876 matches
-
nor, soarele zâmbea privind înapoi spre ziua care tocmai se sfârșea. Acesta era semn că a doua zi va fi vreme frumoasă. Mă speriau acești oameni aspri care miroseau a băutură. Erau bărbați zdraveni, fără prea multă carte. Vorbeau tare, gesticulau. În ziua și la ora stabilită, ajunsă în centrul comunei dis-de-dimineață, am fost surprinsă să-i văd adunați pe toți, îmbrăcați în costume ciudate și multicolore pe unii, și în costume naționale pe alții. Erau veseli și nebăuți, așa cum îi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bifurcă drumurile, trebuie să-l alegi pe cel mai..., care să te ducă fără ocolișuri ori halte, așa... Ca o cursă rapidă murmură Mihai. Exact! Pentru același preț, ca să ajungi în același loc, e preferabilă cursa rapidă, și nu oricum! gesticulează Săteanu. Directă! Da-da, să fie directă... Numai că părinții noștri erau învățați să zică nu înainte de-a ști despre ce-i vorba, îndărătnici! Asta-i. Știți, domnu' Săteanu... începe Mihai timid. Zi-mi nea Toader, ce Dracu'! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și ea o dată la filarmonică, dusă cu școala. Pentru ea, literă de evanghelie sînt părerile emise de o colegă, care, vezi Doamne, mai citește... "Trebuie să iau aminte ce va să-nsemne beția gîndește Mihai, privindu-l pe Muraru cum gesticulează, aprins de-a binelea. Dacă ăsta nu-și va înjura și mama, înseamnă că tot e bine. Oricum, trebuie s-o șterg înainte de-a se întoarce la chestiile de serviciu; dacă începe iar să se ia de director... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
De ce, mă rog?! Pentru că el nu-și așteaptă soția ca un adolescent îi spune Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am continuat să văd și mai departe cele ce se Întâmplă. În acest timp au fost adunați soldații din unitățile din pozițiile apropiate. După aceia am văzut pe căpitanul Stihi că vorbea evreilor care erau În fața gropilor, la care aceștia gesticulau și țipau. De la distanța de unde mă aflam nu puteam să știu despre ce era vorba. În acelaș timp, cam la distanță de 50-60 m au fost așezate două mitraliere șpe pământț. Observam cum ofițerul Mihăilescu orânduia soldații șca să tragăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
de ce nu? — Așa, vezi?! Din cauza muzicii dată prea tare, practic urlam una la alta. Am comandat băuturile pentru amândouă. Eu am luat doar o bere și gata. — Noroc! ne-am urat, ciocnind paharele. — Ai dat lovitura cu el, am spus, gesticulând În direcția lui tipul cu pantaloni argintii, care tot mai era urcat pe estradă. Rachel chicoti. — Nu poate să aibă mai mult de optsprezece ani. — Drăguț și coruptibil. N-aș mai scăpa de el după aia. De data asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din afară. O mașină opri dinaintea mea. Am examinat-o curioasă. Cel puțin Înăuntrul ei era uscat. Portiera din dreptul locului pasagerului se deschise larg, dar nu coborî nimeni. Apoi, șoferul s-a aplecat peste scaun și a Început să gesticuleze. Am privit peste umăr, dar nu era nimeni În spatele meu. — Vrei să urci odată În nenorocita asta de mașină? striga el. Bănuiesc că asta spunea, pentru că zgomotul ploii te asurzea. Șoferul era sergentul Hawkins. N-am vrut să par prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la reportofon. În secunda următoare, uit că l-am deschis. Uit și de foile pregătite dinainte, uit și de întrebări. Îmi vorbește despre muzică la fel cum mi-ar vorbi despre iubire, iar ochii lui se luminează-n ochii mei. Gesticulează extatic când povestește despre viață, despre energii și sentimente, dându-mi senzația că e fericit. Că Anathema e, de fapt, o nesfârșită poveste de dragoste. O ceașcă neatinsă de cafea Light shines in through an open window Shines inside your
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Când vocea Îi răgușea și i se stingea, transformându-se Într-un șuierat, când gâtul i se usca și un spasm de tuse ruina efectul ultimei replici, Elio Înghițea câte un pahar de apă și o lua de la capăt. Transpira, gesticula, clocotea, se bâlbâia, Își aranja părul răvășit, râdea. Zero se rușină de spectacolul pe care Îl făcea tatăl său. Înțelese că era În stare de orice pentru a șterge impresia proastă pe care o făcuse la Început, din cauza gafei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
degetele Învelite În bandaje albe. Avea pantalonașii scurți ce-i lăsau să se vadă picioarele dezgolite, subțiri ca niște scobitori, cu o musculatură abia schițată. Fetița lui. Când Valentina Înscria câte un punct, Antonio țâșnea În picioare lângă balustradă, aplauda, gesticula și striga numele ei, care din cauza acusticii proaste răsuna Îndelung sub bolțile sălii. Prima dată Valentina se Întorsese spre public, surprinsă. Cum În tribune nu erau mai mult de cincizeci de spectatori, Îl observase imediat pe Antonio, care se ivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
salon Își pierduseră unghiurile, planurile, structura - păreau corpuri monstruoase, adormite. Fiecare lucru luase Înfățișări amenințătoare, neliniștitoare. Antonio se chinui să descopere conturul lui Kevin pe divan. Ecranul televizorului transmitea În Încăpere o lumină rece, albăstruie. Pe pereții goi, umbrele lor gesticulau, se ridicau spre tavan, se amestecau una cu alta, păreau că se devorează și se anulează, iar apoi se despărțeau. Diforme, exagerate, Înfiorătoare, dansau un dans mut și de neînțeles. Umbra mică a copilului. Umbra lui. Umbra pistolului. De umbrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aici - și când o să vină în sfârșit autobuzul, să vezi că o să fie cel puțin altele cinci chiar în spatele lui“. În vinerea acelei săptămâni, la prânz, stăteam la masa mea obișnuită de la Traviata, când Sue a apărut însoțită de Sheba. Gesticulau și râdeau zgomotos în legătură cu ceva când au intrat în restaurant. Apropierea vacanței se pare că le înveselea. Sau poate, m-am gândit eu, un anumit fel de extrovertire a veseliei zgomotoase era marca prieteniei lor. Chiar și după ce s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le spune. Pentru mai multă elocvență, se ridică În picioare și, din una În alta, ajunge În față, lîngă caporalul care tace, bucuros de spectacol. CÎnd vorbește, musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să cadă iar În cur. — A fost o operațiune comună, undeva aproape de granița cu Afganistan. Am stat două săptămîni În corturi, În deșert. Rușii fumau noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se antrenau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o societate întemeiată pe cutremure? Trecu în dreapta mea, lângă fereastra dinspre curte; îl poftii să se așeze pe scaunul de lângă el, dar refuză printr-un gest al mâinii drepte și rămase în picioare ca întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea înfierbântat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, când vorbești, timpii și vârstele, spusei; ai început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțând la suprafață substanța în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să fi apărut și noi cîndva. Suntem produsul genetic al unei specii superioare epuizate biologic, altoită prin transferul pe o maimuță, care a dobîndit astfel unele caracteristici de spiritualitate. Fenomenele de telepatie constituie o dovadă În acest sens. Vorbea și gesticula patetic, pentru a fi cît mai convingător. După o vreme, mirosul Înțepător al dezinfectanților făcu să-i dea și lacrimile. Din păcate, lucrurile astea nu le poate Înțelege oricine, comentă celălalt cu regret. Mă scuzați că vă Întreb, ce profesie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sfioase căzute din cer. Primesc energia direct din Constelația Orion. Trebuie să vă comunic lucruri foarte importante. Cei mai mulți se străduiră să neglijeze incidentul; cîțiva zîmbeau stînjeniți, oarecum compătimitor, crezînd poate că astfel i-ar minimaliza consecințele. Omul continua să vocifereze, gesticula agitat, ducîndu-și din cînd În cînd mîinile la cap, pentru a arăta locurile În care se aflau beculețele, sau Își lovea cu putere coapsele, pentru a produce zgomote care să atragă atenția. Se desprinsese din grupul său și alerga țopăind
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
problema principală a depresivilor este tocmai aceea că nu sunt depresivi fiindcă așa vor ei. Dimpotrivă, s-ar bucura să poată fi veseli, dar nu pot. Ceea ce Înseamnă că e o problemă fără soluție. Totuși, după ce dr. Hemming Îi explică, gesticulînd excesiv, lucru care Îl cam indispunea pe colonel, că În pereții intestinali există la fel de mulți neuroni ca și În creier, și Îi vorbi despre obiectivul său principial, de a restabili echilibrul concentrației de neuro-transmițători prin acțiunea unui cîmp electromagnetic de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
natură cu un fel de naivitate generoasă, care Îl condusese În cele din urmă spre un sfîrșit lamentabil și, În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom nevrotic, datorită căruia se agita În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă să pară și mai Îngustă, iar ramele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rândului de trei cabine de probă cu perdele trase. Judecând după strigătele care veneau din nișa pe care o ocupa Claudia, vorbea la telefon cu săraca Marta și Îi făcea viața un coșmar. La un moment dat, probabil că a gesticulat atât de larg Încât mâna ei prinse perdeaua, făcând-o să alunece pe bară. O trase Înapoi, aparent fără să-și fi dat seama că Ruby văzuse În cabină. Întregul incident cu mișcarea perdelei a durat o secundă, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
văzut-o pe Ruby. — Pe unde ai fost? zise. Am Încercat să dau de tine toată după-amiaza, dar telefonul tău a fost Închis. Ai primit mesajul? Nu, bate... —OK, n-o să ghicești niciodată ce s-a Întâmplat, a Întrerupt-o, gesticulând din mâini. E cea mai uluitoare coincidență.... —Ce e? s-a Încruntat Ruby. Depista o aură ciudată la Fi. În ciuda entuziasmului prietenei sale, Ruby putea să observe neliniștea din ochii săi. Avea impresia bizară că Fi Încerca să o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
obicei, să adreseze o vorbă bună decât să facă observații asupra stării de spirit a lui John. După mai multe strângeri de mâini ajunge în preajma scenei pe care tatăl său o stăpânea cu un aer de mare maestru. Înmâna distincții, gesticula, povestea, făcea comentarii, totul cu un firesc al omului care îi cunoștea pe toți, și nu numai pe ei ci și pe copiii și chiar nepoții lor. Pe un ecran mare, imens, aflat în spatele scenei, totul se mai derula încă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sute, descoperite ulterior la Kenmoor și în alte locuri din vecinătate; cf. Ingram 1910: 23). Există relatări conform cărora Thomas Chatterton senior era excentric, foarte reticent, distrat chiar și cînd se afla în compania cuiva, solitar; avea obiceiul de a gesticula și de a mormăi vorbind cu sine cînd era singur (Ingram 1916: 14). S-a însurat la treizeci și cinci de ani cu Sarah Young din Stapleton, fiica unui fermier, care la acea dată avea doar șaisprezece ani; pentru a-și susține
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ori altă (un mers vioi, sprinten, unul lent, greoi, sau un mers apăsat, nervos, ori poate unul plictisit etc.), cu posturile pe care le adoptăm în timpul și în funcție de discuțiile, respectiv persoanele cu care venim în contact, cu modul în care gesticulam etc. sunt elemente care contribuie la "dezvăluirea" noastră, care transmit informații despre noi, fie că ne focalizam atenția asupra lor, fie că n-o facem, fie că le conștientizam sau nu rolul. Receptorii acestor mesaje, inclusiv persoanele pe care nu
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
semnificații acestor percepții, în paralel cu generarea feedback-urilor corespunzătoare presupune raportarea la elementele care dau dimensiunea comportamentului non-verbal: kinezică, oculezică, olfactica, elemente de paralimbaj, haptică, proxemi-că, cronemică, artefacte. 2.1. Kinezica (studiul mișcărilor corpului) Lasă-mă să văd cum gesticulezi și cum te miști și-ți voi spune imediat unde te-ai născut. Charlie Chaplin Termenul kinezică (kinesics) a fost pentru prima dată utilizat în anul 1952 de Ray Birdwhistell,84 antropolog (fost dansator de balet), care și-a propus
by Livia Durac [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]