707 matches
-
întrebă. - Gândesc și eu, spusei. - La ce? - La nimic, doamnă Pavel. Ea își frecă cu o bucățică de pluș lentilele groase ale ochelarilor, după care, punându-și-i din nou, exclamă: - Aaa! - Ce e?, întrebai. - S-arată, iată, craiul de ghindă!... Ce noapte, domnule judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, în fundal, ca în adâncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiântâlnită și niște porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
le-au strigat vitellienilor că sunt cu toții niște barbari năpădiți de păduchi. Au ținut-o așa o vreme, apoi a venit primul atac, însă foarte dezordonat. Oamenii lui Caecina erau beți, înaintau descoperiți, ne loveau cu plumbi în formă de ghindă, aruncau sulițe aprinse... Imediat, amfiteatrul de lemn din afara zidurilor a luat foc. Nu m-am alăturat indignării tovarășilor mei, care îl considerau mândria orașului... urăsc arenele! — Dar voi cum răspundeați atacurilor? — Aruncam de sus bețe cu vârful ascuțit, pietre, ghiulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Londra e plină de istorioare de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și plină de muște din fundul curții - ca să nu vadă nimeni ce și cum făcea el acolo -, a doua zi să te ții pântecărăi și chiul de la școală. Chiar Îmi făcusem Într-un timp un obicei de umblam cu câteva ghinde prin buzunare. Le dădeam câte o bucățică celor suferinzi de pântece și li se strângeau mațele Într-o juma’ de ceas. Tatapopii făcea și vindea dintr-un cărucior cu care cutreiera satul o Înghețată searbădă, prea puțin dulce și apoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
viței, căprioare cu iezi și un cerb cu niște coarne falnice, În care neînfrânata fantezie a stăpânului casei m-a pus să pictez ciocănitori cu capul roșu, dumbrăvenci cu gușa verde-albăstruie și pestriță; pe spinarea cerbului, două veverițe și o ghindă; toate orătăniile se uitau la ciobănița din mijlocul pajiștii. Picioarele le ține drepte ca la armată. E Încălțată cu șosetuțe albe și pantofi negri, cu catarame aurii. Poartă veșminte țărănești de sărbătoare: ie, fotă, betelie cu fire groase, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi putut produce o ușoară beție Însoțită de optimism și blândă veselie, se fabricau și tot soiul de dulciuri care stricau stomacele copiilor și care Îl făceau pe profesorul Marin Foiște să umble la școală cu buzunarele pline de ghindă - remediu știut din vechime pentru potolirea pripitelor burți. Ghindele acelea nu din pădure le lua, ci din singurul stejar care rămăsese dintr-un codru bătrân, atunci când În locul vechiului drum de căruțe fusese tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
optimism și blândă veselie, se fabricau și tot soiul de dulciuri care stricau stomacele copiilor și care Îl făceau pe profesorul Marin Foiște să umble la școală cu buzunarele pline de ghindă - remediu știut din vechime pentru potolirea pripitelor burți. Ghindele acelea nu din pădure le lua, ci din singurul stejar care rămăsese dintr-un codru bătrân, atunci când În locul vechiului drum de căruțe fusese tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia, În nopțile senine și fără lună, i se zăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prezența ta. Așa că să nu fii supărat pe ele. Sunt ființe inteligente și foarte prietenoase, dar și prevăzătoare. Da’ iarna cine le hrănește, părinte? Întâi trebuie să știi că ele au grijă să îngroape în diferite locuri alune, nuci sau ghindă, iar iarna le dezgroapă pe rând și se hrănesc. Mai am și eu grijă să le aduc câte ceva...Să le vezi numai cum înoată prin omăt ca să ajungă la mine...În ultima vreme, au învățat că e mai bine ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui - cele de jucat, nu de-nvățat. Ionaș, așa-l cheamă pe fratele surorilor (toate mai mari și decât el), face cărți de joc. Eu Îi aduc carton, creioane, culori; el desenează, colorează. Băietu’ Ionaș desenează cu șabloane inimile, tobele, ghindele șipicile; liber, „chipurile”. Îi ies rău de tot valeții, rigile - dar, mai cu seamă, reginele. Profilurile desenate de el parc-ar fi zimțuitul unui fierăstrău - nici măcar știrb; dacă n-ar fi literele de la capul figurilor n-ai ști care ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam cel mai mult, acela cu fructe roșii, grele și dulci, care străluceau printre frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
privisem cu mare atenție scamatoriile ei. Am privit cartea, pe care Elisabeta continua să mi-o arate cu ochii holbați. Era un valet, dar partea de jos a cărții nu era imaginea răsturnată a valetului, ci o superbă damă de ghindă, cu o floare de iasomie între degete. Am răvășit repede cărțile de joc, dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fac o revoluție), ci o revoluție de atitudine, a reconsiderării mentalităților, a renunțării la clișee sau la tabuuri: să nu credem / în existența bunului sălbatic / sălbăticia rămâne și se opune evoluției / să ieșim de sub imperiul stejarului / adică să sfârșim odată cu ghinda. Și, pentru că totdeauna majoritatea preferă aurea mediocritas, poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa, care, o vreme, i-a deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu domiciliul în comuna Mircești, județul Iași, răposat, madamme Leșu este urmașa directă a stră-strămoșului său Pan Leșinchi, unul dintre vitejii ostași polonezi care au răspuns chemării domnitorului Ștefan: “Un om, un pom, cu leși, pomi mai deși, stejari din ghindă, cât să cuprindă”! Iar de aci și până la codrii de la Dumbrava Roșie e foarte puțin, mai ales dacă ai o mașină de bună calitate. Și mă întorc și zic: N-ai un pahar cu apă ?...Merci. De unde și cererea doamnei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Din fericire pentru dumneavoastră, doamna nu-i din Cracovia. Gore Nu sunteți din Cracovia? ASP La origine da, actualmente însă, de câteva generații suntem din Popârliții de Sus, cu scopul evident de a ține sub ochi pădurea de stejari și ghinda și câinele de care vorbea domnul profesor. ADV Nota despăgubirilor cuprinde implicit fauna, macromicetele care-s ciuperci și celelalte fructe de pădure care sau produs vagonabil în ultimii 5oo de ani și de care doamna Aspazia n-a beneficiat decât
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
vuietul Îndepărtat, tot mai stins, al unui tren pe șine. Garfield, Hayes și Harrison erau din Ohio; Însă numai numele lui Garfield căpătase strălucire prin sîngele său. Dar nu ascultaseră toți noaptea urletul vîntului nebun, ropotul ascuțit, curat, tăios al ghindelor ce cad la pămînt? Nu pășiseră toți În nopți de iarnă pe drumuri pustii și nu zăriseră o lumină ce știau că vine de la casa lor? Nu cunoscuseră toți singurătatea? Nu cunoscuseră toți mirosul stătut al cărților uzate legate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete. Rima apăsă pe butonul radiatorului, își scoase paltonul și își făcu de lucru cu un ceainic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu pare impresionant, însă e primul ceas restaurat, funcționînd în ritm normal. Cînd vor fi reparate și celelalte, vor fi instalate în birourile administrației și vor fi reglate pe rînd după ceasul acesta. Sludden arătă spre greutatea în formă de ghindă. — Observați că greutatea a fost răsucită și pusă pe un raft mic, imediat sub cutie. La sfîrșitul acestui anunț o voi suspenda, iar ceasul va bate miezul nopții: clipa în care ziua veche moare și începe o nouă zi. Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era tot ce vedea în jurul lui - și își plimbă privirea mohorâtă prin încăpere ― dacă nu o poveste pe care bătrâna o broda cu migală de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
- De ce ești atât de mohorâtă, dragă? - Îmi vine să-mi iau lumea în cap: au tăiat toți stejarii și nu mai găsește omul o ghindă. - Bine, dar cum crezi că ai să poți purta o lume atât de mare pe un cap atât de mic? - Atunci îmi iau lumea-n coadă.
Între două veveriţe. In: Cs spun necuvântătoarele despre ce gandesc cuvântătoarele by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/564_a_866]
-
spulberată. Dacă ar fi avut măcar propriile ei împliniri, poate că nu le-ar mai fi purtat pică altora pentru ce realizaseră. Era ca o veveriță cu blana roșie și îngrijită, care aduna triumfurile altora ca pe o grămăjoară de ghinde, refuzând să le mai dea drumul. — Pot să vă conduc pe amândoi? se oferi Fran. — Mi-ar plăcea să mă plimb puțin prin parc. Ben m-a invitat să luăm ceaiul la Pavilion. Ai vrea să vii și tu, Phyllis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
izvor. Îl găsești pe tot pământul, Iarna nu-și dezbracă straiul; Printre crengi când bate vântul Cântă ca Zamfir cu naiul. Mi-am făcut din el o grindă Și-un butoi pentru Fetească, Dar am strâns și-un sac cu ghindă, Alți copaci în loc să crească. E vânjos mai abitir Decât teiul sau arțarul; Fructul lui se cheamă jir Și-l poți aduna cu carul. Încă una, dacă vreți: El e bun pentru mistreți. Un răspuns pe loc să-mi dai: Floarea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când să mestece ghinde din stejarul sacru pentru a alunga farmecele care împiedicau sperma să rodească în pântecele nevestelor. Știa și ceva medicină, dar nu foarte mult. Doar despre unele ierburi pentru îngrijirea rănilor și a umflăturilor, precum și despre însănătoșirea cailor. Nu era propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a putea fi săpată, focul a ars în locul respectiv o noapte întreagă. Deasupra mormântului Rotari a înfipt lancea pe care bunicul său o adusese din Panonia, având agățate de ea trei cozi de cal ce fluturau în vânt. Rachti, aruncând ghindă și vâsc în groapă, a rostit: - Orice copac, dacă fulgerul, vijelia sau omul nu-l doboară la pământ, crește în toată măreția lui. Apoi, când îi e sorocul, înainte de a da mugurii, i se usucă ramurile, îi cad frunzele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stare, ar fi făcut ca Sfântul Francisc - singurul italian pe care-l respecta: s-ar fi dezbrăcat În pielea goală Într-o piață, i-ar fi aruncat În față tatălui său, comerciant, toate bogățiile și ar fi plecat să mănânce ghinde și rădăcini, trăind Într-o peșteră, vorbind doar câinilor și pomilor. Să fie sărac și gol ca natura, simplu precum cerul, iar libertatea mea să fie nesfârșită, ca a unei păsări sau a unui câine vagabond. În felul lui, căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l spuneau, fiecare promisiune pe care i-o smulgeau - totul Îi sfâșia câte-o bucată din hotărârea și din curajul lui. Acum. Imediat. Luă pistolul În mână. Ceafa Valentinei, coada ei de cal, Întunericul părului ei. Alunița În formă de ghindă de pe pielea ei ca piersica. Doamne, vino-mi repede În ajutor, vino și salvează-mă. Vie Împărăția ta. Izbăvește-ne de cel rău. Doamne, iartă-mă. Dar nu se gândise niciodată să Înceapă cu fata. În gândurile lui primul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]