770 matches
-
bune / *bunelor Lipsa acordului în caz a lui al este legată de statutul său în cadrul GD, de marcă a cazului genitiv. Al, în componența căruia se regăsește articolul definit (din perspectivă istorică), se folosește de fiecare dată când substantivul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului centru: (a) între substantivul-centru și cel în genitiv sau posesivul intervin alți termeni din GD sau un verb copulativ; (b) substantivul în cazul genitiv sau posesivul sunt antepuse substantivului-centru; (c) substantivul-centru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marcă a cazului genitiv. Al, în componența căruia se regăsește articolul definit (din perspectivă istorică), se folosește de fiecare dată când substantivul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului centru: (a) între substantivul-centru și cel în genitiv sau posesivul intervin alți termeni din GD sau un verb copulativ; (b) substantivul în cazul genitiv sau posesivul sunt antepuse substantivului-centru; (c) substantivul-centru nu este articulat definit: (82) a. prietenul bun al fratelui meu a'. cartea este a mea b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
folosește de fiecare dată când substantivul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului centru: (a) între substantivul-centru și cel în genitiv sau posesivul intervin alți termeni din GD sau un verb copulativ; (b) substantivul în cazul genitiv sau posesivul sunt antepuse substantivului-centru; (c) substantivul-centru nu este articulat definit: (82) a. prietenul bun al fratelui meu a'. cartea este a mea b. ai mei colegi c. un prieten al meu În general, cazul este o categorie implicată în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
GD, iar al nu este un adjectiv. Un alt motiv pentru care este blocat acordul este acela că, de multe ori, între substantivul centru și al intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La G/ D, formele de plural ale lui al se întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au un caracter colocvial: (83) a. ?alui meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor mele (prietene) Forma de feminin, singular, dativ sau genitiv alei este marcată cu terminația -ei, care apare în flexiunea nominală cu articol definit (fata - fetei) și în flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca 4800 de rezultate. Așadar, al are forme de genitiv sau dativ singular, alui și alei, dar ele sunt rare și conotate stilistic (familiare sau colocviale). Exemplele standard sunt cu postpunerea posesivului și nemarcarea cazului la al. Conform lui Avram (2001: 100), formele alei și alui au caracter regional: "deprinderi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prieten al meu b. *unui prieten alui meu (86) a. unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inerentă). Doi factori acționează pentru a determina acordul în caz al lui al în exemplul (84)b: (i) acordul în caz, în general, este marcat la feminin, singular; (ii) al se află între doi termeni marcați pentru cazul dativ sau genitiv, substantivul-centru și lexemul posesiv (mele). Sub presiunea acestora, este acordat și al, ceea ce arată că acordul în caz tinde să fie continuu în GD. Lipsa acordului în caz la mea în exemplul (84)c este legată de o tendință mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
3.2. Al în sintagmele coordonate Unele lucrări normative recomandă inserarea lui al în sintagmele coordonate, înaintea termenilor coordonați de pe poziția a doua, a treia etc. (cf. Avram, 2001: 10235). Ar acționa aici aceeași regulă potrivit căreia, dacă termenul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului-centru, se inserează al: (87) a. cartea lui Ion, a lui Vasile și a lui Dan b. înaintea colegilor și a prietenilor mei În uz, al este omis destul de frecvent. Sunt contexte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cumnatului lor b. firma unchiului, fratelui și cumnatului lor c. *firma unchiului, fratele și cumnatul lor Sintagmele în care este prezent al pot avea două lecturi, monoreferențială sau bireferențială (ori multireferențială, dacă sunt coordonate mai mult de două substantive în genitiv, ca în (93)c). În lectura monoreferențială, sunt coordonate două sau mai multe nominale în cazul genitiv, al neintroducând un nou grup sintactic. În lectura bi- /multireferențială, sunt coordonate grupuri nominale, iar al introduce un nou grup sintactic. Cele două
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care este prezent al pot avea două lecturi, monoreferențială sau bireferențială (ori multireferențială, dacă sunt coordonate mai mult de două substantive în genitiv, ca în (93)c). În lectura monoreferențială, sunt coordonate două sau mai multe nominale în cazul genitiv, al neintroducând un nou grup sintactic. În lectura bi- /multireferențială, sunt coordonate grupuri nominale, iar al introduce un nou grup sintactic. Cele două lecturi se corelează cu posibilități de acord predicativ diferite - la singular sau la plural: (94) a. Firma
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Al se acordă întotdeauna în gen cu antecedentul, iar acordul în număr variază în funcție de valoarea sa semantică: (96) a. mătușa mea și a fratelui meu - lectură monoreferențială; al nu introduce o nouă entitate în discurs, fiind inserat pentru a marca genitivul și a asigura legătura între substantivul centru și substantivul în genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate în discurs; el atribuie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
număr variază în funcție de valoarea sa semantică: (96) a. mătușa mea și a fratelui meu - lectură monoreferențială; al nu introduce o nouă entitate în discurs, fiind inserat pentru a marca genitivul și a asigura legătura între substantivul centru și substantivul în genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a asigura legătura între substantivul centru și substantivul în genitiv; (exemplul fără al ar fi agramatical: *mătușa mea și fratelui meu); b. apartamentul meu și al vecinei mele - lectură bireferențială; al introduce o nouă entitate în discurs; el atribuie cazul genitiv substantivului vecinei, legătura anaforică dinter al și substantivul antecedent apartamentul fiind marcată prin acord; c. pisicile vecinei mele și a mea - al introduce o nouă entitate în discurs, reluând conceptul nominalului antecedent, nu referentul; ca urmare a acestei valori semantice
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
clar vorba de un singur referent, desemnat de substantivul antecedent. Însă capacitatea lui al de a introduce un nou referent nu explică toate condițiile sale de utilizare. Această regulă se poate aplica atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a introduce un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv, inserarea sa după conjuncție (inclusiv după conjuncția "zero", în juxtapuneri) este obligatorie, indiferent de numărul de referenți: (99) a. patria mea și a ta / *patria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a introduce un nou referent nu explică toate condițiile sale de utilizare. Această regulă se poate aplica atunci când al este folosit cu un substantiv în genitiv. Dacă este folosit pentru a introduce un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv, inserarea sa după conjuncție (inclusiv după conjuncția "zero", în juxtapuneri) este obligatorie, indiferent de numărul de referenți: (99) a. patria mea și a ta / *patria mea și ta b. înaintea mea, a ta și a ei / *înaintea mea, ta și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ei Un alt context interesant pentru utilizarea lui al în sintagmele coordonate este acela în care, fiind vorba de mai mulți referenți, se folosește un substantiv la plural pentru a-i desemna, iar acesta este urmat de două / mai multe genitive sau pronume posesive coordonate, la singular: (100) a. trupurile femeii și copilului b. ...iar după două ore au scos trupurile femeii și al copilului (www.curierulnational.ro) c. trupul femeii și al copilului Sintagmele din exemplele (a) și (b) de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
introduse prin substantivul la plural antecedent; prezența lui al ar putea introduce un nou referent în discurs, ceea ce ar mări nejustificat numărul referenților, la trei. Utilizarea lui al corespunde nevoii de a utiliza această marcă de caz atunci când nominalul în genitivul nu este adiacent articolului definit. Având trăsături phi, al trebuie să se acorde cu antecedentul. Acordul se face doar în gen, nu și în număr - o consecință a faptului că al nu reia referentul nominalului antecedent, ci doar conceptul. Întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2.) 4.4. Posesivul Unele aspecte referitoare la acordul pronumelui posesiv au fost discutate mai sus, la acordul în persoană (vezi supra, 2.3.). În acest subcapitol sunt discutate câteva aspecte privind alternanța inter pronumele posesiv și pronumele personal în genitiv, precum și trăsăturile phi ale pronumele posesiv de persoana a III-a. 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei În general, în limba română formele de pronume posesiv de persoana a III-a, singular, pot alterna cu formele de pronume personal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trăsăturile phi ale pronumele posesiv de persoana a III-a. 4.4.1. *Alteța Lui, *Alteța Ei În general, în limba română formele de pronume posesiv de persoana a III-a, singular, pot alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată se face "direct", ceea ce este considerat nepoliticos. Fenomenul de evitare a referirii directe și singulare la persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]