2,021 matches
-
chiar cu stînga, tot mă strînge. Doar dacă n-aveți o preferință anume. În regulă aprobă profesorul. Particip. Cred că un pantof de lac face cît chestia propusă. Cam cîte cărți vrei? Două răspunde Lazăr. Două, dar bune. Oricum, o gheată, fie ea și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
propusă. Cam cîte cărți vrei? Două răspunde Lazăr. Două, dar bune. Oricum, o gheată, fie ea și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le pune pe masă, în fața profesorului. Jocul reîncepe. Lazăr face cărțile. Vă ajung cinci, domnule profesor? De ajuns. Și pentru că-mi place cravata ce-o ai, am să și deschid. Scump, dar face. Merg. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
unui deal, printre vilele în stil edwardian, cu fațadele lor zugrăvite într-o nuanță incertă și pinii chilieni din față, veneau vagabonzi, hoinari, oameni fără căpătâi și chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în timp ce amputarea piciorului feminin atrăgea inexorabil ochiul spre locul unde membrul tăiat ar fi trebuit să se îmbine cu fofoloanca moale și parfumată, piciorul masculin era solid și impulsiv, lovind o minge de rugby invizibilă, înghețată, lipită exact de vârful ghetei lucioase. Lăsa impresia că fusese amputat tocmai când executa o lovitură peste șirul de clădiri și magazine de vizavi, către Clubland. În jurul piciorului se găseau centuri de susținere, suspensoare, șosete, jartiere, bentițe, tricouri, alte șosete, toate aranjate frumos pe gazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care, la doar câteva secunde după ce Bull interceptase mingea, se plasaseră între el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine, John“, numai că nu le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și, în fine, pusese mingea chiar pe marcaj, dincolo de cei doi stâlpi ai porții. Towser Bridges, căpitanul echipei Wanderers, îi permisese lui Bull să execute transformarea (în ciuda faptului că șuturile lui nu erau dintre cele mai precise). Era lovitura de gheată pe teren pe care Bull o anticipase pătimaș pe parcursul celor două zile petrecute la Londra după descoperirea fofoloancei sale. Era libera mișcare a mușchilor, vigoarea tinerească pe care Bull le opunea crezului tern al lui Juniper și spiritului estetic palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în căutarea mingii și treizeci și două de ghete tropăiau în așteptarea momentului în care mingea va fi găsită și va ieși la iveală. — A fost îngrozitor, Alan. Nu-mi mai trecuse niciodată prin cap așa ceva. Nu m-am mai gândit până acum la grămadă ca la o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apoi mingea împinsă înăuntru... ca o... ca o... Bull nu reușise să spună cuvântul, dar Alan își dăduse seama la ce se gândea. În orice caz, odată intrată în grămadă, mingea a căzut fix la picioarele mele. Mi-am proptit gheata ca s-o pot prinde și am simțit cum îmi alunecă bandajul... Bull privise în jos cu o expresie de groază pe chip. Suspensorul suplimentar zăcea în noroi. Scobitura genunchiului îi era cu totul expusă. În mijlocul grămezii îi era efectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe masa din sufrageria Cubanezului, mai ales când afară ploua și alegeam cărți din B.P.T. pentru fileu; într-o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind și aruncînd diverse lucruri pe podeaua din spatele lui - haine, ghete, un pick-up parțial stricat, un prăjitor de pîine, o groază de reviste Life, și mai multe cutii. Îmi amintea de un cîine care scurmă În țărînă. De cealaltă parte a rafturilor, În direcția opusă debaralei, se afla un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
unor astfel de oameni. Dar Rowe era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete vechi, cu niște ținte mari, tocite de prea mult umblet, de prea multă pîndă pe la colțuri de străzi. — Mă Întreb, ce-or fi făcut cu restul persoanei lui? zise domnul Prentice. — Dar cine era? — Jones... CAPITOLUL III NUMERE GREȘITE „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
societate a meritului, copiii pleacă pentru că nu pot să răzbată din cauza mafiilor, neseriozității, corupției și blocajelor de care se lovesc la tot pasul. Întrebați un tânăr medic sau un tânăr avocat în ce sistem feudal trăiește, cum trebuie să facă ghetele și să dea bani ca să fie acceptat pe lângă profesori, ca în epoca bizantină. Să vedem și reversul: mulți se vor întoarce sau vor stabili relații de afaceri cu țara. Vor aduce bani în economie. Dacă ne uităm la cei aproape
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
după 1989, acest reprezintă cea mai importantă mișcare națională. Ei importă nu numai valută, ci și stil de muncă, de relații în societate. Învață cum funcționează Occidentul, află că puterea politică nu cere presei, ca în România, să-i facă ghetele, să fie goarna ei. Acești compatrioți plecați la muncă în străinătate vor schimba fața României, iar cu ei începe, de fapt, adevărata integrare europeană, care va fi trainică, pentru că pornește de jos.” Plecarea la muncă a românilor în străinătate (după
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Sau Ion și Ion și Ion... - Hai că mergea și Dumitru... - Ce să-i faci, zice tot Vlad, i-a ciupit și pe ei filoxera aia mică-mică, cu aripi străvezii istoric-naționaliste. Când s-o fi văzut taică-meu încălțat cu ghete cu talpa-ntreagă și l-or mai și învățat ăia să scrie în armată, da’ numa’ cu litere de tipar, le-arăta cu bățul, când fac așa, îi punct, când fac așa, e liniuță, normal că s-au trezit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-aud. Dar nu se lasă: „Și-ncă cum... Nu-i așa c-a ieșit un număr tare? Unde mai găsești ca mine? Nu mai ai ce comenta, ți-am luat piuitul...”. Când am auzit și asta, i-am aruncat ghetele pe geam, l-am dat afară urgentuț, cu hainele în brațe, să se-mbrace în scara blocului, să se bucure babele lipite de vizoare... „Ești nebună? Altele ar fi recunoscătoare...” mai apucă să zică. - Ghicesc? Pe Albert l-ai mătrășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la birou vă dă fiecăreia câte două mii de dolari, bani gheată. Afară, în stradă, un paznic oprește un taxi pentru Angelique. Intrând pe bancheta din spate, Angelique îți înmânează o carte de vizită. E numărul de telefon al unei clinici de vindecare holistică. Sub număr scrie de mână: „Cere cu Lenny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
există! Sub hainele frumoase și barba din vată se ascunde un om ca toți oamenii, unchiul Dali, mai exact, mascat, ce-i drept, foarte reușit. Își schimbă vocea, se cocoșează de spate, să pară mai mic, își schimbă până și ghetele în fiecare an, să nu-l recunoaștem dar e el, unchiul Dali și nu altcineva. Prostuței ăleia de Ema îi este așa de frică, încât nu l-a dibuit nici până acum. Anul trecut am râs teribil de el. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum facem. Pe Anita o trecură fiorii. Nu se poate, altă zăpăceală de-a ta... De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș de bogdaproste, cu mâneci trei sferturi, îngrozitor de roșu. Totuși, era încălțată cu ghete noi, moderne și pe-o ureche îi ședea o pălăriuță șmecheră, din cele mai cochete. Avea o privire atât de pierdută, încât băiatului aproape că i se făcu milă. Nu știu dacă să râdă ori să plângă. "Dumnezeule! gândi. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pună ordine în idei. Doamna Noia se încăpățâna să tacă și Iuliana se simțea mâhnită de această prietenie căreia Luana nu-i acorda importanța cuvenită. În a patra zi au ieșit la plimbare, în ciuda noroiului care li se lipea de ghete. Copiii au alergat ca bezmeticii, chiuind și urlând din tot pieptul. Deși se murdăreau ca purceii, Iuliana îi lăsă să-și facă de cap. Mai mult decât puii cei zburdalnici, o preocupa femeia de lângă ea căreia, la întâlnirea cu muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picotea pe un hârb de scaun, la WC-uri. Ședea cu tâmpla rezemată de perete, cu un picior împins în față, cu genunchiul dezgolit, cu celălalt flexat sub scaun, cu laba întoarsă, lăsând să se vadă o gaură în talpa ghetelor cutate și jerpelite de atâta purtat, cu mâinile atârnând moi în poale. Nu se trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața mea și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră și leapădă pe masă un plic. Carmina rămase lipită cu spatele de soba de teracotă. Înțelesese. Doar mamă-sa, gâfâind, se apropie de masă, fixă cu ochii nemișcați plicul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clătină sărind în sus până la gura vasului. Unde te-oi fi uitând, îl apostrofă din urmă nevastă-sa, deși știa bine că omul are vederea slabă. Mergeau după cei doi oaspeți prin zăpadă spre poartă, tatălui îi atârnau șnururile de la ghetele încălțate în grabă, mama cu o pereche de pantofi de-ai bărbatului în picioare, cu paltonul pe umeri. Nu vreți să mai stați, dacă nu mai vreți... Caisul avea crengile încărcate de zăpadă. De acolo, din pragul casei, privindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]