3,339 matches
-
zadar! Nu sunt acum decât o umbră, Însă o umbră care te-a iubit. Dar a ales calea cea sumbră Și-n labirint de dor a rătăcit.. De-atunci o lacrimă arzând Îmi însoțește orice clipă. Iar inima de dor gemând Regretă vorba spusă-n pripă. autor Dorina Omota 14.02.2017 Referință Bibliografică: O umbră care te-a iubit... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2239, Anul VII, 16 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorina Omota
O UMBRĂ CARE TE-A IUBIT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_omota_1487224143.html [Corola-blog/BlogPost/382821_a_384150]
-
MAI Cresc depărtările, Detună crestele, Mugesc pădurile, Lunecă zările, Se zburlesc tufele: Vin avântate Ploile, ploile! Umbresc cărările, Croncăne ciorile, Își pleacă, florile, Mândre petalele. Dăngănesc clopotele, Sar balamalele Din toate porțile. Fug sumețite Fetele, fetele! Urlă văioagele, Zboară poloagele, Gem costoroabele, Se-nchină babele, Răpăie streșinile, Cântă ulucele, Stau toate-n panică Galinaceele. Se scaldă-n șanțuri Rațele, gâștele. Au pierit, oare, Muștele, muștele? Se prăvălesc apele, Apele slobode! Vin, vin la vale Cu-nverșunare, Rupând în cale Drum și
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1448124694.html [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]
-
rece... năprasnic alergând pe șine lungi și albe, sălbatică, vrăjită... * Am rămas corabie-nălucă, ancorând în port străin, uitat, privindu-mi visele putind pe ape-învolburate; stinse stele... desprinse de înalt... * Și-n noaptea grea, plină de taine și ispite, le ascultam gemând și cum vânturi rele le face nevăzute. * Ai plecat tinerețe! spre-o zare de dor, necunoscută, și-n dimineața poleită, clară, te-ai strecurat în taină, nevăzută... nălucă albă, pe-un alt tărâm... fără hotară... * Seară de seară, mă furișez
CU-N TREN NOSTALGIC… AI PLECAT TINEREŢE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1422392831.html [Corola-blog/BlogPost/359045_a_360374]
-
în patinaj artistic, crema de pe față lucește precum gheața sub greutatea patinelor obrajii roșii ca doua tribune antrenează flacăra iubirii. Coregraful este premiat cu luciul din buze. • Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset luni trase prin anotimp, țurțurii mușcă din brazi în cercuri care desenează sănii albastre dansând cu girofarul aprins la trecerea dintre ani... Orașul amorțit Viforul emană
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_mariana_balasoiu_1479747693.html [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
-l potolească! Câinele, s-a retras încet spre căsuța lor mobilă, iar eu m-am dat repede jos din mașină, cu arma în mână, gata să omor „javra”, dacă mai revenea! L-am sprijinit pe bătrânul care se clătina și gemea de durere: Din piciorul mușcat îi curgeau șiroaie de sânge! Femeia, l-a bandajat cu fularul ei, apoi, a chemat prin telefonul ei mobil, ambulanța. Am aflat că ei aveau acest câine de curând și acesta, încă nu asculta de
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ioan_carja_1461538935.html [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
buclă și lacrimile-mi curg... Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloul rece, eu sper că încă doarme și că nu vrea să plece. Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult. Îl aud cum geme... Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pe pereții albi și stinși de viață... Te văd printre ruine. Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată, sângele să-ți curgă. Acceptă acest dar... Printre
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/alexandru_cosmin_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
cu a ta buclă și lacrimile-mi curg...Mâna-ți strâng în palme, sărut tabloulrece, eu sper că încădoarme și că nu vreasă plece.Îți aud pântecul cum strigă de sub halat. Îmi pun urechea să-l ascult.Îl aud cum geme...Ochii-mi injectați te văd iarăși pe tine. Rămân fixați pepereții albi și stinși de viață...Te văd printreruine.Îți dau scumpa mea fată, viața-ntru-un pocal. Inima să-ți bată,sângele să-ți curgă.Acceptă acest dar...Printre țipete de
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN by http://confluente.ro/articole/alexandru_cosmin_cr%C4%83ciun/canal [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
două movilițe. Mângâia aceste daruri ale naturii și le acoperea cu sărutări. Prindea mugurii între dinți apoi îi sugea ca un prunc aflat la sânul mamei sale, în timpul alăptării. Săndica tresălta așezată comod pe sexul său mișcându-și fesele și gemând de plăcere. Băgă mâna sub elasticul slipului și începu să tragă de el. - Nu crezi că aici nu mai este apetisanta studentă de care ți-a fost jenă să-ți scoți slipul pe plajă la 2 Mai? Eu nu sunt
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426071796.html [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
pare azi altfel De cum aș fi vrut să-nțelegi? (C.M.) Mă ascund după cuvintele celorlalți? Mă regăsesc numai în flăcările ironice ale aproapelui meu, rugul creator? Viața mea se consumă între două șoapte de iubire. Însă dragostea nu vorbește. Nu geme. Nu cere. Nu dăruiește. Dragostea-i o taină și un scandal intim. Foarte intim. Costel Zăgan, 58 (2) Referință Bibliografică: 2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie 2017
2. CÂND DRAGOSTEA PĂRĂSEȘTE CĂMINUL CONJUGAL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/costel_zagan_1496768730.html [Corola-blog/BlogPost/376616_a_377945]
-
Soarele se stinge și-adoarme în tăcere, Nu se mai odihnește din timpuri de geneză, Și-a săvârșit menirea-n mii de eoni și ere, Arzându-și existența în stare de asceză. Sunt obosite toate, aproape-n agonie De când Pământul geme, se vaită-n neștire, Căci inima-i atinsă, demult...nici nu mai știe..., De-o groaznică durere, din lipsă de iubire. Căci legile supreme au fost grav încălcate, Și ignorat, cu ști’nță, Atoatecreatorul, Civilizații moarte, căzute, destrămate, Și-au
O ALTĂ GENEZĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1480882326.html [Corola-blog/BlogPost/381144_a_382473]
-
dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 by http://confluente.ro/lia_ruse_1407073631.html [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
nr. 737 din 06 ianuarie 2013. Doamne, știi întotdeauna sufletul și gândul meu, Azi mi-ai împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”, E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța, Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână, Un român, face-ntr-o
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
G Â N D U R IDoamne, știi întotdeauna sufletul și gândul meu,Azi mi-ai împlinit dorința, șeful meu să fiu doar eu! Iar prieten bun mi-e Liftul, sau să-i spun. . .,,Elevator”,E bătrân, e lent și geme când ,,îl urc” și îl ,,cobor”... Pare că-mi pricepe gândul, cum mi-l pricepea măicuța,Când spuneam: ,,Oare-aicea s-o fi răsturnat căruța?” Unii plimbă căruciorul cu-n nimic, ce-l duci în mână,Un român, face-ntr-o
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
tăcere, pentru ca soldații romani înarmați și ei cu ciocane de fier să sfărâme picioarele primului tâlhar, apoi ale celui de-al doilea. Bieții condamnați, care încă mai trăiau se zbătură pe crucile lor și își dădură duhul după scurt timp, gemând de durere. O parte din privitori își feriră privirile, ori își acoperiră fețele cu mânecile veșmintelor lor. Doar soldații priveau impasibili ceea ce se întâmpla deoarece erau obișnuiți cu priveliști de genul acela. Femeile mironosițe aflate puțin mai departe deoarece legionarii
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1417374257.html [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
e mai mare -Cum n-a fost poate niciodată- O pun în fiecare floare În roua strălucind în soare Și nu o dau pe lumea toată!!! Mamei Am deschis ochii să descopăr lumea Când trupul tău n-a încetat să geamă... Mă speria lumina ce-i în jur... Te-aș fi strigat pe nume...mamă... Te-aș fi strigat...dar nu știam să strig... Te-aș fi atins dar tu erai departe... Am plâns atunci și m-ai luat la piept
DOR DE MAMA de MARIA LUCA în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_luca_1425709411.html [Corola-blog/BlogPost/350065_a_351394]
-
meu defunct, Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1496113544.html [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
l-am chemat bătând din palme, El m-a mușcat de umăr, a spus, am revenit, nebunatic trubadur, Dar ce vei face? Mă paște timpul ca pe iarbă, copacii mor începând cu frunzele, Renasc cu frunzele, eu cum renasc? Rădăcinile gem sub greutatea cerului. Un asin calcă pietrele filosofale, ele plâng, când o cireașă cade în iarbă, Furnicile se bucură. Vorbele mele cad și ele. Stau pe o veche cutie de gramofon, înăuntru morții cântă. Iar dinamita visează și ea o
TRĂDAREA TRĂDĂRII de BORIS MEHR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1413346731.html [Corola-blog/BlogPost/383688_a_385017]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÂNTEC DE SUFLET Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Seară amarnic de rece, Iar sufletu-mi geme de iubire. Crivățul crunt, urlă-n neștire. Eu doar îl ascult cum petrece... Mi te-ai ascuns în pleoape, Iar inima-mi bate nebună. La fiecare șoaptă pe strune, Te simt tot mai aproape... Cântec de suflet cu zbucium, Trup
CÂNTEC DE SUFLET de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1483904970.html [Corola-blog/BlogPost/382768_a_384097]
-
Îi promit că voi participa la primul transfer de personalitate și că îl voi elogia în paginile ziarului meu. Mă îndrept spre ușă, încercat de un neînțeles sentiment de încredere în semeni, transmis, firește, de profesorul Carmstein. ***************************** Aula de la Universitate geme de lume. În fața noastră, aparatele complicate construite de savant, domină în mod ciudat prin măreția lor extremă. Privesc spre omul care va fi supus foarte curând experienței. Un infractor de drept comun, care și-a petrecut jumătate din viață după
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471039579.html [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
of, ce bine! Cine-i mai vesel ca mine? Doar cât să pocnești din bici, Am și plecat la bunici. Mere coapte în livadă, Zmeura ce stă să cadă, Mure negre și afine, Ziceti-mi, e rău, sau bine? Câmpul geme iar de floare, Ce miresme-mbătătoare! În ciubote și catrinți, Trec furnici în rând cuminți. Pistruiate și confuze, Văd și două buburuze Cu-aripioare de mătase, Trec în zbor prin fața noastră. Zarva mare e în crâng, Păsărele-aici se strâng
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autostrada_copilariei.html [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
regnul animal ! Și de-l hrănești, de-i stingi durerea, De-i stâmperi setea, când mai treci, Își pune-n slujba ta puterea, Și te va respecta pe veci. Iar la final, în prag de moarte, Cere să-l ierți, gemând ușor, Că pleacă și că se desparte... Și că rămâi făr-ajutor. Să ne-nclinăm a mulțumire În fața cailor uitați, C-au dus în spate-o omenire Și ne-au fost carne, robi și frați! Referință Bibliografică: CÂNTAREA CAILOR UITAȚI / Nicolaie
CÂNTAREA CAILOR UITAȚI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1445486359.html [Corola-blog/BlogPost/342986_a_344315]
-
lui Ionică să ia furtunul ăla din mijlocul curții, că-l bate soarele și cauciucul îmbătrânește și crapă. Apoi... e plin de găinaț... Of, Ionică, of! Eu am spus, eu am auzit. Sprijinindu-se în baston cu greutate, se ridică gemând. Încet, încet, strânge colac furtunul. Înceracă să-l ridice, opintindu-se. Nu reușește...Sprijinindu-se în baston, se mai opintește o dată. Dar, simte o usturime la burtă. Pe căldura asta, nu-și mai pusese brâul...și vechea hernie... Cu un
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1476788670.html [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
Acasa > Poeme > Antologie > VISURILE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului Vis Singur, în camera mea, Mă întreb de ce nu sufăr, Alături, lumea geme În chinurile facerii, Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă, Prefer să urlu singur, Să nu mă audă nimeni, O vrabie își lasă mizeria În palma mea, Pe umăr, un corb îmi spune, „Ești al meu”, îmi scutur brațul, Pasărea
VISURILE de BORIS MEHR în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 by http://confluente.ro/Visurile_boris_mehr_1336286780.html [Corola-blog/BlogPost/357910_a_359239]
-
dă valoare și distincție, are mobilă nouă cu ecouri vechi, de lume bună și țintuită-n timpul ei trecut și stins. Dușumeaua e acoperită de un amplu covor plușat pe griuri și note discrete, iar când pășești, lemnul parcă ar geme, iar auzul meu discerne cumva un glas incert de om... Când te miști, partenera știe. Dar ne obișnuim repede cu nedeslușitul cor al lemnelor de sub covor. Ascult atent, în timp ce consoarta pășește, trebăluind nimicuri, căci ea nu poate altfel. Ascult. Și
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1473258384.html [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
existăm la începutul unui orgasm și care nu uita niciodată de noi înainte de a-și aprinde țigară. Cele de țipetele cărora ne rușinam, cele a caror pricepere ne face să ne cutremuram de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care le vedem din An în Paști, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]