723 matches
-
mereu tot curg. Și ne-a mai dăruit un anotimp, Care începe-n liniștit amurg Și ține până-n zorii ce se scurg, Răstimp iubirii să îi punem nimb. E-un anotimp mai cald decât o vară Și decât iarna uneori geros, Mai înflorit decât o primăvară Și trist ca toamna, când și când ploios. E timpul dat de Zeu, ce ne-nfioară Și sufletul ni-l face mai duios. COCORI Noi suntem peregrini precum cocorii, Prin toamna-aceasta blândă, liniștită, Care ne
ALTE OPT SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368304_a_369633]
-
amintire-n iadul ce urma De spaimă moartea mea s-a dat în lături Privind cum pe-un sărut perfect ningea...” (St. D.D.) Iubite, câte stele în mine ard, Numai visul tău îmi ține cald Dincolo de moarte zbor, ce iarnă geroasă Sufletul îmi ninge de dor, vârf de aisberg, iubirea mea A spart cerul, două inimi pe umbră ta... Și cât sunt de frumoasă...un fulg prin mintea ta... “Abia-n mileniul asta sting țigară, Aprinsă la o vârstă când eram
CRISTAL DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368526_a_369855]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1349 din 10 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Februarie învinețea totul cu răsuflarea lui geroasă! Cerul era de un gri-violet, orizontul părea un desen în aquaforte, hașuri negre, cenușii, unele de un albastru murdar, câinele stătea ascuns în cușcă, doar albul ochilor îl trăda, oamenii păreau niște siluete diforme, haine, cojoace, halate, fulare peste căciuli
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
aliații noștri, pe care trebuia să-i ajutăm la trecerea marelui râu Volga. Tot ceea ce știam din auzite despre destinația marșului nostru era că vom ajunge într-o zonă de stepă semipolară, cu ierni timpurii, cu multă zăpadă și foarte geroase. Acolo, undeva, trebuia că se află și inamicul, pentru că din Brașov până la Rostov am venit timp de o lună fără luptă”. Ceva mai obiectiv decât subiectivitatea aceasta, nu există. Pentru că se regăsește în hârtiile oficiale rămase de-atunci: „Ordinul primit
SI EU AM FOST LA STALINGRAD. MEMORII DIN REFUGIU SI RAZBOI. 1940-1945 de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366978_a_368307]
-
haz de spaimele Nonei. Nici în ruptul capului Nona nu voia să meargă mai aproape de hotar, de locul acela care pe ea o atrăgea atât de mult și unde valurile cedau frigului, zbuciumului, lăsându-se înghețate. Într-o după-amiază foarte geroasă, cu cer încă senin și fără vânt, ajunsese aproape. Mai avea puțin, țărmul era deja departe, mersese pe placa înghețată a mării ceva mai mult de un kilometru.” Platonia este un personaj aflat la limita dintre real și fabulos. În
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PARFUM DE ORHIDEE - ROMAN , CAP. CINCI Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Seism politic Februarie era pe sfârșite. Zilele geroase pline cu zăpadă, viscol sau lapoviță deveniseră o amintire urâtă care trecuse. Chiar dacă diminețile erau răcoroase se simțea totuși, că vine primăvara. Dispăruseră temperaturile negative. Ghioceii începură să apară din loc în loc prin grădinițele din fața blocurilor. Bucureștenii așteptau o ultimă
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
ceapă care aveau de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de Sfântul Vasile, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când v-a cădea ultima “nea a mieilor”, imediat după “babe”. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa soție, a mers la fântână, a scos
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
MARIA ȘALARU, MAI SINGURĂ ȘI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Realizatoarea tv. Marioara Murărescu, etnomuzicolog s-a stins, vineri, 31 ianuarie 2013, în cea mai geroasă dimineață a iernii și cea mai înfrigurătoare a inimii istoriei folclorice și culturii țărănești, singura în care a mai rămas depozitat aurul cântecelor noastre populare. A fost deschizătoare de drumuri pentru mulți tineri interpreți de muzică folclorică românească, precursoare prin
MARIA ŞALARU, MAI SINGURĂ ŞI TRISTĂ, FĂRĂ MARIOARA MURĂRESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363741_a_365070]
-
îndrăgit vreodată. Tatăl lui fusese câinele nostru, un maidanez rebel, iar mama lui o medaliată, pechinez, scăpată de vigilența stăpânilor doar o dată...și bine. S-a născut pe gresie, în garaj, acum o iarnă, chiar într-o zi cumplit de geroasă. Când s-au întors stăpânii de la o petrecere, l-au găsit mai mult mort decât viu. Stăpâna l-a resuscitat, suflându-i aer cald pe botic și masându-i inimioara, până l-a adus în simțiri. Pe un leu (simbolic
CÂINELE-DEŞTEPTĂTOR! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364683_a_366012]
-
zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am venit aici, pe Pământ, pentru o scurtă perioadă. Azi este o zi aspră, geroasă, cu vânt ascuțit de decembrie. Zorile s-au lăsat îndelung așteptate. Perdeaua de nori nu vrea să se retragă și cerul rămâne în continuare întunecat. Obiectele din cameră, din jur, care stau cuminți pe locurile lor, învăluite în gri, par
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
fost „proiectată” tocmai pentru ca, într-o zi frumoasă, să mă aplec asupra acestei cărți a protosinghelului Teoctist Moldovanu. Stau și mă întreb dacă, nu cumva, „ Punțile de lumină” pe care le-am inițiat și susținut, în cadrul Colocviilor „Cuvântul liber”, la geroasa „Apocalipsă” din 21 decembrie 2012, și în ziua canicularului Solstițiu din 21 iunie 2013, sunt chiar trepte pregătitoare pentru Lumina ce va veni. Căci va veni! M-am aflat la Mănăstirea Plăviceni, alături de „preoți cu crucea-n frunte” și sute
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din tine se nasc copiii. Un sărut de toamnă, unul de iarnă. Un sărut - un copil. Ți-aduc odrasla unei nopți cu aripi de sânge, au arome și aur, cu diamant geros, lampa angelică se sparse. La ora surâsului privelnic, fața părintelui se lumină. Maica își legăna pruncul. Genunchii-s reci, primește pruncul. Violă și clavecin în glas. Femeia curge-n alb, gurile sunt arse, azurul însetat te soarbe. Poetul spunea, ce
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
înțelepciunii. Aceasta îi conferă puterea vorbirii cu propriile cuvinte pe care nu le putem înlocui cu altele mai potrivite. Ai optat să itinerăm dialogul nostru pe mosorul unei povești de viață. De când începem depănarea firului acestei povești? Dintr-o zi geroasă de iarnă, când m-am născut, iar prietena mamei mele și-a asumat ursita mea, spunând că am fost agitată în primul meu somn, că nu am dormit mai deloc și când plângeam, parcă nu plângeam... cântam! Adevărul spuselor acestea
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când va cădea ultima "nea a mieilor”, imediat după “babe”, iar cele de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MAMĂ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Depărtarea o-nteleg abia acum! Dorul și doina geros mă îndeamnă Și ornicul topindu-și clipele-n fum La tine să gândesc, (parc`ar fi toamnă). Gândurile se rotesc ca într-un dans Învăluite de-o mirată umbră, Atâtea-amintiri atârnă-n balans!... Poate ești aproape!.ești..în penumbră.!?.. Inima
MAMĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350058_a_351387]
-
S-au așezat confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La miezul nopții, lupul bătrân se apropiase de resturile căprioarei pe care le mirosea cu prudență, ascultând cu atenție zgomotele pădurii...Era o noapte geroasă de-ți îngheța răsuflarea... După ce a adulmecat resturile puse de vânători, lupul a început să urle prelung, chemând astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului( stejarului) bătrân. Aceștia, au început să schelălăie scoțând sunete
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
pentru o rugăciune fierbinte. O rugăciune în care singura dorință invocată este aceea de a li se acoperi goliciunea. Nu poți să crezi nicidecum altceva dacă reușești să constați străduința cu care se înveșmântează cu chiciură în nopțile și zilele geroase în vreme ce mugurii, protejați de rășinile secretate, profită de orice măngâiere a razelor de soare pentru a pregăti strai de primăvară. Curtea imensă ce găzduiește două unități militare pare a fi un adevărat parc natural ce îndeamnă la tihnă. În partea
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
frumusețe deosebită. Și a petrecut astfel, departe de zarva cea deșartă a lumii, un număr de ani, rugându-se neîncetat pentru mântuirea sufletului său dar și pentru sufletele cele chinuite ale semenilor. Aici s-a luptat necontenit cu frigul iernilor geroase, cu ajunările, cu lipsurile de tot felul dar mai ales cu ispitele diavolilor care-l amăgeau cu vedenii și năluciri de tot felul, cu duhul desfrânătii și al slavei deșarte, căutând să-l întoarcă de pe drumul cel bun și să
CUVIOSUL IOAN DE LA PRISLOP de ION UNTARU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365030_a_366359]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Poetul Ion Vanghele, în zborul infinit Un februarie geros a coborât dintre munții noștri străvechi , supărat și el că de la o vreme pământul se deschide din ce în ce mai des, înghițind deopotrivă oameni de ispravă ai României mele, împreună cu orizonturile, visurile și lumina spiritelor lor, dar și cu o parte din sufletele
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul Îmi renaște
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
pimniță, așa se spune pe la noi pivniței, fie su’ șop, adică acea parte a grajdului deschisă către curte și închisă în partea cealaltă cu o portiță prin care se intră în grădinița de zarzavat din spatele casei. Doar în nopțile foarte geroase de iarnă li se permitea să doarmă în grajd cu vitele, într-un colț, sub iesele, adică - ați ghicit! - iesle. În rest, stăteau în fața casei, indiferent de vreme. Așa cum am spus - în ultimii ani de viață, doar Bălan a avut
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
să vină la masă. Așa și făcu. Pentru că era salvat din ghiarele gheții, s-a gândit să-l botezeGhețuș. Acum avea o nouă ocupație și un nou prieten, care îi ținea de urât în lungile zile de plictiseală ale iernii geroase. Când mergea ziua acasă să-și ia de mâncare și să se schimbe de îmbrăcăminte, soția sa geloasă din fire, nu-l slăbea nici la bătrânețe, mai ales că-l știa singur pe malul mării, unde putea să primească orice
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
aveau în ziua de Sfântul Vasile mai multă umezeală în ele, avertizau că lunile respective vor fi ploioase. Așa „decretase” mama Ioana și anul acesta după studierea cepelor sale în ziua de întâi ianuarie, că lunile de iarnă vor fi geroase și pline cu zăpadă, aproape până prin martie, când va cădea ultima "nea a mieilor”, imediat după “babe”, iar cele de vară vor fi foarte secetoase. Victor a ieșit grăbit din casă, fără s-o trezească din somn pe tânăra sa
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
foarte bune pentru sănătatea organismului nostru, ar planta cât mai mulți duzi!” *** Duzii îmi aduc aminte de copilărie. M-am născut într-o localitate din Câmpia Bărăganului, Județul Ialomița, cu veri calde și uneori secetoase și ierni blânde și uneori geroase. Când eram copil, fructele pe care le consumam, începând cu sfârșitul lunii mai, erau: cireșele, vișinele, dudele, corcodușele, zarzărele, prunele, rareori piersicile, și, bineînțeles, pepenii. Toamna predominau gutuile, nucile și strugurii. Erau fructe nestropite, nu cum sunt în ziua de
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
va lăsa prinsă în mrejele Cupidonului Dochiei și îl va transforma pe acesta, pentru îndrăzneala lui, într-o buruiană numită Năvalnic. Având cunoștință de protectoarea creației deusiene, suferind amarnic după fiul ei favorit, Dochia o va trimite într-o zi geroasă de iarnă, pe nora sa, la râu cu un fir din lână neagră, spunându-i că nu avea să se întoarcă acasă decât numai atunci când firul de lână va fi albit. Înghețată și plânsă, tânăra fu vizitată de Iisus care
SĂRBĂTOARE A IUBIRII LA ROMÂNI, DRAGOBETELE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351975_a_353304]