355 matches
-
intră iar În casă. I-am văzut - de-aici, din calidor. I-am văzut pe Rușii rămași singuri. Unul parcă a oftat, ori poate să fi fost oftat de la fumul de țigară de tabaciok - oricum, i-a dat celuilalt un ghiont, iar din cap aarătat peste gard, Încolo, ulița; mai știi: poate și mai Încolo de marginea Manei. Celălalt s-a uitat oleacă Înspre unde arăta Întâiul, a oftat și el, apoi a clătinat din cap, rar, că nu. Și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era bolnav. Domnul Sanowsky purta un pardesiu lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întins mâna. Eu nu prea știam cum să dau mâna, m-am gândit să-i fac cu ochiul, însă n-am îndrăznit. Mi-am zis: e un tip cumsecade, pot fi sigur că de la el n-am să primesc niciodată ghionturi în creștet. Automobilul cu care mergeam era atât de lung și de lat, că ar fi încăput în el și familia Flumian. Învelișul de burete al banchetelor era tăiat în câteva locuri, portiera din față, pe partea opusă șoferului, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
clatină ca o trestie pe tocurile cam înalte. Mă simt ca Holly Golightly din Mic dejun la Tiffany’s: vreau să strig „Atenție! Cade!“ și să o privesc cum se prăbușește. Puțin îi mai lipsește. Nu-i trebuie decât un ghiont. Doi filfizoni se chinuie s-o agațe pe Daisy. Unul poată un tricou cu dungi, altul o cămașă cu un imprimeu maro deschis pe fond alb. Altfel, au aceeași mutră. Fiecare ține câte o sticlă de șampanie și abia prididesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dimpotrivă”, Îi răspunse ea lui Belbo, fără să-l privească pe pictor, „toate lucrurile astea nu mai sunt păcate, poți să faci tot ce vrei pentru a te elibera de carne, ești dincolo de bine și de rău”. Îi dădu un ghiont lui Riccardo și-l depărtă de ea. Proclamă cu voce tare: „Eu sunt Sophia și pentru a mă elibera de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor de conac, încît bătrânii au și spus boierului, când l-a clădit, că nu e bine așezat așa de stingher... Vorbele pândarilor fură primite cu batjocură și cu o nouă serie de ghionturi. Toți tâlharii se apărară cu nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Dar cum să nu simți nimica tu, pândar, plătit cu bani grei să păzești avutul stăpânului, când se fură un vagon de porumb numai la câțiva pași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
continuă șeful cu un zâmbet acru. Bun!... Aide, vino-ncoace tu, ăla, cum te cheamă? ― Pe mine, don' plutonier?... Orbișor Leonte! zise omul intrând în cancelarie cu Boiangiu. Câteva minute se auziră dinăuntru numai plescăituri de palme și răbufniri de ghionturi, întretăiate de gâfâielile șefului: "Spune, mă!... Nu vrei să spui?" și de vaietele omului din ce în ce mai prelungite: Nu mai da, don' plutonier!... Iartă-mă, don' plutonier!... Nu știu! Nu-s eu, don' plutonier!" Țăranii rămași în antreu se uitau unii la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își luară și ei niște mutre zâmbitoare în speranța că așa vor câștiga bunăvoința plutonierului. Acesta însă crezu că vor să-și bată joc de el și, ca să le taie scurt pofta de veselie, împărți la întîmplare o droaie de ghionturi, mormăind indignat: ― Rebeliune, ai, puturoșilor?... Și hoți, și obraznici, ai? Peste câteva clipe, răcorit, se înfipse falnic în pragul cancelariei și strigă, arătând pe unul din mulțime: ― Tu, ăla!... Tu, tu!... Aide, nu te codi, mocofane! În aceeași zi, Grigore
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să plece acasă, dar cineva îi pomeni de porcii arendașului. Atunci se născu o încăierare. Filip, încercînd să-și facă loc de trecere, parc-ar fi rupt un zăgaz de mânie, se pomeni deodată cu o revărsare de pumni și ghionturi din toate părțile, care nu se domoli decât când Luca strigă speriat și dînsul: ― Da ce, măi oameni, ne-ați poftit aci să ne luați la bătaie?... Așa merge treaba? ― Așa, nea Luca! răspunse Trifon Guju dezvelindu-și dinții. Cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și moșnegii s-au pus din nou pe râs în hohote. Femeile prinse în horă s-au oprit ca la o comandă, când au auzit jignirea, ofensa adusă preotului și s-au repezit asupra urâtei gata să o linșeze. Cu ghionturi și cu huiduieli au alungat-o de la horă, după care petrecerea s-a luat mai cu foc, iar popii îi sfârâiau picioarele în bătutele care le făcea la mijloc. Profesorul s-a pus și el pe râs și după ce a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
voci și rîsete, așa că năvălim În bloc mînați de teama că poate am pierdut distracția. E un chef destul de aerisit și ne știm cu toată lumea, discutăm despre cît de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri. Ne fîțÎim prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu cumva e bont, a ajuns undeva aproape de ochi și o să-l Împingă afară. Chiar și așa, lipsite de praful de pușcă, lăzile cu proiectile ale acestor tunuri enorme cîntăresc În jur de 60 de kilograme. Cristian Îmi dă un ghiont din spate și cînd mă Întorc să-i pasez următoarea ladă Îmi aruncă o privire comică, cu ochii Încrucișați. Îmi spune că Porcescu e cioban. Cred că pot să-mi dau seama, pare un sălbatic. — Nu, e cioban, asta face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fie ceva mai drăguț, Îmi cercetează arcada cusută și ochiul. — Echimozele se vindecă Într-o săptămînă. Poți să spui un „Doamne ajută“ că ai scăpat așa ușor. O să-ți rămînă o cicatrice șmecheră... atrage gagici, zice și- mi dă un ghiont În umăr. Ce pot să răspund, e felul lui de a fi amabil. Îmi găsesc un adăpost În cărțile pe care le-am primit, așa că rămîn În pat, citind. Există un difuzor deasupra ușii fiecărui salon. Stația spitalului transmite prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridicolă o transforma într-un eveniment fatal. Era singură. Când îi telefonase Tom spunându-i că nu o să locuiască la Belmont, Alex simțise în primul moment împunsătura unei anumite amărăciuni, de parcă propria ei moarte, personală și particulară, îi trăsese un ghiont. Acum însă, când avea toate lucrurile astea noi la care să se gândească, își dădea seama că situația se aranjase cât se poate de bine. Dorea, indiferent ce caracter va lua bătălia (așa o vedea ea) în care se angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
marea plăcere a lui George), când Emma (care nu era la curent cu isprava lui George) își exprimă regretul că muzeul nu expunea acea colecție unică de sticlărie romană despre care citise mult. O tuse a lui Brian și un ghiont al lui Tom puseră capăt scurtei conversații. Totuși, avusese loc o conversație și cei de față încercaseră o surpriză, poate prea absurdă, văzându-l pe George comportându-se ca un om perfect normal. Nu dădu dovadă de nici o excentricitate, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să nu dormim. Chiar așa...Pe unde ai intrat, că la noi totul e închis. Prin horn. Prin?!...Imposibil! Hornul e dezafectat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întîlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar șinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, avem avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu ne silește să ne zbatem, ne lasă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la toartă unii cu alții, tutuindu-ne de parcă ne cunoșteam de când lumea. Mihaela nu se sfia să șadă pe genunchii lui Coleșiu și să-i mângâie, cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
borcan, așeză pe masă valijoara de piele neagră și acum semăna mai puțin cu Drácula, spre liniștea lui Julius și a multor alți copii care Îl urmăreau cu ochii mari de uimire și cu gura căscată. Cinthia Îi dădu un ghiont fratelui ei „nu uita, Julius; ai să ții minte tot?“, Vilma părea că știe și ea secretul lor. Dar În clipa aceea sosea Victor aducînd scamatorului un pahar cu apă, pe care Îl lăsă pe masă și putu să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
palatului. Acum punea din nou motorul În funcțiune și pornea În urma lor, spre aeroport. Cinthia Întoarse capul, dar În Întunericul nopții nu reuși să vadă cine conducea cealaltă mașină. Numele Juan Lucas nu-i era cunoscut și-i dădu un ghiont lui Julius, care nu scotea o vorbă, aproape mort de frică: pentru prima dată ieșea noaptea, pentru prima dată se ducea la un aeroport și tot pentru prima dată se despărțea de sora lui pentru atîta timp: În căpșorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prima dată ieșea noaptea, pentru prima dată se ducea la un aeroport și tot pentru prima dată se despărțea de sora lui pentru atîta timp: În căpșorul lui adormit se adunau o sumedenie de gînduri care-l tulburau peste măsură, ghiontul neașteptat al Cinthiei Îl făcu să Încremenească de spaimă, dar de Îndată ce-și reveni se sili să-i răspundă printr-un zîmbet. Erau prea mulți În Mercedes; frații lui, Santiago și Bobby, se așezau tot mai comod Înghesuindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigînd unde-ai fost?! N-o să-mi spui că ai Învățat tot timpul ăsta?! „Încă n-ai murit?“, Îl Întrebă Santiago, Întorcîndu-se zîmbitor să-l salute. I-l prezentă pe Lester. „Ăsta-i fratele tău?“, Întrebă Vlăjganul flegmatic, dîndu-i un ghiont zdravăn În umăr lui Bobby și cu cealaltă mină trăgînd-o mai aproape pe Puicuța Portal, care Încă nu apăruse pe vremea lui Santiago, dar acum era coaptă. „Două whisky-uri!“, strigă Vlăjganul și mai Înainte ca barmanul să apuce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui, continuau să se filtreze printre clinchetele paharelor de whisky pînă la surzenia lui, Împiedicîndu-l acum să amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era gata să cadă, cînd deodată un ghiont Îl făcu să se prăbușească neajutorat. Într-o cumplită și amară indispoziție... care Îi tot dăduse tîrcoale și pînă la urmă Îl prinsese În vîrtejul ei pentru a-l purta pe sus, răsucindu-l Într-o parte cu o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
surprins: —Ție ți se îndreaptă cumva părul pe măsură ce îmbătrânim? — Ce tot zici? Părul? Înainte-l făceam permanent. Nu știai chestia asta? Ah, savanții ăștia. —Mă rog. Dacă nu iese la raze, nu prezintă încredere. În replică, ea îi dăduse un ghiont în burta lui moale. Dar în prima noapte de după ce se întorsese din Nebraska, remarcase. Femeia. Poate era din cauza hainelor elegante. Trebuia să iasă împreună în oraș în seara aceea, la o gală de binefacere din Huntington. Un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]