283 matches
-
fiindcă ura aparatele electrice și-i plăcea să facă pe barmanul zornăind maracasurile, se aud răsunînd cuburile de gheață În shaker-ul de argint și rotofeiul priceput și epicureu se simte transportat În insulele Bahamas. Dar numai o clipă. Fiindcă ghitarele de flamenco, glasurile cîntăreților reproduse cu mare fidelitate de instalația stereofonică și afișele care Împodobesc barul, living-ul, dormitorul și biroul, afișe pînă și de la corrida aceea pe care-ai pierdut-o, Îl readuc pe rotofeiul Romero la agreabila realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trandafirii ca pe un sugar Înfășurat În scutece și, nespus de mîndru, toarnă tacticos lichidul albicios și Înspumat În paharele de cocteil și anunță fericit că e gata un nou rînd de piscosauers. „Susan! Juan Lucas! strigă Încercînd să acopere ghitarele de flamenco: gustați acest nectar al zeilor!“ și el Însuși se Îndreaptă spre ei, el Însuși le Întinde paharele care produc o senzație de răcoare În palmă și pe buze. Ei gustă și laudă băutura, fiecare În felul său: Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui și Gargajo, extrem de nervos, Începu să salute În dreapta și În stînga și spuse că a stat la masă, că a fost nevoit să meargă la niște rude. Era ziarist și Încă foarte abil și În pofida monstruozității lui, pe care ghitarele de flamenco, vinul și coniacul, atmosfera aceea de petrecere și frumusețea femeilor o sporeau la culme, Gargajo era iubit de mulți dintre bărbații aceia care acum Îl Îmbrățișau și-i strigau că pentru petrecerile lunii octombrie se Îmbrăcase mai urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse, dar Juan Lucas apucase să-și ia zborul și ironia se filtra pînă la el transformată În compliment și accentua atmosfera spaniolă... — Un copil pe nume Julius ne așteaptă. Nu mai lipsea decît Pruncul Iisus din Triana 1 și ghitarele cu muzică flamenco. — Un copil pe nume Julius ne așteaptă, Îl imită Susan și ar fi bătut step În glumă, dar suedeza, Dumnezeu știe cum, Își vîrÎ amîndouă mîinile În buzunarele de la spate ale pantalonilor și sînii Îi crescură insolenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan Îl anunță că avea un alt cadou pentru el și că i-l cumpărase gîndindu-se că poate ar fi vrut să se distreze cu ceva pînă veneau operele complete ale lui Mark Twain. Julius primi pachetul gîndindu-se că micuța ghitară n-avea nimic de-a face cu volumele lui Mark Twain și că sigur era ceva la care mama se gîndise În ultimul moment. Și a ghicit, pentru, că Într-adevăr Susan, rătăcind complet dezorientată și milionară printr-un magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei de la hipodrom, văzu vioara Într-o vitrină și i se păru că lui Julius la cei cinci anișori ai lui, urechiat cum era, i-ar sta foarte bine să cînte la vioara, Julius reuși să desfacă pachetul cu micuța ghitară și văzu ca e o vioară. „O vioară fără profesor, din fericire“ Își spuse, uitîndu-se la Juan Lucas, care poruncise să fie adus curcanul și chiar În clipa aceea Își Întorcea fața spre locul unde stătea Julius. — Chiar de mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sacrifică și îi sacrifică pe ceilalți pentru o idee naționalistă abstractă. Bunul chinez este mai apropiat de mine decât naționalistul spaniol...“. După astfel de cuvinte, ce îl mai poate aștepta pe Federico? „Când va fi să mor,/ Îngropați-mă cu ghitara/ Sub nisipuri.“ M-auzi? Mihaela Michailov O cabină de telefon fără telefon. Degete escaladate pe geam. Tălpi târâte pe pereții translucizi. Transpirație live. Sunete care țâșnesc din corpuri obosite. Voci care înconjoară mișcările ca un dispozitiv de link-uri cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
aș fi știut să răspund. Apoi mi-aș fi strămutat bucuria în cele opt zile ale festivalului de muzică veche. I-aș fi înălțat cu grăbire imn de slavă și lui Scott Henderson, care i-a scos din minți cu ghitara lui pe clubberii de la The Note. M-aș fi ambalat după aceea cu maratonul internațional Timișoara muzicală și n-aș fi ratat să scriu despre tot ce s-a putut asculta la SudentFest. Dar cuvintele venite cu poștalionul electronic m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ca aia. — Myrna este tot la New York, habitatul ei nativ. Nu mă îndoiesc că, în momentul ăsta, ia parte la vreo demonstrație, încercând să provoace poliția să o aresteze. — E drept că mă scotea din sărite cântând to’ timpu’ la ghitară. Da’ dacă avea bani, așa cum spuneai, poate ar fi fost bine să te-nsori cu ea. Ați fi putut să v-aranjați undeva și s-aveți un copilaș sau așa ceva. Nu pot crede că de pe buzele propriei mele mame iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să asigure viitorul lui Lică . Cu vârful ghetelor roșii, voite mai strimte totuși decât cerea moda - lui Lică îl plăcuse totdeauna gheata strmsă pe picior - Lică împrăștia în drum spre casa Rimilor mormane de foi uscate; unele cântau ca o ghitară când le zdrobea, altele putrede ca un covor de Smirna și toate vopsite la fel cu rochiile femeilor, care nu mai vroiau să poarte decât culori de aur textil, proaspăt ori vechi, și culori de rugină. IX Când doamna Vera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât. Roman versificat Mihai Istudor părea, cândva, un poet în plină ascensiune. Nicolae Prelipceanu, Constanța Buzea, Constantin Sorescu, Vasile Bardan ș.a. își puseseră speranțe în el. Unele versuri ale sale, delicat-ingenioase, erau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ard o clipă, dispar pe neașteptate și te lasă cu ochii pierduți În gol. Au auzit ba un hârșâit de scaune târâte pe dușumea, ba, În depărtare, o voce aspră, instigatoare, la microfon, ba niște cântece În auditoriu, ba o ghitară, ba un cor de fluierături, sunetele obișnuite Într-un campus. Totuși domnea un calm neobișnuit. Margaret și Mick și-au văzut de drum spre biroul ei la etaj, trecând pe lângă o baricadă improvizată din mese și din scaune și marcată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ore libere Sună Din vechi acordeon, De-a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. * STUDIU Lângă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
butiile cu înmiresmate vinuri din hrubele adânci, unde se păstrau îmbătătoarele licori. Majoritatea greierilor mustăciră aprobator la ideea alcătuirii unei fastuoase delegații de stat, rânduită să-i reprezinte într-o vizită oficială, și, mișcându-și cu nonșalanță degetele pe corzile ghitarelor lustruite de îndelungă mânuire, acționară pe cea de a șaptea strună, pentru a se furișa în grupul reprezentant. Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
simplă în felul ei de a raționa (c'est un roseau pensant! medită el), căuta să-i stea mereu prin preajmă. O invită la dans și, pe netede hexagoane de piatră pestriță, își exhibă nenumărata colecție de figuri coregrafice. Pe când ghitarele se tânguiau languros, o înghesui ofensiv în extremitățile obscure ale sălii de marmură, pipăindu-i talia filiformă. Considerând delicatele împotriviri ale tinerei furnici drept avansuri acceptate, greierele-viorist încercă să o ademenească spre o canapea cu husă vegetală, care era dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O, pentru toți care te cheamă Te plâng, te cer sau te visează, Fii, binecuvântată, mamă, O, mamă, binecuvântează! Din “ Cântecul mamei și al copiilor” SONET Credeai că n‐o să treacă niciodată Iubirea, poezia, primăvara... Te‐ ai cumințit? Ai azvârlit ghitara Ce‐ a proslăvit atât pe adorată? O mai asemeni pietrei din Carrara Venerei între oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oameni aruncată? Mai socotești iubirea nesecată Poet îndrăgostit de Dona Clara? Visând, întreabă‐ te ce mai rămâne Pe urma călătoarei tale zâne Din toate câte‐au fost odinioară? Un fir uscat din floarea dăruită Din ce‐ ai cântat ‐ ecouri de ghitară Din ce‐ ai simțit - o strofă nesfârșită... Paris, martie 1910 Din „Falanga literară și artistică, 21 III, 191 0 134 Ioan Costache Enache S‐a născut la 16 octombrie 1919 în satul Porcișani, comuna Boțești, județul Vaslui (fost Fălciu). Este
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i joci din buric lu’ Chiru din Baltă și te ții de neîncepută? Ai zis la taica părinte, sub patrafir, ce faci tu în Baltă? Cum te leagănă pă apă Chiru și pune tarafu’ să-ți cânte la mandole și ghitare? Cum vă petreceți în orăcăieli și chermezeală, de răsună Balta? Crezi că nu le știe lumea? Tot satul știe parangheliile voastre, da’ tace, că e frică de Chiru și de ăia care cică i-a trimis acu din nou să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era de frunze, de îi spînzur-prin ostrețe, Roze roșie de Șiras și liane-n fel de fețe. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara: O arată-mi-te iară-n haină lungă de mătasă, Care pare încărcată de o pulbere-argintoasă, Te-aș privi o vieață-ntreagă în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154} Vino
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în cununa ta de raze, Pe când mâna ta cea albă părul galben îl netează. {EminescuOpI 153} {EminescuOpI 154} Vino! Joacă-te cu mine... cu norocul meu... mi-aruncă De la sânul tău cel dulce floarea veștedă de luncă, Ca pe coardele ghitarei răsunând încet să cadă... Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. Ori în umbra parfumată a buduarului să vin, Să mă-mbete acel miros de la pânzele de în; Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
orișice primejdie". Iar ochii Gheneralului fugeau când pe raport, când pe uliță... Ulițele erau ceva de spăriet. Iașul, cu cinci zile mai înainte strălucitor de trăsuri, livrele, toalete, uniforme aurite, Iașul în care se plimba sările pe toate ulițele cu ghitara și muzicile regimenturilor, cu râs, cu șagă și amoruri, acum se sbuciuma în ceasurile cele de pe urmă. Se auzia numai un vuet înădușit pe care glasul clopotelor de moarte [îl] covîrșia înfiorător. În toate părțile se întindea bolnavii, cerând agiutor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mai apăsător. Deodată, lătratul se oprește brusc și, odată cu el, imaginea Aspidei se estompează. Îi ia locul "While my guitar gently weeps" a Beatles-ilor. Privesc dincolo, prin ușa întredeschisă și încerc să rețin timpul "întors" pentru o clipă printre vaierele ghitarei. Dulce și iluzorie melancolie! Un imbold nestăvilit mă îndeamnă să plec chiar acum, în secunda asta, ca și cum totul ar sta agățat în acest moment, în care timpul s-a răsucit pentru o instanță sub vraja acestui superb cântec. Mai privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Soarta nu ți-a fost deloc ușoară; Sufletul e prins în vâlvătăi, Gândul ca o piatră grea, de moară. Plângi acum, ți-e sufletul amar, Plângi, femeie dulce, ca vioara, Plângi femeie-n drumul spre altar, Corpul iți vibrează ca ghitara. IOAN GHEORGHIȚĂpseudonim Ion Caesarion Născut în com. Grindu, jud. Tulcea, la 15 septembrie 1961. în 1986 obține premiul revistei „Steaua” la concursul național de poezie”Panait Cerna” și debutează cu un grupaj de versuri în revista clujeană ”Echinox”, mai publică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]