238 matches
-
Sept. 1939 unități de cercetare a Diviziei 10 Tancuri sub comanda generalului Nikolaus von Falkenhorst au capturat satul Wizna. Unitățile de recunoaștere poloneze au evacuat satul după o scurtă luptă și s-au retras pe malul sudic al râului Narew, geniștii polonezi distrugând podul când acesta a fost forțat de către tancurile germane. După lăsarea întunericului patrule germane au trecut râul și au avansat către Giełczyn, dar au fost respinse cu pierderi grele. Pe 8 Septembrie Heinz Guderian, aflat la comanda Corpului
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre buncărele rămase izolate. Câteva asalturi au fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10 Sept. La aproximativ 11:00 geniștii germani sprijiniți de tancuri și artilerie au reușit să distrugă toate buncărele poloneze mai puțin două aflate la </ref> în centrul Strękowa Góra și care continuau lupta în ciuda pierderilor de personal și armament. După război polonezii au insistat asupra faptului
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
să spijine atacul terestru împotriva Frotăreței Olandei. Generalul Schmidt a conceput planul unui atac combinat pentru dimineața zilei de 14 mai, la care urma să participe tancurile "9. Panzer-Division" sprijinite de infanteriști dotați cu aruncătoare de flăcări, trupe SS și geniști. Trupele aeropurtate trebuiau să traverseze râul în amonte cu ajutorul bărcilor pneumatice și să atace prin flanc prin cartierul Kralingen. Atacul trebuia să fie pregătit de un bombardament de artilerie. Generalul Schmidt ceruse și executarea unui bombardament de precizei al bombardierelor
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
ziua de 13 mai era simplu. Divizia a II-a Panzer din nord urma să formeze flancul drept al forței de asalt, cu punctul de plecare lângă Donchery. Divizia I Panzer, întărită cu Regimentul de infanteriei "Großdeutschland", un batalion de geniști de asalt și artileria Diviziilor a II-a și a X-a trebuia să declanșeze atacul principal la nord de Sedan și să cucerească dealurile Marfee din flancul orașului. Divizia a X-a Panzer trebuia să traverseze Meuse la sud
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
care francezii și-au dat seama de eroare, cei mai mulți infanteriști și artileriști își abandonaseră deja echipamentul militar greu. Principalul asalt terestru a fost executat de Divizia I Panzer și sprijinită de Regimentul de infanterie Großdeutschland ("Infanterie-Regiment Großdeutschland") și Batalionul de geniști de asalt 43 ("Sturmpionier-Battalion 43") și aceasta din cauza faptului că divizia de blindate avea în componență doar un regiment de pușcași. "Großdeutschland" avea să rămână în componența diviziei de tancuri pentru tot restul campaniei și a fost prima unitate care
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru germani, Divizia I Panzer reușise să traverseze Meuse în centrul frontului. După acest succes, tancurile diviziei au schimbat direcția de atac spre flancul estic al francezilor la Donchery. Tancurile Divizie I au curățat punctele de rezistență de pe maul râului. Geniștii de asalt ai acestei divizii au reușit neutralizarea tunurilor de la castelul Bellevue și au atacat buncărele franceze plasate de-a lungul râului din spate. Prin aceste atacuri reușite, tirul artileriei franceze asupra flancului estic al Diviziei a 2-a Panzer
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
și Corpul al X-lea în zona Rémilly,reușind să încetinească mult înaintarea germană. Atacul tancurilor germane a trebuit să fie executat de-a lungul râului trecând printr-o porțiune de 600 - 800 m de teren descoperit. Lângă orașul Bazeilles, geniștii și infanteria de asalt s-au concentrat pentru pregătirea traversării râului Meuse cu bărcile, dar barajul artileriei franceze a distrus 81 dintre cele 96 de bărci gonflabile.. Planul atacului prevedea un asalt a două regimente de infanterie (69 și 89
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Regimentul 86 a fost păstrat în rezervă, urmând să urmeze primului regiment ca întăriri. Asaltul Diviziei a 10-a Panzer a fost respins pe frontul de pe Meuse. Singurul succes a fost acela a unui grup mic de 11 soldați (cinci geniști și șase infanteriști) din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
10-a Panzer a fost respins pe frontul de pe Meuse. Singurul succes a fost acela a unui grup mic de 11 soldați (cinci geniști și șase infanteriști) din Compania a 2-a a "Panzerpionier-Batailion 49" (Batalionul al 49-lea de geniști Panzer). Fără să aibă spijinul camarazilor și acționând pe cont propriu, această mică unitate comandată de sergentul major Walter Rubarth a distrus șapte buncăre. Subunitățile din Batalionul I al Regimentului de pușcași al 86-lea au traversat râul la 21
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
rezistență din partea francezilor. Mulți soldați francezi au fost într-o asemenea stare de șoc, încât au fost luați prizonieri mai înainte ca să deschidă focul. Această situație ilustrează diferențele dintre calitatea pregătirii trupelor din cele două tabere. Cele două batalioane de geniști de asalt de sub comanda lui Korthals au înregistrat cele mai importante succese. Prin eliminarea buncărelor din sectroul Bellevue, geniștii au deschis drumul pentru Diviziile I și a II-a Panzer. Reușita geniștilor a fost obținută fără ca ei să piardă un
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
mai înainte ca să deschidă focul. Această situație ilustrează diferențele dintre calitatea pregătirii trupelor din cele două tabere. Cele două batalioane de geniști de asalt de sub comanda lui Korthals au înregistrat cele mai importante succese. Prin eliminarea buncărelor din sectroul Bellevue, geniștii au deschis drumul pentru Diviziile I și a II-a Panzer. Reușita geniștilor a fost obținută fără ca ei să piardă un singur om. În rândul istoricilor militari există un consens general cu privire la faptul bătălia de la Sedan a pecetuit soarta Belgiei
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
din cele două tabere. Cele două batalioane de geniști de asalt de sub comanda lui Korthals au înregistrat cele mai importante succese. Prin eliminarea buncărelor din sectroul Bellevue, geniștii au deschis drumul pentru Diviziile I și a II-a Panzer. Reușita geniștilor a fost obținută fără ca ei să piardă un singur om. În rândul istoricilor militari există un consens general cu privire la faptul bătălia de la Sedan a pecetuit soarta Belgiei și Franței. Pe 14 mai, forțele aliate au fost prinse pe picior greșit
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
protecție. Echipele de asalt trebuiau să curețe drumul celorlate două. Echipele de demolare, care transportau încărcăturile explozive, erau înarmați doar cu arme ușoare de infanterie. În timpul planificării operațiunilor comandourilor, un sprijin important a venit din partea căpitanului Bill Pritchard din cadrul Corpului Geniștilor Regali care, în perioada interbelică, lucrase ca stagiar în șatierele navale ale companiei GWR și al cărui tată a fost căpitanul docurilor din Cardiff. În 1940, în timp ce activa în cadrul Corpului Expediționar Britanic din Franța, a avut ca sarcină să cerceteze
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Max, Sorina Hanea. Odată scos la pensie, Max a mai putut avea câteva luni de viață bună doar datorită salvatoarei lui și nu datorită Armatei Române în slujba căreia a fost inclusiv pe câmpul de luptă. Max a fost câinele geniștilor, a fost membru al Diviziei 1 Infanterie Dacica. Știți și asta. A fost foarte iubit de instructorul sau și de militarii noștri din teatrele de operații din Afganistan și Irak. Dar odată scos la pensie, nimeni nu a mai putut
Cristina Țopescu, apel către militari și polițiști: Vă e frică de sistem? by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/101523_a_102815]
-
provoca daune prin efectul direct al exploziei, prin fragmentele care sunt aruncate de explozie, sau prin ambele moduri. Denumirea provine de la practica veche de minerit militar, prin care tuneluri erau săpate sub fortificațiile inamice sau sub formații de trupe de către geniști. Aceste tuneluri ucigașe ("mine") au fost la început prăbușite pentru a distruge obiective situate deasupra lor, dar ele au fost mai târziu umplute cu explozibili și detonate în scopul de a provoca pagube mai mari. În zilele noastre, în limbajul
Mină de teren () [Corola-website/Science/336080_a_337409]
-
9 septembrie 2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că ciobănescul german „a fost dresat să descopere substanțele explozive și grație calităților sale, multe mine și bombe artizanale n-au mai secerat vieți. A executat misiuni de control, de patrulare, de căutare
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
Rinului în încheierea luptelor războiului până la sfârșitul anului 1944. Supraviețuitorii regimentului de piloți de planoare atașați Diviziei I aeropurtate au primit sarcina montării unei panglici albe prin zona împădurite, de la zona Hotelul Hartenstein, până la malul de nord al Rinului, unde geniștii militari canadieni așteptau cu mici bărci de asalt să evacueze militarii aliți încercuiți spre un loc sigur de la nord de Driel. În septembrie 1944, aliații au declanșat Operațiunea Market Garden prin care Armata a 2-a britanică încerca să ocolească
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni. Pe maul sudic al Rinului a fost ridicat un monument pentru comemorarea rolului jucat de geniștii canadieni și britanici care au participat la Operațiunea Berlin.
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni. Pe maul sudic al Rinului a fost ridicat un monument pentru comemorarea rolului jucat de geniștii canadieni și britanici care au participat la Operațiunea Berlin.
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Diviziei I aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și Brigada I aeropurtată. În ciuda tuturor acțiunilor de pe diferite teatre de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Corpului XXX. Urquhart a hotărât să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei A comandate de maioul Digby Tatham-Warter au fost martorii traversării podului de către soldații germani comandați de Gräbner. Cea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
soldații germani comandați de Gräbner. Cea mai mare parte a batalionului aliat și unele dintre unitățile de sprijin, printre care două mașini de teren din grupul lui Gough, tunurile antitanc cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de planoare trebuia să organizeze rutele de evacuare spre râu, iar întreaga operațiune trebuia acoperită de un baraj intens de artilerie lansat de pe pozițiile Corpului XXX. La sud de râu, evacuarea era organizată cu plute și bărci de asalt de către geniștii Diviziei a 43-a și Diviziei canadiene. Pentru ca să nu le permită germanilor să înțeleagă intențiile britanicilor, planul a fost comunicat doar seara. Pozițiile trebuiau menținute pe timpul nopții de o mână de soldați (mulți dintre ei răniți). Soldații au primit ordin
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în dimineața zilei de 12 octombrie, a fost cucerită o porțiune din șoseaua Aardenburg. Brigada a 9-a canadiană a organizat o operațiune amfibie cu militarii îmbarcați pe transportoare pe pneuri „Terrapin” și vehicule de debarcare șenilate „Buffalo”, conduse de geniștii Regimentului al 5-lea de asalt britanic. Planul operațiunii prevedea traversarea golfului Braakman și debarcarea în apropiere de satul Hoofdplaat, în spatele pungii inamice. Aceasta ar fi pus presiune asupra germanilor pe două direcții simultan. În ciuda manevrării dificile a vehiculelor prin
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]