601 matches
-
și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau la intrare: — Am vorbit deja cu Yozō să-l însoțească pe Rokuemon. Or să mai meargă încă trei oameni, câte unul din fiecare sat. Pentru o clipă, fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el. Dar ce le-o atrage, priveliștea sau mirosul? Patul de campanie pe care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un picior Îndoit și ținut Înainte, celălalt târându-se În spate; bețele-i atârnau ca picioarele subțiri ale unei insecte, ridicând norișori când atingeau zăpada și, la final, poziția asta Îngenuncheată se transforma Într-o curbă frumoasă spre dreapta, el ghemuit, cu picioarele Împinse unul În față și celălalt În spate, corpul contrabalansând mișcarea, bețele subliniind curba ca niște dâre luminoase, totul Într-un nor sălbatic de zăpadă. — Mi-a fost teamă să fac o cristiană, spuse George, e zăpada prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorbire directă în vorbire indirectă. 4. Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a formelor s-a și sa. Ariciul Otilia Cazimir Aseară, prin grădina amorțită, Din tufe de pelin cu frunze mici A apărut în taină un arici,O mică vietate ghemuită. Copiii l-au zărit de pe cerdac Cum se mișca domol pe subt gutui, Și toți au alergat în jurul lui. Iar el a-ncremenit pe loc, posac, Cum îl prinsese vremea pe cărare, Ca o perniță sferică în care O fata rea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ele își țineau batista la gură și tușeau. „Oare ce s-o fi întâmplat? Ce ciudat!“ Trebuia să mă grăbesc la serviciu. Aveam o groază de lucruri de rezolvat în ziua respectivă. Pe peron se aflau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Angajații din stație adunau toți călătorii cărora li se făcuse rău, eram în jur de 50. Doi-trei nu se puteau mișca deloc și câțiva erau întinși pe jos. Foarte ciudat era faptul că atmosfera nu era deloc tensionată. Cu toate că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
călători. Toți stăteau jos. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Imediat ce m-am urcat, am văzut doi tipi dubioși mai în spate. Un bărbat, aproape leșinat, de-abia mai stătea pe scaun. O altă femeie stătea ghemuită, cu fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și de aceea mirosea așa. Nu era un miros foarte puternic, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
autobuzul care merge spre Shimbashi. Pentru că, ocazional, mai circul cu autobuzul ăsta, cunosc bine traseul. Din cauza faptului că linia Hibiya era oprită, în autogară era mult mai aglomerat decât de obicei. Acolo am zărit un coleg mai tânăr, care stătea ghemuit și se sprijinea de gard. Avea cam douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani. O femeie, tot de la noi de la firmă stătea lângă el și-l îngrijea. Doamna nu aflase despre atacul de pe linia Hibiya și crezuse că avea anemie sau ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lucru la firmă încă nu începuse, totuși mi-a răspuns o colegă. I-am spus: «Am fost prins într-o acțiune teroristă și o să întârzii puțin.» Am vorbit la telefon, iar după ce am terminat, am văzut multe persoane care stăteau ghemuite. Câteva zeci. Altele, care își pierduseră cunoștința, erau cărate pe scări. Leșinaseră și erau întinse pe jos. Înainte să sun erau doar câțiva oameni care zăceau pe jos. Doar în intervalul de cincispreceze-douăzeci de minute cât am vorbit la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spre ieșire. Am trecut pe lângă vagonul al treilea și am văzut un om căzut în metrou și alți doi pe peron. M-am uitat puțin la ei. Toți erau călători. Nu era o căzătură obișnuită. Parcă aveau convulsii. Nu stăteau ghemuiți, ci erau întinși pe spate, cu brațele desfăcute. Mi-am dat seama că era ceva serios. Alți călători aveau grijă de cei căzuți. Nu aveam timp nici măcar să mă opresc să mă uit. I-am zărit cu coada ochiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pământ. Era un bărbat. Stătea cu fața în sus, perfect întins. Echipa de medici îi făcea masaj cardiac, de parcă făcuse infarct. Se strânsese o mulțime de oameni. Doar unul leșinase, dar erau mulți cărora li se făcuse rău și stăteau ghemuiți. Apoi s-a auzit un anunț în metrou: «În stația din apropiere, un călător a vărsat un recipient cu chimicale. Metroul întârzie deoarece se face curațenie.» Între timp, anunțul s-a schimbat: «Vă rog să părăsiți cât mai repede incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în brațe pe domnul Wada și-l întreba: «Vă simțiți bine? Vă simțiți bine?», dar el se lupta cu durerea, nu mai avea pic de valgă. Ochelarii și geanta erau trântite pe jos. Mai era și o femeie care stătea ghemuită. Imediat lângă Wada. O doamană cu părul lung. Mă tot întrebam ce se întâmplase, mă uitam când colo, când dincolo. Voiam să plec, dar metroul a sosit în stație. — Sub ochii dumneavoastră s-au întâmplat atâtea lucruri în lanț. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scurt timp după aceea a fost cărat undeva. Cam atunci am realizat că se întâpla ceva ciudat cu respirația mea. Dar, nu-mi făceam prea multe griji. «De la ce-o fi?» Doar atât. Apoi... am zărit o femeie care stătea ghemuită. La fel, credeam că e bolnavă sau nu se simte prea bine. După puțin timp s-a mai dat un anunț: «Toți călătorii să părăsească stația!». Au menționat niște motive, însă nu-mi le aduc aminte. Oricum, principalul era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nici unul dintre călători nu se grăbea. Se îndreptau ușor spre barieră. Am ieșit la suprafață și am văzut în jur oameni leșinați care aveau spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam că mă pândește un pericol iminent. Nu am cum să merg la serviciu», m-am gândit. «Pentru că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să mă sufoc. Mi-am dat sema că fusese un gaz. Tușeam. Nu, nu am simțit nici un miros. Nimic. Trebuia să ieșim la suprafață cât mai repede. Însă, nici afară lucrurile nu stăteau mai bine. A fost uimitor. Toți stăteau ghemuiți. Unora le curgea sânge din nas. Erau și tineri acolo. A venit salvarea. L-au luat cu targa pe bărbatul pe care îl căraserăm noi. Se pare că omul acela era deja mort. Am auzit pe cineva spunând: «Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spital, însă ambulanțele nu mai veneau. A apărut și poliția. Nu puteau face față situației. Toată lumea dădea indicații. Normal ar fi fost ca observatorii să se ocupe de asta. Era o învălmășeală totală. Unii erau întinși pe asfalt, alții stăteu ghemuiți. Mulți urlau: «Să vină mai repede ambulanța!» Erau și niște muncitori care tocmai făceau reparații pe acolo și care ne-au ajutat. Au oprit toate mașinile care treceau, fie că erau mașini obișnuite sau dubițe. Sunt sigur că erau muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea de multe ori Întinsă pe pietre Încinse de căldură lângă albia pârâului, Încălzindu-se la soare alături de broaște, șerpi și salamandre. Când pregăteau baia de aburi, o găseau stând ghemuită pe policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
i-a surâs ideea de a mânca înăuntru - deprimant, a zis ea - așa că Richard le-a lăsat pe ea și pe Polly în mașină și s-a dus să ia ceva la pachet. Sheba și Polly l-au privit mergând ghemuit ca să se ferească de ploaia piezișă. Polly i-a cerut să deschidă radioul, dar Sheba i-a răspuns că n-are chef de zgomotul radioului. După asta, au stat amândouă uitându-se în parcare, ascultând ploaia și propriile respirații. Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine, dinafară. M-am luminat. Nu era nimeni. Mă luptam cu propriile mele Fantome ale trecutului. Eram cu toții la fel, neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să n-o încaseze și ea. Vorbele Nu mă dor vorbele tale, Deși vorbele pot ucide oameni, Mă simt ca un stejar străvechi, Vorbele pot fi gloanțe, topoare, ghilotine, Spânzurători, Gas-kammern, Mă simt ca un stejar străvechi. Nu mă dor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în urmă... Hobby: literatura, muzica, fluturii, păpădiile, marea, neliniștea și căutarea. Cărți publicate: „Și totuși...happy-end” - roman „Tu nu știi cum plâng fluturii” - poeme Poeme, în două Antologii literare Activități pe site-uri literare române </biography> deasupra lumii noastre stau ghemuită la margine de dig în spate îți simt aripile de înger vis sau om respirația are izul mării și inima libelulă plec ochii pe aripa-ți stângă cu dreapta îmi răsfiri părul prin stele tu nu vezi...eu nu aud
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
jur începu să se învârtă, în timp ce gura mi se usca după puțin aer. Imaginea mi se încețoșă și picioarele mi se muiaseră de tot. Aveam gust de sare și pământ pe limbă și-am priceput că ieșisem din luptă. Mam ghemuit apărându-mi capul și coastele de lovituri, apoi o rafală de șuturi în rinichi m-au făcut să leșin. Petruș n ar fi avut de gând să se bage și trimise pe unul din clasa lui să-l cheme pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o fată dezbrăcată oarecare, ci un model. Apoi, toate fotografiile au fost făcute din spate și, deși luate din unghiuri diferite, punctul de interes era spinarea pînă la coapse, șezutul și regiunea femurală. Fața nu-i apărea În nici una. Stătea ghemuită și părul ce-i cădea pe spate nu i se vedea deloc. Observația critică a lui Tashiro că picioarele erau prea scurte și arătau ca niște labe de insectă părea adevărată, dar dacă te uitai atent, Îți dădeai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i ajută să se urce. Îl privi cu luare-aminte și-l întrebă: De mult te-a apucat? — Dă vreun ceas... gemu țiganul, grămădindu-sepe scânduri, cu genunchii la gură. Auleu! tare mă arde!... - Și de unde ești? —Dă la Ciohorani... mormăi omul, ghemuit. Carul porni. Băieșu pășea pe lângă boi. Hazu se așezase iar pe draghină. Din când în când țiganul gemea, și el întorcea capul și cobora ochii spre el. — La Tupilați să bei niște rachiu cu piper, zise el; poate te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să se năpustească peste mort, pe lângă răchită, spre huceagurile apropiate ale Moldovei. Dar din toate părțile deodată, scurt, izvorâră oamenii întinzând cu brațe tari toporâștele; coasele încovoiate fulgerară în lumină, se atinseră, se opriră cu sunete domoale, în jurul capetelor fugarilor. Ghemuiți unul în altul, țiganii încremeniseră ca niște stane de piatră între ascunzișuri. Își zbăteau piepturile în gâfâiri gemute și, cu capetele în piept, între fierurile împreunate, își rostogoleau ochii, cu albul ca de lapte, privind pe lângă umere în jur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai? întrebă Reiza, apucând mâna rece a fetei. Tudorița începu să plângă încet, cu jale, și-și aținti ochii asupra vecinei. —Vai, madamă Reiză, am să mor... am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]