de gât ca un colier. Misiunea fusese Îndeplinită cu brio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
posibil așa un lucru, dar eram pentru prima dată îndrăgostit și nimic altceva nu conta. Eram gata să rămân să locuiesc în lună de-acum înainte, s-o pot privi la nesfârșit. Drept răspuns, fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu cârlig de rafie ce stă închisă simbolic atunci când cineva este sub cascadă, pentru a nu-i perturba intimitatea. Aici poți sta pe o bancă și te poți concentra la sunetele ciudate; ele se percep vag din direcția cascadei: vaiete, gemete, murmure sau voci ce cântă sau incantează rugăciuni. Meditație și Rugăciune Adesea, meditația și rugăciunea fuzionează imperceptibil. Acest loc pare a fi propice pentru a deprinde înțelesul și distanța dintre ele. Rugăciunea este o construcție formală sau informală, prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca să-l ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al finalelor prin hotărâtoarea, impunătoarea, cu valoarea uriașă de somații, interjecția! Urletul gunoierilor se afla în eclipsă totală, în clipa în care Mioara Alimentară survola Lumea acestei Dimensiuni. Dimensiunea era o parte infinitezimală din absolutismul ei intrinsec. Se ascundea în geamăt, aștepta în murmur, se regrupa în tăcerea neauzită de inițiații în zgomoteric, ca apoi, ține-te, pentru a nu fi spulberat de această tornadă de urlete care se metamorfoza în tsunami-urlet, în urlet-seismic, în bombă atomică-urlet, sau urlet-supersonic, spărgând bariera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dragostei din mine i le va topi și Mama se va prăbuși în uitare. Scârțâiau furcheții, șenilele rulau pe caldarâm, vâslele se mișcau ritmic, orașul era străbătut stradă cu stradă, Mioara Alimentară le imprima în memoria aparatului foto, chiar și geamătul Pământului vâslit. Pot spune, Mitică, spațiul avea putere de seducție. Dacă timp nu există, îl inventăm, ceea ce făceam ieri, azi desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele care-l populează sunt întruparea susurului materiei, a murmurului său, fiecare geamăt e zumzet, e cântec al Mamei-Pământ, acum lehuză, pentru că a născut pe copiii săi; copiii-fuioare se ridicau mai clare pe cer și se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipsea de acasă. Reptila se târa și gemea. Poalele negre ale hainei lăsară dâra lor murdară de zborurile după zmeiele și parașutele noastre, mâinile zgâriau cu ghearele pământul proaspăt arat, închipuindu-și că e spatele de știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea urechea și mâna ca pe niște delincvenți ai matematicii pe străzile Brăilei. Ochii străluceau a părere de rău că nu ne-a chinuit mai mult în atâtea nesfârșite repetenții. Cu un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]