220 matches
-
tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar Cehov, pentru că I.L. Caragiale a consumat totul. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar Cehov, pentru că I.L. Caragiale a consumat totul. De la o vreme mă gîndesc tot mai mult la Leon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul nici n-a trecut vreodată pe aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar Cehov, pentru că I.L. Caragiale a consumat totul. De la o vreme mă gîndesc tot mai mult la Leon. CÎnd am intrat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil kamikaze, și să mă fac pustnic, electrician, episcop, lampadar, ghepard, pick-up, pantof de damă, consilier prezidențial, scriitor, regizor, fotograf, pentru ca În cele din urmă să mă pot reîncarna Într-o lăptucă. Asta cel puțin nu se duce la muncă. În schimb, cu puțină educație, ar putea scrie un roman picaresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o provoacă dantura lui Elmer pe care și-o va expune chiar și la bătrînețe, aproape muribund, În Băieți răi , nu se poate să nu fii impresionat de momentele-n care-și schimbă extrem de rapid registrul și devine grav ca ghepardul lui Visconti momente din păcate destul de rare cît și, cu precădere, de adevăratele recitaluri cînd se dezlănțuie (scena predicii În stradă) ori snopește calm În bătaie peștele amărît al lui Lulu. Lancaster emană atîta forță, atîta virilitate În stare pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
studiul magnetismului, magnetismul lui Giacometti, Gutenberg pentru muncitori, guturai pentru copii, basmele vrăjite ale lui Gabriel García, Gauguin Și aurul trupurilor lor care nu m-au convins niciodată, Geneva, Glasgow și Göteborg pe care n-am să le văd vreodată, ghepardul tinereții alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm, nu visam lei, ci pe Iordan, ghepardul. El, nu marea, era apa tîrînd o scoică; nu soarele, el îmi arămise sînii în palme, cu palmele. Pixul hîrșîie enervant pe hîrtie cînd scriu toate astea. De la început a fost sfîrșitul, frica de ultima dată. Vara-Mare mi se pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
feminin care-și construiește o lume paralelă, total diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
diferită de cea pe care o trăiește, de realitatea imediată. Dar care e realitatea? De ce n-ar fi cea închipuită realitatea? Prințul Mîșkin, veghind femeia moartă, e mai viu decît orice prinț. Ghepardul lui Lampedusa e mai viu decît orice ghepard. Pe Doamna T. aș recunoaște-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a văzut-o măcar o dată pe Moby Dick, balena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
picior sau o talie frumoasă vă mai smulg din ochi o sclipire. Iar când autobuzul a ajuns la cap, eu și Încă vreo doi Întârziați coborâm stingheri, puțin rușinați că am visat prea mult. 5 noiembrie 1964 (joi) Rugă de ghepard. O, stea... mă chemi, adâncă, tu, singura care mă legi de fericire... femeie, căci femeie ești, adorată, neîntâlnită, tu, repaos, minune de dincolo de lumi... 11 noiembrie 1964 (miercuri) Gară mică, plină de nostalgii provinciale, bun găsit! Iar ți-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vechi, când coborâseră lupii. Se bucură, văzându-l, și nici măcar nu se întrebă de ce, pe măsură ce înaintau, motanul se făcea tot mai mare, cât o pisică sălbatică, apoi căpăta ochi sfredelitori de linx și, în cele din urmă, mers mătăsos de ghepard. Nu se temu nicio clipă, animalul emana o tandrețe care îi dădea putere, așa cum pășea alături de el, atât de aproape, încât îl putea mângâia cu degetele între urechi. Era împăcat cu sine. Simțea cu bucurie lumea din jur, îi vedea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boltită, așa cum și începuse. Era perechea celeilalte, poate că nici nu fusese vreo pădure, ci doar o stare pregătitoare către o nouă dimensiune. Ai fi crezut că trăia doar o clipă suspendată, dacă lângă el nu ar fi mers, alene, ghepardul negru. Dincolo de poarta boltită a mestecenilor sunători era gardul casei lor de la țară, așa cum îl știa, cu uluci nevopsite, cu vârfuri măcinate de ploi și rotunjite de vânt, cu oale sparte înfipte în ele. Poarta era prinsă de stâlpul gardului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să descopere întreg corpul său. Hotărât lucru, trecuse demult vremea în care pudoarea cerea ca încleștările soților să se petreacă în bezna cea mai adâncă, ca trupul să rămână acoperit, chiar. Trecuse demult vremea în care prințul Salina, din romanul Ghepardul, îi răspundea prea-cucernicului părinte Pirrone, care îi reproșase săvârșirea păcatului trupesc: Sunt încă un om în putere; și cum aș putea să mă mulțumesc cu o femeie care, în pat, își face cruce înainte de fiecare îmbrățișare și care, apoi, în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trad.). Centre national de la recherche scientifique (Centrul Național pentru Cercetare Științifică) (n. trad.). 198 Pierre Maillot, dialog cu autoarea, 20 iunie 1997. 199 Alfred Kinsey, Le Comportement sexuel de l'homme, Éditions Le Pavois, Paris, 1948. Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, Editura pentru Literatură, col. "Biblioteca pentru toți", București, 1965, traducere de Florian Potra (n. trad.). 200 Vezi ziarul Libération din 27 octombrie 1997: "La pilule: trente ans de fragile liberté". 201 Daniel Cohn-Bendit, dialog cu autoarea, 20 octombrie 1999. Contract
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară rezonabilă. Că eroii lui Mateiu sunt niște nobili de extracție și coloratură balcanică sesizează Edgar Papu, propunînd o provocatoare comparație cu Ghepardul lui Lampedusa: "Spre deosebire de excesivul prinț Salina, personajele lui Matei Caragiale au ceva încrîncenat, de delectatio morosa, de spirite subterane, unde sub orgolioasa încăpățînare turcească se ascunde premeditatul calcul diabolic. Această insistență plină de ură pe o poziție pierdută, de care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
trădează, în fond caracterul suspect al veleității de "subțirime" afișată și ea cu o prea ostentativă "discreție". Ei nu au acea degajare elegantă cu care nobilul autentic știe să piardă o partidă, și pe care o recunoaștem imediat în eroul Ghepardului. Pașadia și Pantazi sunt, cum ar spune românul, "răi de pagubă" ca niște plebei, ca niște negustori. Atitudinea lor protestatară nu se exprimă printr-o indignare generoasă, ci printr-o înseninare egoistă, ceea ce nu-i împiedică, totuși, a ni se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pe linie politică. Scenă nu de nefilmat, de neimaginat în filmul românesc de până la Puterea și Adevărul. Șocul transmis spectatorilor de secvența acestui păcat boieresc roșu, scrisă și regizată perfect, amintind de dansul lui Burt Lancaster cu Claudia Cardinale în Ghepardul, apropie personajul lui Pavel Stoian până la cea mai mică distanță față de public pe care un comunist o atinsese vreodată pe ecranul românesc. Toate situațiile ulterioare în care Pavel Stoian este nedrept, autoritarist, crud, distrugător sunt amortizate de amintirea minunatei vulnerabilități
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
234 Faust XX (1966) 116 Figuranții (1987) 234 Filip cel bun (1975) 192, 196, 217 Fiul munților (1981) 234 Frații (1971) 191, 196 Fructe de pădure (1983) 245 Furtuna (1960) 61, 68, 115, 150 G Gaudeamus igitur (1965) 111, 116 Ghepardul (Il Gattopardo) (1963) 210 Ghici cine vine la cină? (Guess Who’s Coming to Dinner) (1967) 245 Gioconda fără surâs (1968) 111, 170, 173 Glissando (1984) 234, 240, 248, 252-254, 264, 266 Gloria nu cântă (1976) 198 Greva (1924) 40
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
traiul plin de strălucire al marii boierimi, rememorările reprezintă, dincolo de orice impuls critic, un gest recuperator: odată dispăruți boierii luminați, marile latifundii, traiul fastuos ce îmbina simplitatea cu rafinamentul occidental, nu poate urma decât decadența, ducând gândul la tristețea din Ghepardul lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa, în care destrămarea unei lumi și reașezarea într-o nouă ordine socială nu aduc nimănui fericire. Nu întâmplător ultima secvență, venind după Ieșul decadenții, se deschide cu întrebarea Cine sunt ciocoii?. Dincolo de valoarea monografică, aceste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
situația era de fapt: "plus ça change, plus c'est le même chose" ("cu cât lucrurile se schimbă, cu atât ele rămân neschimbate") sau, după cum scriitorul de origine italiană, Giuseppe di Lampedusa a exprimat prin intermediul unuia dintre personajele romanului său Ghepardul: "si deve cambiare tutto per non cambiare nulla" ("pentru ca lucrurile să nu se schimbe, totul trebuie schimbat"). Un comentariu francez timpuriu făcut asupra reformelor de descentralizare, intitulat Le Sacre des Notables, publicat în 1985 sub pseudonimul "Jacques Rondin", dar, de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]