336 matches
-
Vesontio și, ceva mai înainte, câțiva negustori sosiți de la miazănoapte mi-au spus că mii de fugari se refugiază către Noviodunum. Sebastianus înțelese repede posibilele implicații ale ultimelor evenimente: — Vesontio! Dacă cetatea cade sau dacă doar reușesc să o încercuiască, gepizii pot să ajungă la Noviodunum și, de acolo, la trecătorile din Alpi. Dacă le blochează, Etius nu va putea să le vină în ajutor și Italia însăși va fi amenințată. — Așa e. Trebuie să-i oprim cu orice preț, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și Legatul Aulus Sebastianus“. Vitalius sprijinise tăblița pe coapsă, cu piciorul ridicat pe un trunchi bătrân și putred, și acum lucra sârguincios cu stilul pe tăbliță. îți scriu ca să-ți spun că aici situația e gravă. Augusta a fost predată gepizilor și hunilor de un principe burgund trădător, iar Gundovek a fost înfrânt. Barbarii devastează Sapaudia: au luat Vesontio și amenință Lugdunum. Burgunzii se pregătesc de luptă cu hunii pe drumul dintre Vesontio și Noviodunum. Eu am să lupt împreună cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzele, se gândi puțin, apoi scutură din cap: — Nu. Nu cred. Oricum, asta sper: atât ar mai lipsi, să trebuiască să trecem dincolo de munții aceia! Oricum, ceea ce știu sigur e că trebuie să se întâlnească pe undeva cu un cap gepid, un anume Ardarich. Nu mă întreba unde și când. Dar de ce Balamber îmi dă atâta atenție? Ea ridică din umeri: Nu știu, o să-l întrebi pe el. Spunând acestea, se întoarse, trecu peste câteva trupuri și, cu pas zvelt, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu se bazase absolut deloc pe neutralitatea burgundă: putând conta, pentru trecerea Rinului, pe trădarea lui Reinwalt, considera mai importantă asasinarea lui Waldomar. Oricum, fusese totuși o pedeapsă, ca să spunem drept, dat fiind că Utrigúr îi ordonase să se alăture gepizilor în marșul spre Augusta, dându-l la o parte astfel din scenariul principal al războiului, care cu siguranță urma să aibă loc în Galia centrală. — Burgunzii, îi spusese cu un zâmbet grăitor, punându-i o mână pe umăr, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese înainte prietenul de încredere și cel dintâi consilier îadică Onegesiusă al marelui Rua, unchiul său. Apoi Edec, comandant al scirilor, care, însoțit de sfetnicul său Oreste - roman pe jumătate -, fusese ambasador la Bizanț; Valamir, rege al ostrogoților, și Ardarich, gepidul. în acesta din urmă, mai ales, Atila părea să-și pună pe deplin încrederea, până într-acolo - cel puțin, așa se spunea - încât să nu ia nici o hotărâre importantă înainte de a-i fi auzit părerea. Gepizi și hunii, împreună, călcaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
al ostrogoților, și Ardarich, gepidul. în acesta din urmă, mai ales, Atila părea să-și pună pe deplin încrederea, până într-acolo - cel puțin, așa se spunea - încât să nu ia nici o hotărâre importantă înainte de a-i fi auzit părerea. Gepizi și hunii, împreună, călcaseră Rinul prin trădarea lui Reinwalt, îi copleșiseră pe burgunzi într-o luptă ușoară și devastaseră într-un mod cumplit Vesontio. Acolo drumurile lor se despărțiseră, căci, lăsându-i pe gepizi să termine jaful, Balamber plecase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
minte. — Reinwalt, da. Romanul riscă o întrebare: Fiindcă veni vorba, el ce soartă a avut? Hunul ridică umerii și coborî colțurile gurii, iar chipul său luă o exprese suficientă: — Până acum câteva zile se găsea la Vesontio cu Ardarich, regele gepizilor. L-au luat ei sub oblăduirea lor, împreună cu Geremar și, firește, întregul cortegiu de renegați pe care cei doi îl poartă cu ei. Li s-a alăturat și un contingent de burgunzi de dincolo de Rin, care, după cum cu siguranță știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i ajuta pe burgunzi. în loc de asta, se părea că trăsese anumite concluzii din ultima sa misivă care-l făcuseră, în mod evident, să-și schimbe strategia; Magister militum îi lăsase, așadar, să-și rezolve singuri problemele cu hunii și cu gepizii și, pentru a evita pasurile Alpilor Apenini, alesese să treacă în Galii pe o cale mai sigură - valea Rhonului. Chiar dacă, informându-l despre insuccesele lui Gundovek, nu-și făcuse decât datoria, nu putea să nu se simtă într-o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale. Traversând râul, avea să lasă în spate Sapaudia și, o dată cu ea, visul său, planurile sale de cucerire. Mesajul lui Utrigúr nu-i lăsase loc pentru reticențe ori interpretări libere: trebuia să se unească în cel mai scurt timp cu gepizii și să se îndrepte către miazănoapte pe drumul spre Cenabum Aureliana, unde trebuia să se întâlnească toate armatele lui Atila. Acolo avea să se hotărască totul. Evitând trecătorile alpine, Flavius Etius ajunsese la Arelate cu o armată a cărei mărime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
frontul principal al războiului era concentrat la miazănoapte. Atila are de gând să-i spulbere, înainte de toate, pe vizigoți, înțelegi? Și are toate motivele, căci recunoaște în ei adversarul cel mai puternic și mai periculos. Misiunea pe care o încredințase gepizilor și lui Shudian-gun al tău nu era aceea de a coborî în Italia, ci de a acoperi provizoriu flancul stâng al imensei sale armate de invazie și de a ușura problemele legate de aprovizionare, punând mâna pe resursele din teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și eu m-aș fi comportat în același mod. în orice caz, la resentimentele lui Gundovek o să ne gândim mai târziu. E un bărbat inteligent și va înțelege. Ceea ce contează e victoria finală. De altfel, după câte știu, hunii și gepizii părăsesc chiar acum Sapaudia și se îndreaptă către miazănoapte. Către miazănoapte, înțelegi? Și aici ajungem la ceea ce ne interesează. îi făcu semn lui Sebastianus să se apropie de birou, pe care, fără ezitare, îl goli de toate hârtiile, măturându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin aceste regiuni și, dacă te gândești și că soldații care erau încartiruiți în apropiere s-au retras la Aureliana... — Știu asta. Dar de ce trebuie să vină chiar aici? Prin părțile noastre nu sunt decât păduri. După câte se spune, gepizii și hunii mărșăluiesc spre asediul Aurelianei. Cel mult, ar putea veni pe aici vreo mică ceată de jefuitori, iar în sat, la urma urmei, avem Miliția. Cilonus, comandantul ei, mi-e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dincolo de râu și am motive să cred că acela nu e un Reinwalt oarecare, ci chiar cel pe care în Sapaudia îl numeau „Taciturnul“. E un trădător: după câte se spune, el a fost cel care le-a îngăduit gepizilor să treacă podul de la Augusta. — Bine. Atunci spune acelui trădător că, dacă nu se duc imediat de aici, îi facem băiatul bucăți sub ochii lui. în fața hotărârii ei, Clemantius se înspăimântă: — Dar... domina! Dacă îi provoci astfel, nu faci decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
furioși, cel puțin pe cât era el. Mai era, însă, și altceva: la Aureliana, întocmai ca în Sapaudia, ironia sorții făcuse să fie chemat tocmai când se găsea la doar un pas de a împlini o acțiune memorabilă. Dacă, într-adevăr, gepizii lui Ardarich fuseseră cei care intraseră primii pe poarta de miazăzi, era la fel de adevărat că aceștia se dispersaseră iute, prostește, aruncându-se ca niște furii către primele case pe care le întâlniseră, ca să le jefuiască; la drept vorbind, grupul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gândurile acelea deprimante. Trecu pe lângă coloana de războinici și se duse, însoțit de Mandzuk, până în fruntea mingan-ului, care era ultima unitate hună a coloanei. în urmă, la circa două mile în spatele oamenilor săi, se mai afla doar hoarda dezordonată a gepizilor, pe post de ariergardă a imensei armate. Printre cei care călăreau în frunte îl găsi pe Odolgan, care tocmai bea hidromel - cumís-ul se terminase cu ceva vreme în urmă în tot mingan-ul - din micul burduf pe care toți îl purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
descăleca, se hotărî să verifice la ce distanță se găseau oamenii lui Ardarich și făcu iute cale întoarsă până la marginea satului. Deși privea cu cât se poate de atent, nu văzu, în lumina strălucitoare a apusului, nici urmă din armata gepidă, de unde trase concluzia că erau slabe șanse ca Ardarich să ajungă acolo înainte de lăsarea întunericului. Constatarea îl mulțumi, fiindcă asta însemna că nu risca să se vadă angrenat în vreo dispută pentru acel sat cu prietenul cel mai intim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oamenii, cât și caii și animalele de povară erau foarte încercați. Deși îngreunat de efecte și provizii și încetinit de animale, mingan-ul mărșăluise, într-adevăr, ziua întreagă, relativ repede, mărind poate mai mult decât trebuia distanța ce îl despărțea de gepizii lui Ardarich. Și iată trecând acum carul în care stătea Go-Bindan. Fata îi urma pe războinicii hiung-nu deja de trei zile. Călătorea în car ori pe spinarea catârului și nu rareori războinicii cei grosolani o luau pe spinarea cailor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hiung-nu ce fuseseră lăsați în ariergardă parcurseră coloana în galop și se opriră înaintea lor. în cel care îi conducea, Balamber îl recunoscu pe Toraman, unul dintre cei mai tineri capi de centurii ai săi și poate cel mai valoros. — Gepizii! raportă, în culmea agitației. La vad: o luptă mare. Și râurenii au atacat acolo la pod. O grimasă de nemulțumire apăru pe chipul comandantului său. — Cine i-a atacat? Cavaleria romană? Vizigoții? Toraman ridică din umeri: — Da, cavaleria gotă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
momente ecourile bătăliei, dar deasupra pădurii ce flanca râul, Balamber vedea deja plutind norul de praf ridicat de două armate în luptă. Când ajunse mai aproape, văzu năvălind dintre copaci mulți oameni în fugă, cei mai mulți servitori și scutieri ai războinicilor gepizi, care mergeau cât puteau de repede în urma animalelor de povară și care, întâlnindu-i pe războinicilor hiug-nu pe câmp, ridicau mâinile, strigând cuprinși de panică, și arătau nedeslușit în urmă. Ajunse, în sfârșit, la malul râului, iar acolo ochilor săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își oprea galopul în spatele său, cu vacarmul luptei se amestecară în urechile sale tunetele asurzitoare ale unei adevărate ruperi de nori. Nu-i trebui mult să-și facă o idee asupra situației: izbiți cu o incredibilă vehemență de atacatorii lor, gepizii se luptau cu vitejia din totdeauna și strângeau rândurile, însă, cu toate acestea, pierdeau teren, astfel că, în mai multe puncte, lupta, ce trebuia să fi început mult dincolo de câmpie, se desfășura acum pe malul râului ori chiar în mijlocul vadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de adânc era râul pe acea porțiune, își dădu seama că gepizii riscau să fie înconjurați din ambele laturi; întrucât, la dreapta podul era apărat totuși de râureni, pericolul principal venea din stânga, adică, mai mult sau mai puțin, de acolo de unde se afla el și cu mingan-ul său. Chiar dacă lumina zilei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niște mucoși. Mandzuk îl făcu atent la mal. — Cel care vine încoace nu e Ardarich? — E Utrigúr cu el, îl anunță Odolgan. Urmărindu-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mare, lent în mișcări, dar acea impresie de moliciune pe care o lăsa oricui îl privea era imediat contrazisă de privirea sa pătrunzătoare și extrem de vie a neliniștitorilor săi ochi mongoli. La fel de crud sau poate chiar mai crud decât căpetenia gepidă de același rang, era total lipsit de umorul acestuia: într-adevăr, nici unul dintre războinicii hiung-nu nu putea spune că-l văzuse vreodată râzând. Cel mult, îl puteai vedea câteodată cum își întinde buzele într-un zâmbet de gheață, neliniștitor chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Am făcut tot ce am putut cu forțele de care dispuneam. — Războinicii tăi s-au luptat ca niște tigri. Păcat că e prea târziu să-l urmărim pe dușman. La cuvintele acelea, Ardarich și Onegesius schimbară o privire perplexă, apoi gepidul, înălțându-și sprâncenele sure, își întoarse privirea către el. — Să-l urmărim pe dușman, zici? Surprins de nesiguranța ce se citea pe chipul lor, Balamber își privi căpetenia descumpănit, făcând semn cu mâna către apus, unde dușmanii dispăruseră de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Avem foarte mulți răniți și... Nerăbădător, Utrigúr trase de hățuri: — Faceți ce puteți pentru ei. Trebuie să plecăm de aici imediat. Balamber, în culmea uimirii, ar fi vrut să obiecteze, să se opună, să pună întrebări dar Onegesius și regele gepid deja își întorseseră caii și se îndepărtau împreună cu războinicii din suitele lor. îi urmări cu privirea până când dispărură în întuneric, apoi Odolgan îl readuse a realitate. — Ne mișcăm? întrebă cu glas șovăitor. Balamber abia de întoarse capul spre el; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]