516 matches
-
atârnând-o de șa. Erau Îmbrăcați În straie țărănești, iar căpitanul avea la el o furcă lungă, cu trei dinți. Veneau de la fân. Ieșiră din pădure și se apropiară de drum. Lăsară să treacă un șir de care Încărcate cu ghiulele, apoi traversară drumul și intrară pe pajiștea din partea stângă a casei Litovoi. Mergeau Încet, părând indiferenți și osteniți. Intrară printre ienicerii care Înconjurau curtea și care nu le dădură nici o atenție. Dar, brusc, Oană Își simți umărul drept prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În picioare, stingher, fără ca cineva să poată spune cărei clădiri Îi aparținuse. Cea mai mare parte a târgului era, Însă, din lemn, iar lemnul se prefăcuse În cenușă. Acum, târgul nu mai era decât un vast depozit de pulbere și ghiulele. În spatele lui, pe un arc de cerc dispus pe pantele ușoare dinspre sud, vest și nord, artileria turcească trăgea ritmic, fără Încetare. Latura dinspre est a cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cenușă. Și totuși, ceva se Întâmplase. Ceva de o importanță covârșitoare. Cetatea Sucevei nu căzuse. După mai bine de două săptămâni de asediu, după lupte crâncene la porți și la creneluri, după sute de valuri de asalt și mii de ghiulele care măcinaseră o parte din zidurile exterioare, Cetatea Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de Scaun luptau cu o Înverșunare la care nimeni nu se aștepta. Tunurile cetății băteau cu furie aliniamentele otomane, făcând atacurile cu pedestrimea extrem de periculoase. Ritmul tragerilor Îi spunea lui Oană că pârcălabul Șendrea nu mai respecta regulile consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pânza de la intrare, fără a observa nici o mișcare În jur. Apoi Îi făcu semn Erinei, care putea vedea mai departe. - Nici o strajă... șopti femeia. Ciudat... Cel mai scurt drum spre ieșirea din tabără e la stânga, pe lângă șirul de căruțe cu ghiulele și printre corturile spahiilor. - Să mergem, spuse Oană. Încet. Fără zgomot. Cei doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În scutul mare, venețian. - Încep să se Întâmple lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
jumătate de asediu, a oștenilor care se Înșiruiau de o parte și de alta a podului, pentru onor, În uniforme murdare, rupte, pline de sânge, abia ținându-se pe picioare, la vederea zidurilor Înnegrite de fum, pe alocuri sparte de ghiulele, a sutelor de scări zdrobite și a mormanelor de cadavre turcești din șanțul de apărare, nu mai făcu nici un pas. Se Întoarse, Încălecă și porni spre sud, alături de vărul său Vlad, În fruntea celor două armate. 19 august 1476. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de arme. În fața șanțurilor, au descălecat și au dus lupta pe jos, asemeni ienicerilor. Tânărul Alessandro l-a ucis pe Hassan Pașa, comandantul dispozitivului, cu o aruncare a buzduganului. Apoi, atacat de peste zece ieniceri, a ridicat singur o căruță cu ghiulele pe care a prăvălit-o asupra dușmanilor. Nu bănuiam că pictorul nostru are o asemenea forță În brațe. Apoi l-am văzut, la nici zece pași, pe fratele său, Stefano, care privea scena cu un zâmbet, fără să schițeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
arcuri și zenberecuri au tras (românii) de parcă ploua”. Asalturile turcilor n-au putut „să strice ceata celor cu credință nenorocită, nu au putut-o urni din loc”. Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
loc”. Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
c-o minge la piciorul unuia și și-a zis hai să bage unul scurt, două minute acolo mai poate aștepta și mama. Nu era vina lui că n-a fost niciunul dintre băieți suficient de rapid încît să întoarcă ghiuleaua din traseu, nici că singurul culoar liber ducea spre un stîlp de unde a ricoșat violent în geam. Și era doar o fisură, nu mare lucru, nici măcar nu s-a făcut cioburi geamul ăla. Și cine știe? poate era dinainte crăpat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Presse mai cu samă se întrece pe sine însăși în aiurările cele mai perverse, în calomnii de-a dreptul criminale. Astfel ea zice cum că la Calafat oastea română e de-o poștă îndărătul orașului, ca să nu fie ajunsă de ghiulele [le] din Vidin, că orașul nostru e sfărmat cu desăvârșire, pe când în Vidin au ars numai două case ș-au fost rănite două babe, că la Oltenița, la împușcătura în vânt a unui monitor, toți soldații noștri s-au retras
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Traian. Ei au acolo tunuri de toate mărimile și este cu neputință de a se apropia turcii pe acolo. La 19 iulie trecut două monitoare turcești au venit la Kiustendje noaptea și de la oarele 11 - 2 au bombardat orașul, dar ghiulelele (obuzele) n-au putut ajunge la mal și rușii n-au răspuns decât numai atunci când aproape de oarele 2 spre ziuă au căzut două obuze la marginea orașului. Artileria rusă a aruncat 3 obuze, din cari una a lovit pe unul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bani în buzunar în zilele acelea, o luam pe Mama la un restaurant grecesc dichisit de pe Crawford Avenue și o tratam cu înghețată și prăjituri, încercând să o scot din starea aceea de amărăciune în care se adâncea precum o ghiulea care se scufundă, și unde, cred eu, majoritatea ființelor omenești și-au petrecut cea mai mare parte din tăcerea lor. Mă lăsa s-o distrag oarecum, chiar dacă era nițel scandalizată de prețurile uriașe, și protesta pe vocea pițigăiată a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
săreau de oriunde și de la orice înălțime, cu o contorsionare pură a flancurilor lor, ca niște pești. Aveau niște mușchi zdraveni, la fel ca peștii, iar zborul le era monstruos de frumos. Mă mira că nu se transformau în niște ghiulele mici, într-un fel de gloanțe de argint, dar când aterizau brusc continuau să alerge fără să facă nici cea mai mică pauză. Erau mai iuți decât mistreții. Thea mă îngrijora. Știam în ce stare de spirit este. Locul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
dulăpior și să îmi tai legăturile. M-am întors pe spate și am început să mă chinui să ajung acolo, cu călcâiele. Basteshaw nu s-a trezit. Dormea ca un sarcofag mare pictat, cu picioarele îndoite și capul ca o ghiulea. Mă zgâriase rău pe spate și în timp ce mă târam mă durea, și a trebuit să mă opresc și să îmi iau buza între dinți. Nu părea să mă ajute. M-a copleșit o mare tristețe, și am plâns încet. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un umăr. — Tati! Devon lăsă mâna lui Janice și se aruncă precum un proiectil uman către Derek, care-l ridică și-l legănă de colo, colo. — Ei! zise el, punându-și fiul la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai miște de acolo. Nu, e o lipitoare, răspunse Janice râzând. Dă-i drumul tatei, Devon. Micuțul nu se clinti. Janice Îl sărută pe Derek pe buze, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu avem unde și nu avem nici timp destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să ne atace oricând! Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi trebuit să-i provoace aceleași neplăceri pe care el le provocase tatălui său, atunci era mai bine să nu se nască. De altfel, fiecare se naște cu o vocație, iar el nu simțise niciodată vocația paternă. Avea deja o ghiulea legată de picior. Dacă și-ar mai fi adăugat una, s-ar fi Înecat. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Sasha nelămurit. — I-am spus totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
medicina vreodată. Jill nu spusese nimic de-o vreme Încoace, dar deodată era destul de clar că anxietatea ei oribilă se transformase În panică de-a-dreptul. —Dumnezeule! Ce ne facem? De câte ori n-am Încercat să-ți spun că Claudia Planchette era o ghiulea dintr-un tun, o bombă cu ceas și că nu trebuie să avem Încredere În ea? —Taci, se răsti Hardacre la ea. Nu știi despre ce vorbești! Dar Jill nu voia sau nu mai putea să se oprească: Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în toate acțiunile viitoare 5. Serviciul Social: sinteză românească între cunoaștere și acțiunetc "Serviciul Social\: sinteză românească între cunoaștere și acțiune" La Iași, Gusti a întemeiat „prima sa școală de sociologie”, printre colaboratorii săi numărându-se atunci Petre Andrei, Nicolae Ghiulea, Corina N. Leon și alții (Herseni, 1971). În 1920, D. Gusti se mută la București, formând „a doua școală”, iar Asociația pentru studiul și reforma socială, devine, pe rând, Institutul Social Român, Institutul de Cercetări Sociale ori Institutul de Științe
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ca o asociație de formare a tinerilor și de asistență psihosocială, ca un fel de „club” de inițiere cu o organizare internă riguroasă și norme unanim acceptate, promovând spiritul de corp, „conștiința de noi”. Un doctrinar al cooperației moderne, N. Ghiulea, găsește că „asociațiile țărănești” din România, pe care le aflăm „în toate timpurile”, denotă un „simț social dezvoltat și foarte demult exercitat”, acestea născând „o viață comună”, un puternic spirit comunitar (Ghiulea, 1926, p. 32). El citează, ca forme de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de noi”. Un doctrinar al cooperației moderne, N. Ghiulea, găsește că „asociațiile țărănești” din România, pe care le aflăm „în toate timpurile”, denotă un „simț social dezvoltat și foarte demult exercitat”, acestea născând „o viață comună”, un puternic spirit comunitar (Ghiulea, 1926, p. 32). El citează, ca forme de asociație economică, organizațiile ciobănești numite „târle” (participanții își adună oile în comun, suportă cheltuielile și își împart veniturile în același mod) sau tovărășiile de muncă ale pescarilor din apele Dunării și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a coopera la un efort peste puterile individuale. O manifestare a solidarității sociale a poporului a constituit-o „claca între săteni”, pildă a simțului social ce s-a născut din experiența traiului comunitar. Toate aceste exemple ne arată, crede N. Ghiulea, fost profesor de „politică socială” la Universitatea din Cluj, că „poporul nostru este primitor la orice idee folositoare de întovărășire” (Ghiulea, 1926, p. 35). Pornind de la aceste premise, el găsește temei pentru a susține diferite forme de „tovărășii” în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]