489 matches
-
În schimb, a trebuit să suporte toate inconvenientele ulterioare. Poate să se fi adunat În sufletul lui o nemulțumire pentru că În tinerețe fratele lui mai mare Îl eclipsase, era spectaculos, iar mai târziu, din câte spunea, a fost ca o ghiulea atârnată de piciorul lui. Poți Înțelege astfel de resentimente? Ce Întrebare! Cum să nu poată să-l Înțeleagă? Klara și buna dispoziție cu care se trezea dimineața și cânta În baie ca să Își facă singură curaj să se spele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un umăr. — Tati! Devon lăsă mâna lui Janice și se aruncă precum un proiectil uman către Derek, care-l ridică și-l legănă de colo, colo. — Ei! zise el, punându-și fiul la loc pe picioarele lui. Ce ești tu, ghiulea? Devon Își Înfășură strâns brațele În jurul lui Derek și refuză să se mai miște de acolo. Nu, e o lipitoare, răspunse Janice râzând. Dă-i drumul tatei, Devon. Micuțul nu se clinti. Janice Îl sărută pe Derek pe buze, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dezagregați! Aneantizați! Ar fi făcuți fărâme! Chiseliță! Să construim o catapultă! O catapultă! Da! strigă Poetul, îmbărbătat și luat de valul gurii de coniac. Și să tragem cu spada, cu coiful și cu scutul, pe post de lesturi. Ăă..., de ghiulele! N-avem din ce, nu avem unde și nu avem nici timp destul, la dispoziție, ca s-o construim, îl dezumflă Fratele. Ăia sunt ante portas. Pot să ne atace oricând! Mă și mir că încă ne mai îngăduie. Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
până la Paris a ajuns o imposibilă aventură ? Cum să pot înțelege că o cortină de foc mă desparte de mâna colegială care, pe dosul acestui plic, și-a pus iscălitura ? Explozii care aruncă în aer mâini, capete și picioare însângerate, ghiulele care decapitează inocenții copii de școală și sfinții marilor catedrale, tot infernul descris de gazete mi-e de fapt imposibil să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îi pusese nervii la încercare. Cu câtă degajare ar fi trăncănit mama ei în asemenea ocazie, îmboldind-o pe servitoare, înveselind-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles, chiori și au peste ochiul pierdut o bandă neagră. Din pricina ghiulelelor, se dezlănțuie și un incendiu. Cu flăcări, cu fum. Dar cum orice dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
balcon. Și unde nu au început a zbura, către persoana sa, obuze și molotovuri, cu marfă din cea care parfumase atât de intens,în ultimele săptămâni, frumosul și faimosul oraș, Coada Vacii! Și, dă-i, manifestanții, cu portavocile, și cu ghiulelele care împroșcau, toți pereții, din preajma balconului, cu spurcăciune! Văzând că nu-l ascultă nimeni, domnul primar Emil Boc a dispărut. Și s-a retras pe poarta din spate.în timpul ăsta, manifestanții au pătruns în primărie, au cucerit-o integral, obligându
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77 de ani, Hugo Zacchini, supranumit Omul-Ghiulea. El a fost primul om tras, în chip de ghiulea, dintr-un tun. 11. Am umblat mult, ostenisem. Pe Agrippa nu l-am întâlnit. Aș fi vrut să fiu cu Zenobia, să dau vina pe ea, să spun că numai din cauza ei... Spre seară am intrat într-o anticărie, o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că n-avusese timp să se antreneze, l ar fi învățat el în vreo zece zile de antrenamente serioase... Încă înainte ca soneria electrică să răsune în liniștea casei, Lord a ciulit urechile, apoi s-a năpustit exact ca o ghiulea spre ușă, lătrând asurzitor. În ușă era o doamnă necunoscută, de vreo 60 de ani, îmbrăcată modest, coborâtă dintr-un rădvan, care trăsese chiar la scară. Pe General îl impresionă nasul vulturesc al femeii, și expresia de piatră de pe figură
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ocupată de un bărbat! 2 Nicu era obosit și mai avea drum lung de făcut, prin beznă. Îl simți, mai mult decât îl văzu, pe Botosu îndărătul lui, îi auzea gâfâitul. O luă la fugă, dar alerga greu, parcă avea ghiulele de picioare, cum îi povestise nea Cercel că li se pun condamnaților. Se gândi că ar putea scăpa numai dacă se ridică deasupra pământului și dădu din mâini, observându-se parcă din afară cum se înalță, greu și puțin, ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de tuci, care se înroșea ca o ghiulea de război și dogorea noaptea. Dar așa măcar era cald și tablourile din jur păreau tot atâtea ocheane spre încăperi unde se mânca cu plăcere și se bea vin, iar fețele niciodată nu îmbătrâneau. „Eeei, gazdei mele, Godun, îi plac
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
silueta elegantă, înveșmîntată în negru. Grigore Popa duse mâinile la spate. Ar fi mângâiat cu degetele bătrâne grumazul alb pe care-l simțea cald, viu. ― Ești sigur? se interesă bătrânul. Tichia îi alunecase spre ceafa, descoperindu-i creștetul ca o ghiulea. Rembrandt, Goya... Mi se pare de domeniul fanteziei. Matei netezea marginile pânzei râzând nervos: ― Ei, bravo! Nu vezi facturile? Și pe urmă sânt de meserie. Atât pot să disting și eu. Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cultivați, Înconjurați din toate părțile de fermieri și țărănoi. Au cucerit Întreg orașul. A aruncat o privire lungă și piezișă spre ferestre, ca și când i-ar fi fost temă că o mulțime de oameni i-ar putea zdrobi cu bâte și ghiulele. — Străzile le aparțin, piețele le aparțin, bacurile le aparțin. Toate spațiile deschise sunt ale lor. Poate că În câțiva ani această cafenea va fi ultimul lucru care ne va rămâne. Ultima noastră zonă liberă. Ne grăbim Într-aici În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să folosească? Un măr exploziv plin cu cuie? O ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a bărbatului postmodern Încît nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
partituri muzicale din Beethoven și Ceaikovski). În zona clișeelor simboliste, secesioniste și Art Nouveau, navighează corăbiile poetice ale lui Const. T. Stoika (pastișă după poetul latino-american José Santos Chocano, tradus de Vieața nouă), Eugeniu Speranția, I.M. Rașcu, Al. Vițianu, C.R. Ghiulea, Șerban Bascovici, George I. Stratulat, Eugeniu Ștefănescu-Est și N. Davidescu (prezent cu o „Dedicație“ convențională). Se remarcă prezența „simbolică” a lui Macedonski - chiar în deschiderea primului număr - cu poemul „Ură“ (adaptat după Cecco Angioleri), exclus cu 15 ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar Tomoe urma să se întâlnească cu Ōkuma în clădirea Nikkatsu. Ea ridică ușor mâna, în gest de despărțire, și-i strigă ironic: — Nu te lăsa furat de imaginația ta romantică, Takamori. Cuvintele ei i-au lovit auzul ca o ghiulea. Ce înțelegi tu prin „imaginație romantică“? — Sunt sigură că nu-i nevoie să-ți explic, îi șopti ea la ureche. Știu eu că nimic nu te-ar încânta mai mult acum decât să faci pe eroul și să pleci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi trebuit să-i provoace aceleași neplăceri pe care el le provocase tatălui său, atunci era mai bine să nu se nască. De altfel, fiecare se naște cu o vocație, iar el nu simțise niciodată vocația paternă. Avea deja o ghiulea legată de picior. Dacă și-ar mai fi adăugat una, s-ar fi Înecat. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Sasha nelămurit. — I-am spus totul. — Ai lăsat-o? aproape că strigă Sasha. Nu mai avea aer. Asta era fericirea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pădure. Încă erau uluiți, când Zogru, dezlănțuit și cuprins de teamă, în aceeași vreme, se repezise și la celălalt frate și, pentru că acesta ridicase bâta, îl prinsese dintre picioare și îl aruncase peste cap, departe, tot așa, ca pe-o ghiulea de război. Restul a fost un vacarm total. Unii s-au repezit cu bâtele spre Zogru, alții au luat-o la fugă, iar spătarul, înțelegând că era un moment bun de drum, a împins-o pe Ghighina în trăsura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Gwen se zdruncinaseră mult. Într-o străfulgerare, se gîndi la Pierric, pe care Întotdeauna Yvonne Îl detestase și-l tratase ca pe un cîine, reproșîndu-i cu regularitate că se născuse și căutînd prin toate mijloacele să se descotorosească de ghiuleaua aceea. Se gîndise iarăși la dragostea exagerată cu care o Înconjura mama ei de cînd se născuse. - Într-o zi, toate astea Îți vor aparține, fata mea, Îi spusese Yvonne, ducînd-o pe șantierul fabricii de faianță și pe cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capului meu, aproape Înainte de a-mi da seama ce se Întîmplă. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O, Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pămînt. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. SÎngerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sînt Împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la locul faptei, Hugo s-a simțit cuprins de panică. Te rog, Doamne, s-a rugat el, deși nu se ruga prea des, fă ca totul să fie bine cu Amanda și cu copilul. Apoi s-a repezit ca o ghiulea prin ușa dublă a sălii de nașteri Jane Austen. Paznicul cu ochi plictisiți din partea cealaltă a ridicat privirea speriat atunci când ceva înalt și agitat, îmbrăcat într-un costum cu dungi, a apărut în sală. — Am venit să-mi văd soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri ca mine. Orașul ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc să ies la suprafață de la o zi la alta. Nici nu știu ce naiba caut eu acolo. — Dar tu cum credeai că e viața ? Credeai că te va aștepta cineva la gară cu un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la Heidelberg te declari absorbit de verificarea traducerii lui Heidegger, să ajungi la glorificarea "codului" filozofie. Ceea ce înseamnă că nu mai știu de unde să te iau. Spui că ești liber de filozofie, în timp ce tragi după tine cu alură de ocnaș ghiuleaua Ființă și timp." Observația, având toate aparențele că este întemeiată, ratează însăși "poanta" cărții. Totul, aici, începe cu o boală pe care o numesc "prăbușirea sistemului de iluzii". Iar prima iluzie care se prăbușește în "sistemul" meu este, nu întîmplător
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]