56,083 matches
-
română), o surpriză îl așteaptă pe cititor: "grosul" volumului e ocupat de o polemică asupra conceptului de utopie/ distopie (cu referiri la teoreticienii genului, dar și la lucrări ce îl exemplifică) și doar o sută treizeci de pagini sunt dedicate genului în manifestarea sa românească (autorii discutați sunt Baconski, Nedelcovici, Voiculescu, Oana Orlea și Alice Botez). Dacă demersul critic pe teren românesc e remarcabil de riguros și pertinent prin aplicarea metodelor de clasificare și analiza enumerate în prima și a doua
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
livrează, se pune la dispoziția cititorului într-un "demers" lung, cu variații, cu popasuri, cu registre diferite, cu evoluții la care autorul ne invită să fim martori. Nu știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
știu de ce, iarăși, am simțit că plaja e largă, că de la șoaptele genului de teatru radiofonic, la forța rostirii scenice, de la teatralitate la scenariul ce stă la bază filmului, Dumitru Solomon nu exclude nimic. Și nu consideră, arogant, nici unul dintre genurile care îl pot atrage pe vreun regizor. De la piesa care dă titlul volumului, continuînd cu Kant sau Principiul vaselor comunicante, trecînd prin absurdul din celelalte patru, autorul se joacă cu un acordeon. îl deschide, amplu, ca în primele scrieri, sau
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
și prefațate de aceeași Magda Jeanrenaud care transpus în românește și Modernitatea..., diferența dintre ediția originală și cea românească se reduce la 1 an - autorul francez fiind astfel consacrat, dacă mai era nevoie, ca o preferință editorială constantă. Abordând un gen literar foarte adesea pus sub semnul întrebării, fie de critici, fie chiar de către autori, Le Rider complică și mai mult lucrurile prin plasarea istoriei jurnalului în anii dificili și fascinanți ai modernității vieneze (1880-1938). Demersul său se desfășoară, așa cum ne-
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
mult lucrurile prin plasarea istoriei jurnalului în anii dificili și fascinanți ai modernității vieneze (1880-1938). Demersul său se desfășoară, așa cum ne-am obișnuit în cazul său, pe cel puțin două planuri: este unul teoretic - tratând cu problemele de fond ale genului - exact în măsura în care este și unul expozitiv, prin detalierea psihologiei, stilisticii și intenționalității jurnalelor avute în vedere. Treptat, se conturează mai multe categorii și raporturi ale temei - iar, prin acestea, un program în fapt foarte clar al cărții (performanță notabilă, dat
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu greu încadrat unui gen precis. în principiu demersul propus de Locul călătorului e unul de hermeneutică religioasă, de decriptare a semnificaților spațiale, a topologiei construite în Răsăritul ortodox, dar autoarea pășește adesea în domenii învecinate, ca istoria religiilor și antropologia religioasă, alunecînd chiar către
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
după 1989. Ce este o lecție de deschidere? Are desigur toate trăsăturile unei conferințe, dar nu orice conferință este o lecție de deschidere. Cunoaștem acel tip de profesor care transformă orice lecție într-o conferință, după cum suntem familiarizați și cu genul de profesor care nu-și scoate ochii din hârtii sau care, chiar vorbind liber, reproduce fără schimbări semnificative cursul scris și multiplicat. Studenții din anul întâi apreciază cursul la care se pot lua notițe bune, dar puțini sunt cei care
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
programul la zi al cinematografelor noastre nu reușim a detecta nici măcar cîteva titluri cu adevărat tentante. Abstracție făcînd de nelipsitele continuări (vezi Bărbați în negru II, Stuart Little II, Austin Powers III ș.a.m.d.), am operat o selecție în funcție de gen, am încercat să acoperim o arie tematică cît mai diversă. Ce am obținut? Drame diverse și o comedie rătăcită încă de astă vară. Lansat acum cîteva luni, Puicuțe bune este, după cum o sugerează și versiunea autohtonă a titlului, un film
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
licență - apare formulată clar încă din Preambul : "Dezolarea neconștientizată a unei voci auctoriale eminamente narative, care, deși încearcă prin toate mijloacele să-și facă simțită prezența dramatică, rămâne condamnată la un statut marginal, parantetic, căci i se impun limitele unui gen prea puțin epic pentru gustul ei, în locul largilor desfășurări narative de care ar avea nevoie." (p. 17) Exegeza literară a constatat cantitatea mare de didascalii în teatrul lui Camil, dar nu s-a oprit analitic asupra indicațiilor scenice, ci s-
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
dramatic - depășește numărul total al replicilor, iar personajelor feminine le revin mai multe didascalii deși mai puțin voluminoase decât cele destinate personajelor masculine. Statistica tipologică ne arată dominația clară a didascaliilor narative, în primul rând psihologice, care, diferențiindu-se în funcție de genul personajului, "reflectă nu o necesitate a textului dramatic, ci doar o prejudecată a autorului. Limbajul psihologic al didascaliilor este un reflex al psihologiei autorului." (p. 103) Analiza tehnicilor de racord conturează definitiv ideea că didascaliile nu sunt delimitate de replici
Cât teatru, atâta proză by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14713_a_16038]
-
o nobilă precauție care corectează eventualul entuziasm partizan, însă și cu o miză sensibilă care evită uscăciunea expertizei reci, deschizînd înțelegerii, de cele mai multe ori, porțile adecvate. Două sînt obiectivele de căpetenie ale investigației în chestiune: situarea poetului abordat atît în raport cu genul propriu cît și cu diferența specifică, ergo integrarea și singularizarea lui din care să rezulte un profil pe de o parte înscris în istoria literară, pe de alta detașîndu-se prin tulburătoarea unicitate fără remediu a creatorului. Să le luăm pe
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
univers liric coerent". Nu mai puțin debitor instanței lucide se prezintă prozatorul Gellu Naum, căci "viziunea" sa din "homanul" Zenobia "e pîndită de clara vedere". La rîndul său, autorul de teatru, "la care conștiința convenției apare întărită de chiar statutul genului", trădîndu-și din primul moment "natura ficțională" și avînd "culisele scoase la vedere", ca și cel al "literaturii pentru copii", din Cărțile cu Apolodor, unde "parodia se află la loc de cinste", deconspiră caracterul convențional atît al spețelor literare cît și
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
fiecare din nervii mei cangrena puturoasă a poeziei"), nu ne putem împiedica, așadar, a vedea un caz al conștiinței însăși ce se caută în negația de sine purificatoare. Avangarda nu e decît un spasm al conștiinței, o "gîndire convulsivă", precum genul de frumusețe ce-l preconiza: "Suprarealismul nu a năzuit la nimic mai mult decît să provoace din punct de vedere intelectual și moral o criză de conștiință de felul cel mai general și cel mai grav", afirma concludent însuși Breton
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
istoria unei opere. Nici despre un catalog de etapă sau despre unul exhaustiv nu poate fi vorba, pentru că dimensiunea de inventar și aceea a descripției muzeografice lipsesc cu desăvîrșire. însă în pofida acestor aparente dificultăți de așezare a cărții într-un gen sau altul, statutul său este foarte clar, deși nu unul la fel de obișnuit: Margareta Sterian este o carte de istorie, dar nu una de istoria artei, în general, și nici de istorie a unei personalități, sau nu în mod explicit una
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
statutul său este foarte clar, deși nu unul la fel de obișnuit: Margareta Sterian este o carte de istorie, dar nu una de istoria artei, în general, și nici de istorie a unei personalități, sau nu în mod explicit una de acest gen, ci de istorie a receptării operei. Mariana Vida, cea care a construit în anasmblu și în detaliu această carte, chiar își intitulează studiul introductiv ,,...fragmente dintr-un parcurs al receptării critice", fapt care deconspiră de la bun început intențiile de cercetare
Cărți despre artiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14731_a_16056]
-
serios ca scriitor. "Romanele" sale, cu puternice reflexe memorialistice (Pisica ruptă, cel puțin, este o autobiografie străvezie), sînt un punct de reper pentru anii '90, perioadă în care am fost mai mult preocupați să deplîngem absența romanului sau a nu știu cărui gen literar, decît să descoperim și să apreciem exact ce aveam sub ochi. Trebuie precizat că, înainte de a deschide o carte scrisă de Mircea Daneliuc, trebuie să renunțăm la cîteva prejudecăți de receptare. Mai întîi, trebuie să scăpăm de reflexul fetișizării
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
literatura anilor '90. El propune o serie de cărți care trebuie consumate și judecate într-un sistem de valori puțin diferit. El nu provine dintr-un cenaclu, dintr-o generație, din-tr-un grup bine conturat, nu are un bagaj de acest gen pe care criticul să-l preia comod și să-l transforme în unitate de măsură. Literatura lui Mircea Daneliuc își incită criticii la o judecată puțin diferită: implicații etice (e corect să-ți publici memorii în care oamenii de lîngă
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
fetișcană de care-l despart vreo douăzeci de ani. Ea are o trupă hip-hop. Apar alte războaie istovitoare: conflictul amoros se reduce de multe ori la un conflict între generații, ca să nu mai vorbim de conflictul adînc între cele două genuri muzicale... Alternează persoanele I și a III-a. Dar "unghiul" nu se schimbă - tonul, atitudinea sînt cele ale personajului: gînduri misogine, depresii cauzate de vîrstă sau de familie, o fragilitate profundă etc. Este drama unei vedete care se apropie de
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
prost care strică cheful". Ca să vezi! La talentul dlui Mălăele, puțină cultură n-ar fi stricat: ilegalitatea comisă ține de acea pseudocultură care ne-a făcut, în toți anii Cîntării României, să ignorăm drepturile de autor, că amestecăm operele și genurile. Semnificativ este și faptul că presa, care a primit scrisoarea (adresată cîtorva zeci de ziare), n-a reacționat. Ce subiect o mai fi și ăsta! Mai mult, directorul EVENIMENTULUI ZILEI (din 23 sept.) îi aduce actorului o laudă uriașă ignorînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14738_a_16063]
-
a nu avea invențiune, tipuri, caractere, haz. Apărată de Maiorescu în celebrul său studiu Comediile d-lui Caragiale, dar aspru judecată de Dobrogeanu-Gherea, piesa avea să-și găsească primul exeget literar adevărat în Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă pură" și a observat că lucrarea este "de o ingeniozitate extraordinară de situații, de o complexitate de intrigă rară". Și tot Pompiliu Constantinescu credea că înțelegerea acestei farse "presupune studiul întregului teatru caragialian". Ideea avea
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
Constantinescu, Victoria Popovici și Ariadna Ștefănescu, - prezintă într-o formă sintetică, clară și densă, trăsăturile esențiale ale situației (cele mai caracteristice privesc ponderea în trecut a intermediarului francez, condițiile politice care au determinat accentuarea unor faze puriste și izolaționiste, atribuirea genului gramatical). Se observă cu ușurință că există trăsături și fenomene asemănătoare, care se repetă aproape în toate limbile luate în considerare: în primul rînd cele legate de distribuția stilistica a anglicismelor moderne - în registrele tehnic și colocvial. E aproape generală
Din nou despre anglicisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14774_a_16099]
-
a patra, tot cu un copil din flori, al cărei destin va fi în final cel mai tragic. Mănăstirea respectivă e însă și o spălătorie foarte lucrativa pentru clerul catolic, fetele muncind practic ca niște sclave. Dacă adaug că acest gen de muncă forțată a fost oprit abia în 1996, ca bigotismul încă face ravagii în societățile în care catolicismul nu e decît o altă expresie a fundamentalismului religios, vom înțelege și protestul Vaticanului față de mesajul filmului. Ce rămîne însă e
Venetia sub semnul Șarpelui by Dan Petrila () [Corola-journal/Journalistic/14779_a_16104]
-
Roxana Racaru Dramaturgia românească, genul situat cel mai mult în umbră din toată literatura română postbelică, necesită revizuiri, cu atît mai mult cu cît nu avem sinteze critice recente consacrată ei, iar ierarhiile și analizele existente datează în mare parte de dinainte de Revoluție. Volumul de
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
istorici. Doar că de eventuala existentă a altora anterioare n-avem habar. Timpul trece, secole, decenii sau ani, și oamenii continuă să scrie aceleași lucruri pînă cînd, într-o bună zi, cineva inventează ori copiază după străini o specie, un gen, un fel de operă necunoscută contemporanilor. Alții îl urmează și literatura se transformă ireversibil, în întregul ei, de la concepție la stil. N-are rost să insist pe detaliile (abia ele, pasionante) ale poveștii scrisului și cititului literaturii române de la începuturi
Pe înțelesul celor care citesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14786_a_16111]
-
oferă parametrii esențiali pentru plasarea corectă a fenomenelor punctuale în tendințele actuale ale limbilor moderne de cultură. Articolul de dicționar furnizează, pentru fiecare limbă în care a pătruns un termen englez dat, trăsăturile specifice de scriere, pronunțare, de adaptare morfologică (gen, desinențe de plural), indicații de datare, eventual informații asupra filierei (non-engleze). Tratarea este defalcată pe sensuri: preluate, uneori modificate, chiar adăugate. Factorul esențial în abordarea lexicului este considerat uzul: dicționarul indică gradualitatea de acceptare a termenilor proveniți din engleză în
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]