6,593 matches
-
făcu Sorin prezentările, indicând-o pe femeia din mijlocul holului! - Simona Nemeș, bună seara, colega de clasă a lui Sorin, sunt încântată să vă cunosc. - Bună seara! Gheorghița, mama lui Sorin. Sorin, stingherit de ceea ce i se întâmpla, prins în gheare de propria sensibilitate de care căutase în atâția ani să fugă, protejându-și de orice imixtiune a realității originea sa modestă, se simți acum slab în fața familiei și mai ales al colegei sale când le prezenta pentru prima dată o
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
Sus noi doi ne-am fost sortiți.... XXX. DIN CEAS ÎN CEAS, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016. Din ceas în ceas Dărâmat-am legile firii, tulburatu-mi-ai gândirea, Într-ale tale gheare am ramas, iubindu-ți amintirea. Ochii senini ce mă-mbărbătau, azi i-am pierdut, Speranța mi s-a dus și mi-s tare-abătut. Din ceas în ceas, privesc pe-al meu pridvor, Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
dor de noi, de-a ta blândă afecțiune. Crăiasa mi-s, prin gerurile iernii efemere, Durerea grea m-a redus iarăși la tăcere. Citește mai mult Din ceas în ceasDărâmat-am legile firii, tulburatu-mi-ai gândirea,Într-ale tale gheare am ramas, iubindu-ți amintirea.Ochii senini ce mă-mbărbătau, azi i-am pierdut,Speranța mi s-a dus și mi-s tare-abătut.Din ceas în ceas, privesc pe-al meu pridvor,Dar nimeni nu-i. Doar câinele mai latră
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheara ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea parfumul de mere și mângâierea pe ... Citește mai mult Tu trebuie numai să înțelegi dragosteaca o coaja de ou într-o batistă,mai aspră că mâna
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
somnpunându-și palmapeste fruntea meade frig,pește fruntea mea de urâtă,dar acolo nu era nimeni,doar șirul prelung de spaimeși mâinile mici, strângându-sedeasupra capului,să nu mă lovească din noupiciorul acela cu pantof de lacși mâna aceea sub formă de gheara...și depărtarea care dureacând mama mea dispărea în colbul drumului,ducând cu ea parfumul de mereși mângâierea pe ... XXX. DRAGOSTEA MEA, IEDERA, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015. Asculți? Zăpezile cad peste mine ca
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
zăpada ne-ngroape. Îți cauți supusă, docilă o gazdă Cu capul adesea pierdut și absent. Deschizi iar o ușă crezând că ești trează Dar vezi !...Că-mi pătrunzi pe un alt continent. Sărutul tău tandru îl simt ca pe-o gheară Ce strânge doar gâtul ce-i e destinat. Presară cuvinte și vorbe de-ocară Pe sufletul rece ce l-ai consumat. Dar visele-mi toate acum sunt deșarte Și-aș vrea să le-arunc iar în vechiul cavou. Secunda o
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
peste fruntea mea de urâtă, dar acolo nu era nimeni, doar șirul prelung de spaime și mâinile mici, strângându-se deasupra capului, să nu mă lovească din nou piciorul acela cu pantof de lac și mâna aceea sub formă de gheară ...și depărtarea care durea când mama mea dispărea în colbul drumului, ducând cu ea parfumul de mere și mângâierea pe care nici nu mai știu dacă mi-a dat-o cândva, lăsându-mi mie doar atât: cerul ca un tăvălug
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine se pricepe să iscodească prada-n zare! Și rostul vânătorii îl știe temeinic, și-a muiat ades în sânge ghearele-i oțelite! Să meargă! Să vâneze împreună! Și toți să le privească! Doar la asta visa fata de când deschisese ochii asupra lumii, pe-ntinderi de stepă și munți, de când se-nfrățise cu Akhnu! Makhan o găsise-ntre două stânci, pui
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
fugă de cal. Makhan ar fi jurat că vulturița vede totul prin ochii ei, de-aceea îngăduia fără frică să-i fie acoperit capul. De câte ori la ceas de apus, în zi de vânătoare, atentă, Makhan nu-i curățase de sânge ghearele păsării?! Și zâmbind, își zicea încântată: „A fost o vânătoare pe cinste! Și lupii s-au mai dat spre munte ! Un timp vor fi stăviliți! Mai puțini cu doi, luați zălog în gheare de Akhnu pentru stricăciunile făcute în turmele
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
atentă, Makhan nu-i curățase de sânge ghearele păsării?! Și zâmbind, își zicea încântată: „A fost o vânătoare pe cinste! Și lupii s-au mai dat spre munte ! Un timp vor fi stăviliți! Mai puțini cu doi, luați zălog în gheare de Akhnu pentru stricăciunile făcute în turmele de capre și în herghelii!” Cum să nu se-ncreadă Makhan în ajutorul ei, al vulturiței?! Călăreț și vânător se simte! Cu pasărea pe braț, cu ochii spre Cer, aducătoare de bine pentru
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
zbor acvilelor prin scurte și meșteșugite îndemnuri. Păsările amarnic strigă, planează țintit către prada simțită, văzută. Se lasă-n căderi amețitoare și iute pun stăpânire pe animalul doborât, sfârtecându-i puterea vieții cu oțelul încovoiatului cioc. Săltând-o în chingile ghearelor, duc mai apoi captura la stăpân. Îndemnuri răsună pe rând. Zboruri de acvile se-ncrucișează semeț. Glasuri sparg tăriile, unele ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă mai bine rostogolul de zăpezi strălucind înspre vale. Sub atingerea perdelei purtate de vulturiță-n gheare, omătul se preface-n pulbere învinsă de tăria vremii calde... Ce pradă mai de soi putea să-i aducă sora din înălțimi?! Fericită de izbândă, Makhan scrutează orizontul în căutarea vulturiței, s-o cheme, s-o strângă la piept mulțumindu
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Poezie > Vremuri > CORUPȚIA NE UCIDE COPIII Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O veste tregică străbate țara Și-n noapte se-aude durerea din plâns. Corupția din nou și-a înfipt gheara, În „clubul” în cate durerea s-a strâns. Vieți tinere se sting în miez de noapte, Căci în mijlocul lor moartea a pătruns. Dar cine-i vinovat de-aceaste fapte? Oare ne va da oare guvernul un răspuns? Tineri frumoși,cu inimă
CORUPȚIA NE UCIDE COPIII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382215_a_383544]
-
tot curajul să intre în umbra ca de noapte a copacilor falnici, crescuți cu crengile unele într-altele. Nu întâlni picior de animal și nu văzu aripă de pasăre în bezna codului acela și inima i se strânse ca o gheară în piept. În inima codrului se trezi deodată în fața unei căsuțe de lemn. O rază de soare firavă aluneca de-a lungul unei crengi drept pe acoperișul ascuțit și de acolo pe fereastra rotundă, deschisă larg. Rățoiul de apropie de
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
identității. Cine sîntem noi dacă elementele din a căror combinație am apărut sunt vechi de cînd lumea? Pe deasupra, ideea că suntem alcătuiți din niște cărămizi care vor exista foarte bine și după descompunerea noastră, intrînd în tulpina unui copac, în gheara unui liliac sau în pielea unui șarpe nu are darul de ne ridica simțitor nivelul respectului de sine. Dar dacă realitatea, așa cum ne-o înfățișează fizica actuală, e atît de nemîngîietoare, măcar teoria ei să aibă consistența unei doctrine impecabile
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
și că nu le mai poate asigura drumul până la Făget. Era nevoie de o mașină care să-i transporte pe cont propriu. Un moment de mare tensiune este acela când eroina poate să cadă dintr-o clipă în alta în ghearele Securității. Curajoasă și temerară până atunci, e cuprinsă acum de frică, de o frică paroxistică, pe care n-o înțelesese niciodată. Se gândea că va fi torturată și că-l va pune pe Andrei în pericol de moarte: Mă vor
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
aceeași zi, după un program nesmintit: "am ciocnit vreo cinci pahare și-am plecat cam beți acasă/ urmărind în depărtare restul de viață rămasă/ nu ne bucurăm de soartă, nu ne bucurăm de noi/ avem inima rănită și-mpacheta-tă-n noroi/ niște gheare de argilă mă săgetau indecis/ par-că-aș fi furat femeia și sexul din paradis// dau chitanțe sărăciei să mai plece și la altul/ vreau să simt cum mă seduce și mă devorează înaltul/ vreau un viscol să rateze moartea când va
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
sacră. Puțini gândesc că uitarea e soră vitregă cu amintirea mincinoasă și resentimentară. Aruncându-mi privirea pe noua față a primului roman semnat de M. Sorescu în cotutelă cu Cenzura, să notez întâi că această fantomatic-violentă instituție nu-și vâră gheara până la p. 43. Și tot așa, între pp. 46-150, 177-266, 283-377, 382-431. Nu se atinge de roman pe pagini bune. Cenzura exista cu cât se camufla mai mult. Ce nu suporta, vedem acum pe de-a întregul. La modul global
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
Radu Ciobanu Suntem agresați zilnic de atâtea aberații, mizerii și diversiuni întru buimăcirea "populației", încât mă simt tot mai des înhățat în ghearele descurajării, ale tentației de a renunța la orice reacție. De ce să mai scriem despre? Ne imaginăm că ne va citi și altcineva în afară de noi, aceștia, o minoritate dependentă fiziologic de scris, de carte, de revista de cultură? Și chiar dacă - hai
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
așa/de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/noi tăceam, noi o priveam curioși căci/nu știam chiar deloc de ce ne chemase//câțiva șoareci au trecut printre picioarele/noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
înălța prin jertfă mai presus de menirea lor de viețuitoare. Numai curmând țipetele de protest și zbaterile, dezmințind chiar clevetirea că sunt obiecte ale unui viol și probe de înfăptuire a unei samavolnicii - ele pot înțelege că masca sângerândă și ghearele auguste ale fiarei le oferă posibilitatea de a pofti la altceva, de a prelua un destin de o noblețe neștiută, o altfel de fericire. E o preocupare mai veche a scriitorului român de a contrazice accepții înțepenite, angajându-se premeditat
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
nu pricepea de ce oare bărbatul ei își ieșea din minți? Urla cu o voce neplăcută, alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii holbați prostește ca două blide de tinichea. Ce nu sunt în stare să spună
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de vînătorie în care fiarele sălbatice, mistreți, tigri, lei, ba chiar ipopotami și crocodili, intră în luptă cu omul". Unul din tablourile maestrului flamand ne înfățișează un cavaler numid sfîșiat de un leu care i-a sărit în spate, înfigîndu-și ghearele în șoldul armăsarului. Aici, după opinia domniei tale, "artistul a trecut peste hotarele vînătorești; căci ne-a pus subt ochi o dramă de cele care, și dacă ațîță vitejia eroilor, însă îngheață îndrăzneala simplilor vînători. Acestora le place ca, cel
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
așa/ de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scăunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/ rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/ mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/ noi tăceam noi o priveam curioși căci/ nu știam chiar deloc de ce ne chemase// câțiva șoareci au trecut printre picioarele/ noastre nici n-am clipit măcar pentru că/ Oona începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre Scrâșnitorul/ foarte
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
Corneluș Dinu și Alexandra Gudu s-au cununat religios, sâmtătă 17 septembrie, la o biserică din Dorobanți. În jurul orei 18 și-au făcut apariția mirii și nașii lor, Nicu Gheară și soția, și împreună au intrat în biserică. „Avem mari emoții, simțim fluturi în stomac, ca atunci când ne-am îndrăgostit“, a spus fiul lui Cornel Dinu, potrivit .
Corneluş Dinu s-a însurat. Nicu Gheară a fost naş () [Corola-journal/Journalistic/68950_a_70275]