265 matches
-
răspund: vă rog să veniți mâine, 2 milioane, un film românesc, ce să facem, o zi, sunteți un recepționer, mai târziu el, beat, după ce băusem cu Miau, stătea tot acolo, lung, sprijinit de ușă până în colțul de sus și râdea, ghiduș, cu ochii ceva mai închiși, dar cu dinții lui frumoși, un recepționer cu cucui în frunte, băi, idioato, să dea naiba, chiar se vede! Mi-a dat cu paharul în cap! râde el, merge! ce dacă! pentru 2 milioane... atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
asfaltul curat de plastilină îndreptat cu cuțitul și ochii de pisică pe margine tot timpul, noaptea, din mașină, nu ești singur, și soțul care mă plăcea și mă cerceta tot timpul din albastrul ochilor lui deschis de neamț, o scânteie ghidușă de băiețel avea, deși 60, și băiatul ei, nepermis de frumos și timid și retras și era de ajuns să fie îndrăzneț ca să te surprindă, când cânta el la chitară, și când am ajuns în Barcelona și mama lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ierarhi n.n), cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale dinspre Bahluiu, să hie în pace de camănă și alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. Când am terminat de povestit, bătrânul a plecat puțin fruntea, râzând ghiduș. --Păi cum să stai liniștit, părinte - am continuat eu - când de peste zaplaz adie zi și noapte miroaznă de, să nu zic vorbă cu păcat, de rachiu îndrăcit? Cred că sfințiile lor - oameni fiind - aveau coșmaruri!... --Dar să nu facem păcate, dragule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
un sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O clipă și-a pierdut controlul și s-a enervat puțin când o voce satirică, aparținând unui ghiduș ascuns, a strigat: — Du-o afară, Amory! Când i-a luat mâna, a strâns-o puțin, iar ea i-a răspuns tot cu o apăsare, cum procedase cu alte douăzeci de mâini În seara aceea. Atâta tot. La ora două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și făcut. În a doua zi de Paște, a venit șontâc-șontâc la mine-n birou și m-a anunțat fericită și mândră că puii au zburat bine-mersi din cuib. M-am bucurat de bucuria ei, i-am făcut semnul nostru ghiduș, cu degetele 2 și 3 de la mâna dreaptă mișcate ca niște coarne mici, și-am îmbrățișat-o. Al doilea exemplu e tot chiciurel, desprins parcă din tablourile cu animale, flori și gâze în care jucam la grădiniță. Așa mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
gata să-i plesnească. ,, G’’ se-nghesuie-n grădină, Între garduri, chiar și-n gară; Stă, cu greu, în geam, rugină; Și-n gherghef o să apară. G’’ e singur sau reține: E cu ,,i’’, cu ,,e’’, când poate; De-i ghiduș, el sigur vine Cu un ,,h’’ cărând în spate. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,G’’ apare în cuvinte. Câți de ,,g’’ pe-aici se joacă? Haina-aceasta-așa frumoasă, Un harbuz gustos și un Horn
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
În cercul lor și Barceló, căruia Îi plăcea să se arate strălucitor În public, a stăruit să ne invite. — Ce vîrstă are țingăul? s-a interesat Barceló, privindu-mă chiorîș. — Aproape unșpe ani, am declarat eu. Barceló mi-a zîmbit, ghiduș. — Adică zece. Nu-ți pune ani În plus, gîzuliță, că are să ți-i pună viața. Mai mulți cenacliști și-au murmurarat asentimentul. Barceló i-a făcut semn unui ospătar ce arăta de parcă tocmai urma să fie declarat monument istoric să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează-mă în...Iad! Fac ochii mari, nevenindu-mi să cred cele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
oglinzii de Murano se învioră și el, stârnind luarea-i aminte, care i se deplasă spre contururile ce zămisleau din străfundurile proiecției ei limpezi. Prin claritatea cleștarului de Murano, fără penaj și fără deghizament de vopseluri, se zări căutătura familiară, ghidușă, triumfătoare a Vânătorului O'Piatră. Simți cum îi urcă în inimă insuflarea fraternității, dar numai o fracțiune de timp. Instantaneu, îndărătul Vânătorului, desluși conturul acela: un cap cioplit în unghiuri dificile, ca la statuile de piatră din Insula Paștelui... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două ulcele din care aburii se ridică în vârtejuri domoale. Privirea mea curioasă și insistentă îl face pe bătrân să se explice, privindu-mă ghiduș: „Apoi am adus și eu câte o ulcică cu ceai din roadele pădurii, ca să ne mai spălăm gâtul de colbul adunat de pe hârțoagele iestea. O bucurie mai mare nu-mi puteai face, sfințite părinte. Numai că... „Te văd întunecat. Ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o herghelie de cai albi...Cu fiecare clipă simțeam parcă nevoia să sar în spinarea unuia și să plec în galop întins către zări...Am privit uimit către bătrân. Ori mi s-a părut, ori într-adevăr ochii lui cătau ghiduș către mine. Încă o înghițitură și în clipa următoare eram deja în capul oaselor, odihnit și proaspăt ca niciodată. Ei! Cum ți se pare ceaiul, fiule? Cum te simți? Drept să-ți spun, sfințite, nu am bănuit că un ceai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
iarăși am avut aceeași senzație de gol că plec departe și că o pierd cumva. Maria e un dar de la Dumnezeu, o poezie omenească la vârsta când femeile sunt cu adevărat în plină floare și fac și îngerii să zâmbească ghiduș. Pe seară am povestit cu Cristina. Poate pentru ea, într-un anume fel, eu sunt mai spre Maria, sunt mai întremătoare. Cristina trăiește în teamă. Îi tremură sufletul mereu: pentru I., pentru băiatul ei care e ofițer în vremuri belicoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu să-și colinde copilele, așa cum făcea în fiecare an, de fiecare dată cu un farmec anume, însoțindu-și cântul cu gesturi, ghemuindu-se în mersul piticului, ca să-și micșoreze statura în fața fetelor
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
noi p-acolo, da’ a fost chestia aia cu Ana Pauker, de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat până a fost să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
El Dorado? Nu! Am salata mea, adică! Am salata mea de boeuf, sunt gospodină o gătesc cu drag și cu mult umor; în loc de maioneză, îi pun margarină, c-o dau unuia bolnav și plin de amor. În loc de mazăre, aș experimenta ghidușe ghiulele de tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
anumit moment, G șopti languros: Ești super de bun, mersi, acum să ne ocupăm amândoi de prietena noastră! Ia privește-o! Rică rămase uimit de corpul longilin și mlădios, de capul de păpușă, de pleata rebelă de sub care Îi zâmbeau ghiduși ochii migdalați ai frumoasei ... Viorela! Toți trei s-au Îmbrățișat fără reținere și s-a repetat scena de mai Înainte doar că rolurile au fost inversate și când toată lumea a fost mulțumită și obosită, fericită și În al nouălea cer
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
săpun ajung până la tavan, iar ea se pierde în obișnuitele ei vise cu ochii deschiși. De data asta se vede cu Ben în oraș, într-un băruleț din West Hampstead. Jemima are să fie într-o formă strălucitoare, destul de energică și ghidușă încât să-l facă pe Ben să-și șteargă lacrimile de râs de la ochi. ― N-am crezut niciodată că poți fi atât de amuzantă, va spune el, ținându-se cu mâinile de burtă și privind-o într-o cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar și la vârsta lui înaintată, și întotdeauna arse de soare după plimbările pe care le face cât e vara de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și, implicit, de solzii de dinozaur pe care trebuia să-i găsim. Alegerea mea a fost, în primul rând, fără îndoială, Ghidușa care cunoștea toate colțurile zonei și se strecura rapid, ca argintul viu, găsind imediat răspunsurile la orice. Această Ghidușă cercetașă, sprintenă și neastâmpărată, adeseori capricioasă, dar cu o candoare dulce de răsfăț, era exact ce-i trebuia echipei mele, ca să găsim solzii de dinozaur. Mai ales pentru faptul că, fiind micuță de statură, zumzăind rapid de colo-colo, ca o
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
întrebe pe pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce se întîmplase. Am venit după tine, Lupino, răspunse puiul, relaxat. Luminițe ghidușe îi sclipeau în ochi și Lupino înțelese cu stupoare că, odată scăpat din ghearele morții, unde fusese cu doar cîteva clipe mai devreme, puiul uitase deja ce i se întîmplase. Vreau să merg și eu cu tine, adăugă, mulțumit de ce
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sfârșit atâtea lucruri, într-un timp așa scurt... Bravo, domnule Floyd! Intuiția dumitale genială, atât de bine protejată până acum, a ieșit la iveală. Știi că-mi placi?! Îngăduitor, pe jumătate flatat, Floyd le privi, pentru prima dată, copilăros și ghiduș, ca și cum și-ar fi ținut degetul arătător înfipt într-o nară: - Da, dar, până la un punct, asta ar fi un fel de obligație a meseriei, nu-i așa? - Sigur!.. Iar obligația noastră de gazde ale unui asemenea oaspete era ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a uitat la David care arăta ca un bărbat căruia i se cere să memoreze un model de împletit cu andrelele. Ăăă, da, cred că da, a răspuns el ezitant. Și-o să trebuiască să-i schimb și scutecul? — Nu fii ghiduș, i-a replicat Fiona conclusiv. Normal c-o să trebuiască să-i schimbi și scutecul. Probabil chiar de mai multe ori. Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și cum pieriră toate pe rând precum veniră Și cum cătând norocul mormântul și-l găsiră. Și pe când toți ascultă, chiar regii din firide, Cu gura-n pumn ghidușul se strâmbă și tot râde. {EminescuOpIV 418} Cu mutra lui de capră și trup schilod de Faun Își tîrîe piciorul ținîndu-se de scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mama și de-a tata? Îhî, vreau! Da cu mine nu vă jucați?, Întreabă Va nedumerit și frustrat de perspectiva rămânerii În afara jocului. Te joci și tu cu noi,y pentru că tații trebuie să aibă cuc, iar noi n-avem! Ghidușă și autoritară, cu o luminiță vrăjită În ochii ei negri, rotunzi și cu gene care-i depășeau sprincenele, Ruzânița decretă: Eu Îs mama! Tu ești tata și hai treci la treabă! Ce să fac? Tu nu te-ai mai jucat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se Întoarse către Va și-l Întrebă: Băi, tu te duci la școală sau vine v-un Învățător aici, cine te-a-nvațat? Păi tu nu știi cine? și atent la un „nu-i spune” transmis din ochi de bunicu’ Ghiorghi, continuă ghiduș și inspirat de micul său succes: Ipsilanti și Vizanti! Halal Învățători, dacă așa de mic și știi să citești aproape cât mine!, spuse Rozalița În timp ce bunicu’ Ghiorghi râdea pe Înfundate: Bată-v-ar norocu’ de nepoți să vă bată! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]