576 matches
-
obosirii pneumei interioare oricărui corp animal. Galenus vede în reținerea abruptă de la orice activitate sexuală un risc major, având între altele ca posibile efecte depresia melancolică ori abulia 2. El face parte din suita de gânditori antici care valorizează substanța generativă (mai cu seamă sperma bărbătească) drept produs al naturii care reglează economia umorilor corpului. De aceea, activitatea sexuală poate avea efecte restauratoare pentru foarte mulți indivizi captivi în plasa de pasiuni ale sufletului. Galenus susține, de pildă, că persoanele marcate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tip anecdotic fiind evitată. Nu se poate vorbi, de asemenea, nici de precisa conturare a unui „cadru” natural al confesiunii: planurile interferează, sistemul de referință se schimbă rapid de la un vers la altul, fiecare imagine devine un fel de nucleu generativ al altor asocieri, astfel Încît poemul Întreg propune o suită de relee iradiante care-și propagă la nesfîrșit undele, asigurînd perpetua mișcare a imaginarului și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, Își descoperă Înrudiri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
perspectivelor asupra unor spații discontinue ale „realului” și permanenta intersectare a nivelelor imaginarului. Între punctele de „comutare” a unghiului de vedere, unul sau altul dintre elementele caracteristice pentru „definiția” lirică a secvenței respective se transformă, la rîndul său, În nucleu generativ al unei Întregi serii de imagini, ca tot atîtea „variațiuni”. Odată epuizat, lanțul asociativ oferă o verigă nouă altei rețele imagistice, Încît poemul se prezintă, de cele mai multe ori, ca succesiune de „relee” ce-și transmit unul altuia undele de energie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
viața de grup și, implicit, viața școlară în clasă ar fi imposibilă. Ea asigură funcționarea eficientă și coezivă a grupurilor sociale. 3.6. Dimensiunea inovatoaretc "3.6. Dimensiunea inovatoare" Profesorul Aculin Cazacu afirmă: „cucerirea viitorului presupune o demontare a schemelor generative ale inerției” (Cazacu, Aculin, Sociologia educației, Editura Hyperion XXI, București, 1992). Pregătirea viitorului însemna deschiderea perspectivelor și formarea pentru inovare și schimbare. Definirea conceptului de inovație educațională este un concept polivalent, fiind definit în mod diferit de mai mulți teoreticieni
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Sursa esențială a forței femeiești se află chiar în putința de a da viață. Nu sarcina și nașterea duc la inferiorizarea femeilor, ci producția ideologică despre inferiorizare prin „biologie”, producție care a fost generată de bărbați din cauza invidiei pe capacitatea generativă a femeilor și pe faptul că au depins de ele pentru a se naște și depind de ele pentru a avea ei înșiși urmași. Întregul arsenal tehnologic în privința reproducerii exprimă voința bărbătească de a lua sub control putereaxe "„putere" femeilor
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
o simplă înscenare, ceea ce atrage implicit atenția asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care, fără de formula introductivă, ar putea trece ușor drept o narațiune realistă. Ni se îngăduie accesul la mecanismele generative ale unei povești, care, deși pare fantastică, nu este decât istoria unui spectacol teatral. Mesajul încifrat al acestei povești a fiului de negustor, dincolo de valențele propriu zis moralizatoare ale textului, ar fi acela că teatrul nu este o joacă oarecare
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum am precizat deja, teoria liberală, așa cum este operaționalizată în studiul de față, face o prioritate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor de lungă durată ale anarhiei, se poate ca, de fapt, aceste două perspective să fie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru transformarea sistemului internațional dacă principiul de ordonare al acestuia devine cel ierarhic, deși acest fapt este puțin probabil din cauza naturii anti-hegemonice a balanței de putere. Totuși, în ciuda rolului reproductiv al structurii în neorealism, modelul păstrează o calitate dinamică sau "generativă". Structura acționează ca un selector și, în timp, elimină unitățile care nu reușesc să răspundă imperativelor sistemului. Acest fapt îl face pe Waltz să evidențieze importanța "pătrunzătoare" a competiției și a socializării. Socializarea este un proces de emulație, iar competiția
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comportament similare sub aspect structural. Competiția și socializarea încurajează omogenizarea unităților astfel încât ele să funcționeze la fel, și promovează convergența sistemului în jurul unui echilibru al balanței de putere (Waltz, 1979, pp. 74-77). Sugestia lui Waltz potrivit căreia anarhia are efecte generative are implicații importante pentru modul în care conceptualizează rolul statului. De obicei, se consideră că Waltz presupune că statele sunt actori raționali. Keohane, un instituționalist reprezentativ, adoptă această înțelegere a neorealismului (Keohane, 1986b, p. 167). Totuși, susținând acest lucru, Keohane
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cel discutat reprezintă un exemplu important pentru alte unități. Prin urmare, acestea sunt extrem de eficiente în asigurarea reproducerii unui mediu competitiv. Astfel, Waltz recunoaște imediat că modelul neorealist este puternic tocmai pentru că se bazează pe imitația ce decurge din consecințele generative ale anarhiei, și nu pe asumpția comportamentului rațional. Totuși, descrierea socializării realizată de Waltz nu este fără neajunsuri. La începutul dezbaterii privind neorealismul, Ruggie a recunoscut că structura sistemului nu era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe imitația ce decurge din consecințele generative ale anarhiei, și nu pe asumpția comportamentului rațional. Totuși, descrierea socializării realizată de Waltz nu este fără neajunsuri. La începutul dezbaterii privind neorealismul, Ruggie a recunoscut că structura sistemului nu era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136 și 148-152; Waltz, 1986, p. 328). Ulterior, Wendt a identificat aspectele sub care descrierea socializării la Waltz nu este suficient dezvoltată. Wendt acceptă perspectiva conform căreia neorealismul favorizează o descriere raționalistă a statului. Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
clar gradul în care unitățile sunt autonome în raport cu presiunile generate de structura sistemului. Waltz afirmă că neorealismul poate explica politica externă numai când presiunile externe domină atmosfera internă a statelor. Totuși, dacă sistemul internațional nu are un caracter pe deplin generativ, atunci problema o reprezintă explicarea variației influenței structurii sistemului în timp. Influența relativă a unității și structurii asupra comportamentului este, așadar, fundamental ambiguă în neorealism (Elman, 1996a; vezi și Elman, 1996b). Această problemă practică asociată cu punerea în aplicare a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Elman, 1996b). Această problemă practică asociată cu punerea în aplicare a neorealismului decurge în cele din urmă din punctele slabe ale premiselor filosofice fundamentale, așa cum identifică Wendt. Neorealismul este neclar cu privire la gradul în care structura poate fi considerată pe deplin generative. Totuși, în timp ce la nivel filosofic critica lui Wendt este pătrunzătoare, important este și să recunoaștem contextul istoric în care Waltz și-a formulat modelul. Wendt are avantajul retrospectivei oferite de două decenii de reflecție critică susținută asupra Teoriei politicii internaționale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presupune în general, la asumpția că statele sunt actori raționali. Neorealismul poate fi interpretat și astfel, după cum propune Keohane. Dar, așa cum ar prefera chiar Waltz, neorealismul poate fi privit și ca bazându-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fi interpretat și astfel, după cum propune Keohane. Dar, așa cum ar prefera chiar Waltz, neorealismul poate fi privit și ca bazându-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apropie. Astfel, deși modelul liberal adoptă modalitățile de reproducere a sistemului sugerate de neorealism competiția, socializarea și echilibrul aceste caracteristici sunt înțelese în termeni foarte diferiți (Huntley, 1996, pp. 57-63; Harrison, 2002, pp. 148-154). Ideea că anarhia poate avea consecințe generative cu caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. În cadrul modelului liberal, se afirmă că sistemul internațional funcționează prin procese de selecție culturală de lungă durată. Prin urmare, anarhiei i se atribuie o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune variației interne, sistemul internațional definește o buclă de retroacțiune pozitivă auto-susținută, ce încurajează convergența pe termen lung a sistemului internațional în jurul păcii democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Segal, 1994; Friedberg, 1994; Friedberg, 2000; Mearsheimer, 2001). Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului. Modelul triunghiular al relației dintre teoria neorealistă, teoria instituționalistă și cea liberală este ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ilustrat în Figura 2.2. O asemenea conceptualizare pune sub semnul întrebării validitatea enunțului lui Keohane, potrivit căruia instituționalismul reprezintă baza cea mai puternică pentru subsumarea programelor de cercetare ale abordărilor concurente. Ea sugerează că, probabil, axarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și asupra traiectoriei generale a socializării în sistemul internațional va duce la mai multe rezultate, în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente, decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. În acest sens, cea mai importantă caracteristică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
putem îndoi de validitatea unei astfel de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. Înțeleasă în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei și dinamicii socializării de lungă durată din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din sistemul internațional va fi mai productivă din perspectiva căutării unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât încercările instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Acest lucru se datorează capacității liberalismului de a oferi un model pe deplin generativ al sistemului internațional, care să explice cum dinamica socializării din interiorul său poate să varieze din punct de vedere istoric. Aceste concluzii arată că prăbușirea Uniunii Sovietice ar putea avea implicații mai profunde pentru sistemul internațional decât anticipează instituționaliștii. În
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel al instituționalismului. În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]