658 matches
-
carac terul durativ al acțiunii, plasândo într un trecut apropiat de momentul narării. 8. O trăsătură esențială a genului epic este prezența în text a instanțelor narative, nara torul și personajele. În fragmentul dat, se remarcă prezența unui narator homodie getic care are și rol actanțial. Alături de acest personaj narator, în text mai apar tovarășii lui de călătorie și călăuza drumeților de la oraș, Ion Onișor. O altă trăsătură distinctivă a ope rei epice este predominanța narațiunii. Acest mod de expunere este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
grecești de pe malul Mării Negre în secolele II - III. Cercetările au dovedit locuirea neîntreruptă a acestui spațiu dobrogean din epoca geto - dacică până la începutul feudalismului. Noile cercetări întreprinse la Murighiol între anii 19811985 au stabilit arheologic trei mari perioade perioada getica, perioada romană - timpurie și perioada romană-târzie. Documentele și mărturiile pe care le avem astăzi nu ne permit fixarea în timp, cu exactitate, a distrugerii, refacerii și din nou a distrugerii fortificației romane timpurii de la Halmyris. Oricum, ultimul eveniment trebuie să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și întâlniri. O limbă devenită deja universală, și care aparținea Imperiului roman de atunci, era folosită de administrația vremii și obligatorie în raporturile cu autoritățile. Aproape toți scriitorii de care vorbeam cunoșteau și limba greacă sau un alt idiom ca getica, sarmatica, gotica etc., fără ca latina, pe care o știau, să fie afectată din această cauză. Sfântul Ioan Cassian și-a desăvârșit cunoașterea acestei limbi în marile centre latine ale Imperiului și și-a scris lucrările într-o frumoasă limbă de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Barbu..." Anterior, fusese impresionat de Nicolae Labiș, "talent uriaș și feroce", invidiindu-l pasager; ca model existențial era însă în admirația lui Vasile Pârvan, stâlpul acesta expresie austeră a "curăției" -, motiv de eseu liric, ulterior dedicându-i Elegia a doua, Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reliefului. Se oglindește nu doar în imaginea Carpaților, ci și în cea a Subcarpaților, Podișului Transilvaniei și Câmpiei de Vest8. Cealaltă față, a unităților de platformă, se reflectă în ceea ce vedem la suprafață ca fiind Podișul Moldovei, Câmpia Română, Podișul Getic, Podișul Dobrogei și Delta Dunării. Dacă ar fi să ne referim la evoluția reliefului, ar trebui să evidențiem că, în general, se află într-un proces continuu de transformare. Nimic nu ar putea să ni se pară mai înșelător decât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
văi și depresiuni). Subcarpații formează o treaptă intermediară care asigură trecerea dinspre munți spre podișurile și câmpiile încorporate domeniului hotărnicit de Tisa, Dunăre și Nistru. În raport cu inelul montan: la răsărit se situează Podișul Moldovei (continuat până la Nistru); în sud Podișul Getic, căruia i se succede până la Dunăre, Câmpia Română; iar în apus Câmpia de Vest (întinsă până la Tisa). Atracția mecanismului teritorial construit de Carpați își exercită influența și reglează inclusiv funcționarea spațiului cuprins între Dunăre și Marea Neagră, reprezentat de Podișul Dobrogei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
răbufnesc din munți, rostogolindu-se printre stânci. Observăm cum se desfășoară sub ochii noștri Carpații (Orientali, Curburii, Meridionali, Banatului și Apuseni). În curgerea lor, pâraiele și izvoarele se adună pentru a forma râuri învolburate ce străpung Subcarpații, podișurile (Transilvaniei, Moldovei, Getic, Mehedinți și Dobrogei) și dealurile (Banatului, Crișanei și Silvaniei). Râurile străbat apoi lin câmpiile (Română și de Vest), pentru a-și continua drumul spre Dunăre (sau, foarte rar, spre principalul afluent Tisa, așa cum e cazul Mureșului, al Someșului și al
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de ape minerale și termale. 15 Se pot extrage sare gemă, cărbuni, petrol și gaze naturale. Zonele cu resurse petrogazeifere coincid cu bazinele sedimentare, situate în Subcarpați (mai ales sub forma de petrol), dar și mai la sud, în Platforma Getică sau în Câmpia Română, ori la est în Podișul Moldovei. În vest, în Podișul Transilvaniei, unde procesele tectonice au inclus și vulcanismul, cu o contribuție importantă la formarea domurilor (bombări ale scoarței), s-a acumulat, în special, metan pur. Resursele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ci un instrument de acțiune externă, exercitat asupra aglomerării haotice de motive. Se pare că poetul nu este interesat nici "cum scrie", nici de ceea ce "realizează prin actul poetic" și atunci își propune să citească în versuri icoanele pe sticlă, "Getica" lui V. Pârvan, poemul "Ghilgameș" sau propune prin "Zoosophia" să ne restituie istoria și tradiția. Le-ar trebui însă un grad de inteligibilitate, pentru a le găsi explicația și sensul, așa cum " Vine iarba" sau "Megalitice" își găsesc izvorul în voința
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
El este înlăuntrul desăvârșit,/ interiorul punctului, mai înghesuit/ în sine decât însuși punctul". Totul este neputință și necunoaștere, din cauza frânelor transcendentale " Însă el, care știe totul/ la Nu și la Da are foile rupte" ("Elegia întâia"). În "Elegia a doua", "Getica", ce invocă zeii gnomi, păzitori ai lumii, poetul veghează la tot ce poate să se despartă de "Sine", de aici și îngrijorarea sa: Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde/ ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza/ în orbită un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
carac terul durativ al acțiunii, plasândo într un trecut apropiat de momentul narării. 8. O trăsătură esențială a genului epic este prezența în text a instanțelor narative, nara torul și personajele. În fragmentul dat, se remarcă prezența unui narator homodie getic care are și rol actanțial. Alături de acest personaj narator, în text mai apar tovarășii lui de călătorie și călăuza drumeților de la oraș, Ion Onișor. O altă trăsătură distinctivă a ope rei epice este predominanța narațiunii. Acest mod de expunere este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123. 142 Ibidem, p. 123. 143"unicul demers este acela de a vida o scenă pentru ca în spațiul creat mesajul să poată suna nestingherit". Ion Pop, Poezia unei generații, p. 250. 144Luiza Bratu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
romane. Sensul de zână se acordă vrăjitoarelor, existând chiar un derivat al acestui cuvânt - „zănatec”, Însemnând bezmetic sau fermecat, posedat de Diana sau de vrăjitoare. „Este foarte probabil că numele Diana a Înlocuit denumirea locală a unei zeițe autohtone traco getice. În orice caz, la români, este incontestabil arhaismul ritualurilor și credințelor legate de Diana.” Numele de Drăgaică s-a suprapus În vocabular peste cel de Sânziene În feudalismul timpuriu, În perioada influenței slave. Se crede despre aceste zâne că ar
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
salvează de la uitare fiecare rînd datorat lui Caragiale este copleșitorul său talent, căci "monstruosul a fost turnat în bronz" după formula călinesciană lansată la semicentenarul morții autorului; același critic fără a-și pierde farmecul inegalabil găsea celebrului Mitică inclusiv ascendenți... getici și recunoștea lui Caragiale dreptul de a fi reprezentativ și profund național: "...e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elen. El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomerare citadină, spiritul critic exagerat, zemflemist, preocuparea de politică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
repede, teatralitatea, oratoria. Acestea nu sunt elemente dincolo de sufletul nostru ci numai laterale. De aceea Caragiale ne-a îngroșat o notă pe care noi o aveam de pe vremea întrepătrunderii prin Sciția minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic există la Tomis." Eugen Simion are meritul de a fi descoperit "un alt Caragiale, grav și profetic" cel din articole, note și însemnări, ceea ce i-a grăbit pe unii comentatori să-l promoveze ca... futurolog. Vremea noastră, a celor care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Ovidiu, par să nu fi ținut deloc cont de motivele foarte grave, după părerea lui Augustus pentru care a fost exilat. O atitudine de independență sau chiar o sfidare din partea respectivelor colonii din Milet și, mai ales, a populațiilor getice din interiorul teritoriului? Tot în aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de independență sau chiar o sfidare din partea respectivelor colonii din Milet și, mai ales, a populațiilor getice din interiorul teritoriului? Tot în aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
colonii din Milet și, mai ales, a populațiilor getice din interiorul teritoriului? Tot în aceeași ordine de idei trebuie subliniat faptul că, și atunci când Ovidiu citește al său libellus scris în grai getic 207 cu ocazia morții lui Augustus, poporul getic se adună înarmat 208, în agora Tomisului, probabil, și-și manifestă admirația față de poet agitându-și tolbele pline de săgeți și salutându-l cu un murmur prelungit 209. Lambrino exclude din punctul nostru de vedere, pe bună dreptate ideia unei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe bună dreptate ideia unei recitatio mondene ca la Roma210: este vorba, așadar, de adunarea unui popor înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu reiese clar, însă, care au fost adevăratele sentimente ale populației getice față de Augustus, dar, oricum, nu există nici un dubiu asupra simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
înarmat, de o manifestare politico-militară, ca să spunem așa, în favoarea poetului. E adevărat că Ovidiu ne asigură că în al său libellus în limbă getică îl elogiază pe Augustus 211. Nu reiese clar, însă, care au fost adevăratele sentimente ale populației getice față de Augustus, dar, oricum, nu există nici un dubiu asupra simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea ocazie. Trebuie să mai acordăm atenție și celor doi: Flaccus și Graecinus. Insistând asupra simpatiei de care
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu există nici un dubiu asupra simpatiei de care se bucura Ovidiu din partea acelei populații înarmate, chiar și cu acea ocazie. Trebuie să mai acordăm atenție și celor doi: Flaccus și Graecinus. Insistând asupra simpatiei de care se bucură din partea populației getice subliniind în repetate rânduri teroarea pe care aceasta o inspiră prin inhumanitas și firea sa războinică -, Ovidiu vrea să sugereze implicit dificultățile pe care trebuie să le fi înfruntat din partea locurilor și a oamenilor Flaccus însuși, pe durata misiunii sale
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care ar insinua poetul nu diferă decât prin nume de condiția unui exilat ca Ovidiu însuși. Reamintind aceste elemente lui Flaccus și lui Graecinus, viitori consuli, și subliniind duritatea propriei relegări, Ovidiu pare să insinueze că firea războinică a populației getice, prin simpatia entuziastă pe care i-o demonstrează poetului, ar putea constitui un element, într-o anumită măsură, prețios pentru echilibarea puterii lui Augustus poate încă nu cu totul absolută, dar îndreptată spre absolutism -, în fața celor din opoziție, care erau
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alte scrisori din Tristele, dar nu toate acestea sunt recunoscute de comentatori ca fiindu-i destinate lui Carus și, de aceea, nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
destinate lui Carus și, de aceea, nu le vom lua în considerație aici. Printre altele, Ovidiu îl anunță că a scris un libellus în grai getic care are ca subiect laudes de Caesare și-i expune pe scurt conținutul. Poporul getic primește sfârșitul lecturii cu o ovație entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
entuziastă agitându-și tolbele pline cu săgeți Et caput et plenas omnes mouere pharetras, Et longum Getico murmur in ore fuit (v. 35-36)227. Sub masca rușinii prefăcute de a fi fost nevoit să scrie un asemenea poem în limbă getică, Ovidiu parcă ar vrea să-i insinueze corespondentului său că se află la mare cinste în ochii opiniei publice (armate) a geților 228. În entuziasmul lor, geții afirmă că, deoarece Ovidiu a scris aceste elogii Cezarului, poetul trebuia restituit imperiului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]