730 matches
-
circulație monetară liber convertibilă în aur (Harling 1996: 9). Codul bunelor maniere Explicația multor schimbări politice și administrative care au transformat corupția politică în Marea Britanie a secolului XIX constă în modificarea conceptului de gentleman. Deși ideea tradițională că statutul de gentleman era determinat în primul rând prin naștere începuse să se prăbușească după instaurarea dinastiei de Hanovra în 1714, codul bunelor maniere a ajuns să se refere în mod hotărât la caracter, iar nu la clasă, abia odată cu schimbările asociate cu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
abia odată cu schimbările asociate cu Revoluția Industrială. Astfel că în secolul XVII, John Wilmot, conte de Rochester, un libertin, adulterin în serie, bețiv și pornograf, probabil criminal și cu siguranță corupt financiar (vezi Goldsworthy 2002), putea pretinde a fi un gentleman. Totuși, el nu ar fi fost considerat astfel două sute de ani mai târziu, când, fiind considerat infam, nu ar fi fost binevenit în multe cluburi londoneze. Până atunci, caracterul rațional guvernamental și administrativ, o etică de lucru protestantă, niveluri fără
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
mult mai puțin decât înainte, iar acceptabilitatea socială, profesională, personală și financiară din ce în ce mai ridicate mergeau mână în mână. Acest proces a fost simbolizat și accentuat de înmulțirea, în secolul XVIII și la începutul secolului XIX, a școlilor publice și cluburilor gentlemenilor din cartierul londonez St. James', a căror apartenență era în mod tipic determinată de partid, profesiune sau interes. În ce privește viața politică, pentru noile clase mijlocii apartenența la partid oferea asemenea oportunități de carieră și avansare, mobilitate socială ascendentă și noi
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
avocați de o perfecțiune imposibil de atins, ele au dus totuși, în mod inevitabil, la activități clandestine, masculine, dar nu neapărat manierate. Pentru că la fel cum existau aceste noi și respectabile solidarități, existau music hall-urile, fumoarele și bordelurile, unde acești gentlemeni puteau, dacă doreau, să participe cu prudență la plăceri mai clandestine. Totuși, astfel de activități erau în general tăinuite prin discreția care izvora din loialitatea față de clasă, sex și apartenență, credința că raportarea conduitei lipsite de maniere era în sine
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
care oricum nu era tipul de om care să concedieze cu una cu două, în timp ce niciunuia dintre ticăloși nu îi stătea în fire să insiste asupra demisiei din spirit de onoare, din moment ce niciunul dintre ei nu era cu adevărat un gentleman. Aspectele interconectate ale finanțării partidelor, coruției politice și sistemului de distincții nu au început în niciun caz cu Lloyd George; într-adevăr, ele avuseseră o legătură îndelungată și sinuoasă chiar dacă vânzarea distincțiilor nu a devenit un delict penal până la Legea
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
lungul timpului, statele suverane au stabilit reguli, cu diferite niveluri de formalitate, care să le guverneze relațiile, ducând la conceptualizarea clasică a lui Hedley Bull a societății anarhice (Bull 1977). Societatea internațională este posibil să fi luat naștere din înțelegerile gentlemenilor din cadrul diverselor familii regale europene înrudite, dar dat fiind că omogenitatea de clasă și culturală necesară pentru ca sistemul să reușească s-a diminuat, și dat fiind că societatea internațională a devenit mai mare și mai diversă, noi structuri intermediare au
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
despre cei doi cârciumari, doi frați care, îmi spunea ea, ca și când asta ar fi fost negreșit interesant, nu semănau deloc cu cârciumarii de altădată, erau niște domni, dacă i-ai fi întîlnit pe stradă ai fi zis că sânt niște gentlemeni, nici tu mustăcioșii tradiționali și nici burtoșii de pe vremuri, cu mânecile suflecate în spatele tejghelii, ci doi tipi eleganți, politicoși, plini de curtenie, da, domniță, vă putem servi pentru început niște ficăței de pasăre cu ciuperci, sau melci, specialitatea casei, sau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai activ decît egoismul, iar în visul egalității zace îndemnul de a ne vrea răul unul altuia cu înverșunare. Iisus nu-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care pînă la dirimanta probă contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ns.). O calitate a studenților americani a rămas egalitarismul în relațiile cu ceilalți. Sexul, culoarea pielii, apartenența religioasă, imaginea familiei, banii posedați, naționalitatea nu sunt criterii de discriminare umană. Dar pentru că nici universitățile nu mai au datoria de a produce "gentlemeni și erudiți" și nu mai sunt nici școli de gândire antidemocrată și antiegalitaristă, "Toți studenții sunt meritocrați egalitari (...)". (12, p. 103) Această omogenizare este regretabilă, fiindcă există multe diferențe între oamenii societăților moderne bazate pe variate cunoștințe despre natură, societate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Încropindu-și, în minte, un discurs civilizat, demn de starea lui, din care, coleric, iese deseori, dl. Lefter pune mâna pe „bordul pălăriei”. E un fel de-a se apăra de propria-i reacție, necontrolată, recurgând la poza, inutilă, de gentleman. Așa se face, poate, că pălăria nu e folosită ca loc în care s-ar fi putut rătăci biletele fals câștigătoare - le găzduiește, mult mai prozaic, un sertar cu hârtii. Pălăria, în schimb, rămâne semnul unei stăpâniri de sine niciodată
Pălăriile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5467_a_6792]
-
regret de deliciile vii reprezentate de noile sale prietene, deși le va putea revedea, reproduse pe coperțile a milioane de reviste. La revedere, chipuri adevărate! Le sărută pe amîndouă, mai Întîi pe ambii obrajii, apoi pe amîndouă mîinile, ca un gentleman european. Parfumul lor rămîne În urmă și se gîndește cît de incredibil de intim este actul de a atinge o mînă cu buzele. Catalogul lui de arome sporește cu o amintire delicioasă. Wakefield bagă de seamă că Susan privește Întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vameșul, nu ai nimic altceva de declarat decât propriile-ți gene. După care a început să râdă cu poftă. A, da, foarte drăguț, am răspuns nu prea convingătoare. —Isteț mare, domnul Wilde al nostru, a continuat să converseze vameșul. Un gentleman venerabil. A, absolut, m-am arătat de acord. M-ai speriat rău de tot, i-am spus zâmbind. Vameșul a adoptat o atitudine de șerif, cu tot cu accent sudist. —E în regulă, doamnă, mi-a făcut el cu ochiul. Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deci îmi mișcam spatele - într-o mișcare complet involuntară, țineți cont - cu o zecime de milimetru mai aproape de organul lor fierbinte, gestul mi-ar fi fost interpretat ca un semn de încurajare. Apoi, de vreme ce nu prestam, existau mari șanse ca gentlemanul în chestiune să mă bălăcărească, să mă acuze că l-am ațâțat fără rost, să mă facă lesbiană frigidă și-n multe alte feluri îngrozitoare și pe deplin nemeritate. Să zică chestii de genul: — S-a dat la mine toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lăsa să se înțeleagă că se simțea cumva deasupra situației. Dar că era un tip cumsecade, care era gata să-mi facă pe plac. Eu i-am dat înainte fără să țin cont de nimic. —Oricum, eu credeam că un gentleman nu spune niciodată că el a fost cel care a părăsit femeia. Credeam că bunele maniere îți impun să spui că tu ai fost părăsit de ea, chiar dacă în realitate a fost invers. Chiar și eu eram uluită de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
unul dintre numele pe care le-am avut în vedere pentru Theo. Hugo s-a holbat la ea. Nu-și dăduse seama că situația fusese atât de aproape de dezastru. Laura a expirat o coloană de fum. —Fergus e așa un gentleman, a spus ea cu o ironie amară. Zilele trecute mi-a spus că să faci sex cu o femeie care a născut de curând e același lucru cu a arunca o banană pe Oxford Street. —Încântător, a zis Amanda. —Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era un prefăcut a fost Esmé. Copila era inocentă și totuși perspicace pentru vârsta ei, la fel cum fusesem și eu la vârsta ei. Văzuse cât de ușor o păcălise pe mama ei. „Frumusețea noastră răpitoare“, o numise. Harry devenise „gentlemanul nostru englez“, iar ceva mai târziu, când Heinrich aflase că Harry avea o emisiune populară despre câini, Îl poreclise „faimoasa noastră vedetă de televiziune“, lucru care-l Încântase pe acesta până peste poate. Heinrich Însă nu se pricepea la ademenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cuvinte, numai cine spune adevărul își va recupera mâna intactă dacă se încumetă să riște aventura. Mărturisesc că eu am riscat și mi-am retras mâna nevătamată din gura monstruoasă... Ca să demonstrez că definiția conform căreia "un diplomat este un gentleman care minte în străinătate întru beneficiul țării sale" în cazul meu nu se aplică... Însă un episod întru totul amuzant ne-a rezervat întâlnirea cu vânzătorul de suveniruri romane instalat cu taraba lui la doi pași de bisericuța "gurii adevărului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fericire, scăpasem de curgerea pocitaniilor. Acasă, răsfățat în așternuturi de mătase, Bismarck îmi delecta diminețile. Îl priveam cu încredere și entuziasm, convins că formele lui robuste, dar delicate, merită toată atenția. Mă întâmpina ca un domn îngrijit, mereu pomădat, un gentleman al lumii sale miniaturale, la brațul căruia ai fi ieșit oriunde, în parc sau la o cafea. Îl însoțeam pe micile bulevarde ale cearșafurilor, evitând cu grijă mulțimea de acarieni ce traversa spre noptieră, pentru a opri în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i vorba. Trebuie doar să printăm imaginea și să mă lași singură două minute cu ea.“ „Hmm, singură cu ea... Ce vreți să faceți împreună?“, m-am interesat. „O să vezi tu imediat. Hai să mergem.“ I-am deschis portiera. Rămăsesem gentlemanul perfect, după cinci ani. Gesturile frumoase mă ajutau să mă simt bine, înălțător, diferit de restul lumii. Aici venea partea reconfortantă, să știi că ești altfel decât mulțimea. Dacă meritul mi se și recunoștea public, cu-atât mai bine: minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de restul lumii. Aici venea partea reconfortantă, să știi că ești altfel decât mulțimea. Dacă meritul mi se și recunoștea public, cu-atât mai bine: minciuna sărea pe culmi nebănuite de glorie și prefăcătorie. Acestea fiind spuse (sau măcar gândite), gentlemanul perfect s-a urcat la volan și, cu iubita lui alături, a pornit spre casă. În noaptea aia, mi-am dat seama poate pentru prima oară că lucrurile au scăpat de sub control. Am închis televizorul, după ultima catastrofă aviatică. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sau poate că dacă mi-aș fi comparat mai rar aleasa inimii cu Cindy Crawford și mai mult cu Mary Poppins (cu a cărei umbrelă picioarele Adinei se-nrudeau de la genunchi în jos), n-aș mai fi apărut în rolul gentlemanului prăfuit, care, dintr-un exces de bune-maniere, jignește idealurile feminității. „Aha!“, nu m-am putut abține, „Vezi că zice și el de picioare!“ „Gura! Citește mai departe!“ Alte câteva scăpări, din ce în ce mai grave în ultimele luni, mi-au pecetluit soarta, consfințind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tăbliță cu inscripția: "Nicodrom a făcut-o aceasta" și Diogen din Laerta ne povestește că "această răzbunare a acoperit c-o rușine estremă pe flautistul capabil de-o asemenea brutalitate". Răzbunare lesnicioasă, dar care ar părea foarte puțin satisfăcătoare unui gentleman. Și așa mai departe. Schopenhauer are asemenea observații și exemple, cari dau filozofiei pesimiste hazul glumei. Nu știm într-adevăr daca îndealtmintrele nu are cuvânt, căci se pot citi în jurnale preschimbări de scrisori semnate cu nume cu particule în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
liber din marea noastră patrie, atunci lucrul se schimbă. Într-adevăr, de câtă mizerie sufletească cată să fie capabil un om care, neavând dreptate într-o discuție, în loc de-a o recunoaște ace[a]sta precum i se cuvine unui gentleman, aruncă injurii asupra unei părți a poporului românesc, ridiculizând... ce? Greutățile cu cari acesta se luptă pentru păstrarea limbei și a naționalității lui. O ultimă observație. Deși de astă dată onor. confrate de la "Presa" se ceartă cu căciula sa proprie
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Bedel, Logodnică norvegiană, București, 1943; Florence Barclay, Poveste de dragoste, București, 1945; Charlotte Brontë, Mascarada, București, 1945; Upton Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), București, 1945; Jorge Amado, Pământ fără lege, București, 1948, Prima zi de grevă, București, 1949; Edgar Wallace, Gentlemanul, București, 1948, Misterul trenului de aur, București, [1948]; Pablo Neruda, Să se trezească pădurarul, București, 1949; Osman Șchiopul și alte povestiri ale scriitorilor turci, București, 1956 (în colaborare cu Ala Petrescu). Repere bibliografice: R. M., Câteva dramatizări după opere celebre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]