503 matches
-
aproximativ și 6.000°C, iar culoarea lor galben viu, aproape alb. Durata vieții unei astfel de stele este de vreo 10 miliarde de ani. La sfârșitul vieții lor, aceste stele încep să se mărească fără măsură, pentru a deveni gigante roșii, cum este cazul stelei Alpha Tăuri, de exemplu. Când se va întâmpla acest lucru Soarelui, el se că extinde și va înghiți planetele Mercur, Venus și Pământ. Mai târziu se va prăbuși pe el însuși, lăsând în urma lui o
Pitică galbenă () [Corola-website/Science/322447_a_323776]
-
pentru formele de relief carstice dezvoltate aici, atât de suprafață, cât și de adâncime. Peșteri mai renumite sunt: Vilenica (prima peșteră din lume intrată în circuitul turistic), Lipica, Divača, Kačna, Postojna și Škocjan (situri UNESCO), situate în Sovenia și Grotta Gigante în Italia. Aria este drenată de două râuri importante - Pivka și Reka, pe al căror parcurs alternează sectoarele de suprafață cu cele de adâncime. Formele de relief de suprafață sunt reprezentate de doline, lapiezuri și în special de polii. Cea
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
din Soare împreună cu sistemul său planetar (care cuprinde opt planete împreună cu sateliții lor naturali) și alte obiecte non-stelare. În afară de cele opt planete, oamenii de știință au emis ipoteza existenței unei alte planete, denumită provizoriu A noua planetă. Această ipotetică planetă gigantă s-ar afla la marginea Sistemului Solar. Existența planetei ar explica configurarea orbitală neobișnuită a unui grup de obiecte transneptuniene (OTN). La 20 ianuarie 2016, cercetătorii Konstantin Batygin și Michael E. Brown de la Institutul de Tehnologie din California au anunțat
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Ele pot fi găsite sub formă de gheață, lichide sau gaze, în diferite locuri din sistemul solar, în timp ce în nebuloasa inițială ele erau fie în stare solidă, fie în stare gazoasă. Substanțe înghețate se găsesc în compoziția majorității sateliților planetelor gigante, precum și în cea a planetelor Uranus și Neptun (așa-numiții "giganți de gheață") și în numeroase obiecte mici care se află dincolo de orbita lui Neptun. Împreună, gazele și ghețurile sunt cunoscute și ca "volatile". Un număr de modele ale sistemului
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
va suferi un colaps, iar energia produsă va fi mult mai mare decât în prezent. Straturile exterioare ale Soarelui se vor extinde, diametrul ajungând de circa 260 de ori mai mare decât în momentul actual și Soarele va deveni o gigantă roșie. Din cauza faptului că suprafața sa va crește foarte mult, ea va fi considerabil mai rece decât va fi fost în perioada principală a vieții lui (cu maximum 2600 K). În urma măririi Soarelui, Mercur și Venus se vor vaporiza iar
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
bine apariția obiectelor mici, observate în regiunea transneptuniană. Teoria care la momentul actual este cel mai larg acceptată, explicând detaliile acestei ipoteze, este cunoscută sub numele de modelul de la Nisa și studiază efectul migrării lui Neptun și a celorlalte planete gigante asupra structurii centurii Kuiper. Planeta Neptun are 13 sateliți naturali cunoscuți. Cel mai mare satelit este Triton, cuprinzând peste 99,5% din masa totală care gravitează în jurul lui Neptun și este unicul suficient de masiv ca să capete o formă sferoidală
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
lumină (20,2 parseci) de la Pământ. Este posibil ca o exoplanetă cu o masă mai mare ca a lui Jupiter să orbiteze această stea. Spectrul stelei se încadrează la , cu clasa de luminozitate III, asta indicând că este o stea gigantă evoluată care și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aprope o gigantă roșie. Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
masă mai mare ca a lui Jupiter să orbiteze această stea. Spectrul stelei se încadrează la , cu clasa de luminozitate III, asta indicând că este o stea gigantă evoluată care și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aprope o gigantă roșie. Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate. Este estimat că masa sa este cu aproape 50% mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei
Alpha Arietis () [Corola-website/Science/328633_a_329962]
-
Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
generalizate, leziuni eczematoase și crize de urticarie. A fost raportat un caz de anemie hemolitică cu test Coombs negativ și o hematurie macroscopică asociată cu o infecție masivă cu "Trichuris trichiura". Infecțiile cu tricocefali sunt uneori la originea granuloamelor inflamatorii gigante care iau aspectul unor pseudopolipi ai colonului sau al unei pseudotumori a cecului. Uneori apare o apendicită acută parazitară, diaree cronică sau prolaps rectal (mai ales la copii). Infestările severe pot rareori antrena o ocluzie colică, o perforație intestinală sau
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
Cephei, KW Sagitarii, V354 Cephei și KY Cygni, toate cu diametre de aproximativ 1.500 de ori mai mari ca al Soarelui (în jur de 14 u.a., adică de 14 ori distanță de la Pământ la Soare). Diametrul celor mai multe dintre gigantele roșii este cuprins între 200 și 800 diametre solare. Dacă o giganta roșie ar putea fi plasată în centrul sistemului solar, aceasta ar îngloba chiar și Pământul. Supergigantele roșii nu au o fotosfera distinctă, au un vânt stelar lent și
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
aproximativ 1.500 de ori mai mari ca al Soarelui (în jur de 14 u.a., adică de 14 ori distanță de la Pământ la Soare). Diametrul celor mai multe dintre gigantele roșii este cuprins între 200 și 800 diametre solare. Dacă o giganta roșie ar putea fi plasată în centrul sistemului solar, aceasta ar îngloba chiar și Pământul. Supergigantele roșii nu au o fotosfera distinctă, au un vânt stelar lent și dens, iar, daca reacțiile nucleare din nucleu sunt încetinite din diverse motive
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
lent și dens, iar, daca reacțiile nucleare din nucleu sunt încetinite din diverse motive, ele se pot reduce că dimensiuni, devenind supergigante albastre. O supergigantă albastră are un vânt stelar rapid, dar împrăștiat, ceea ce permite materialului expulzat în faza de giganta roșie să se comprime într-un nucleu care se mărește. Masă multor supergigante roșii generează destulă presiune pentru a arde elemente mai grele decât carbonul sau oxigenul, ajungând în cele din urmă să ardă toate elementele chimice până la fier. Aproape de
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
și sînului). - leziuni inflamatorii: liponecroza și reacția la implantele de silicon. - lipomul pleomorfic. - mixomul intramuscular - lipoblastomul - la copii - condrosarcomul mixoid - cordomul - histiocitomul fibros malign în varianta să mixoida. Pentru LS mixoid pledează: pleomorfismul celular mai evident, mitozele mai frecvente, celulele gigante mai numeroase. - rabdomiosarcomul embrional: diagnosticul este tranșat de prezență rabdomioblastilor - limfomul malign: el are în celulele vacuolizate nuclei dințați - carcinomul cu celule vacuolizate și în general carcinoamele nediferențiate - histiocitomul fibros malign: acestuia îi lipsesc lipocitele și lipoblastii - rabdomiosarcomul pleomorfic: el
Liposarcom () [Corola-website/Science/313188_a_314517]
-
să dividă! Un trib bazat pe foc. Când se combină, aceștia devin o creatură ca un dragon cu două picioare și respirație în flăcări. Cubiții lor sunt roșii Un trib bazat pe piatră. Când se combină, aceștia devin o rocă gigantă humanoidă care se poate transforma într-un bolovan care poate roti dușmanii. Cubiții lor sunt negrii. Un trib bazat pe electricitate. Când se combină, aceștia devin o creatură ca un leu cu două picioare care poate trage cu electricitate din
Mixels () [Corola-website/Science/331447_a_332776]
-
se apropie una de alta cu o viteză de 100 până la 400 de kilometri pe secundă. Calculele arată că ele se vor ciocni peste aproximativ 2,5 miliarde de ani. În urma coliziunii, galaxiile se vor unifica, formând o galaxie eliptică gigantă. Aceste evenimente sunt obișnuite printre galaxii. În anul 2003, folosind infraroșul I-SBF și ajustând valoarea noului punct de luminozitate al lui Freedman descoperit în 2001 și, în plus, folosind o corecție metalică de −0,2 mag dex în (O
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
În mitologia nordică este fiul gigantului Farbauti și al gigantei Laufey. Înfrățit cu Thor prin căsătoria lui Odin cu mama sa, ia parte cu acestea la actul antropogonic primordial inoculându-le primilor oameni, Askr și Embla, focul(flacăra pasionala) și dându-le "chipul atrăgător și sângele". Aparține familiei Aesir, deși
Loki () [Corola-website/Science/299542_a_300871]
-
în special Victor Brauner. Daniel Ionescu este un pictor narativ care are ceva de spus; de exemplu, cănd deschide un craniu omenesc, descoperă un creier conceput din nuduri de femei voluptoase. Don Quijote rătăcește într-un peisaj ce este trupul unei gigante nimfe, si un glob ocular este suspendat între două brațe vânjoase. Toate acestea sunt povești figurativ urbane fantastice venite din arhaicul romaneasc combinate cu cultura pop americană. Dion dezvolta un bogat vocabular vizual și o expresie grafică producând un desen
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
pot fi distinse la telescop. Se știe doar că acestea au o perioadă de revoluție de 76 de zile, fiind o distanță între ele de mai puțin de 1 UA. Mimosa (beta Cruciș), cu magnitudinea de 1.25, este o giganta albastră. Este, de asemenea, o stea variabilă de tip Beta Cephei, cu o magnitudine care variază între 1.23 și 1.31. Mimosa este o stea dublă. Cele două stele au o perioadă de revoluție de 5 ani, dar nu
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
magnitudine care variază între 1.23 și 1.31. Mimosa este o stea dublă. Cele două stele au o perioadă de revoluție de 5 ani, dar nu pot fi distinse la telescop. Gacrux (gamma Cruciș), magnitudine 1.59, este o giganta roșie, de 113 de ori mai mare decât Soarele, a 24-a cea mai strălucitoare stea de pe cer. delta Cruciș (magnitudinea 2.79) și eta Cruciș (magnitudinea 3.59) sunt alte două stele mai strălucitoare ale acestei constelații.
Crucea Sudului (constelație) () [Corola-website/Science/306231_a_307560]
-
mică decât alte stele luminoase, cum ar fi Canopus sau Rigel. Sistemul are între 200 și de ani. Inițial a fost compus din două stele strălucitoare albăstrui. Cea mai masivă dintre ele, Sirius B, și-a consumat resursele, devenind o gigantă roșie înainte de a-și pierde straturile exterioare, și s-a restrâns în starea sa actuală de pitică albă cu circa de ani în urmă. De asemenea, Sirius este cunoscută sub numele colocvial de „Steaua Câine”, ceea ce reflectă importanța ei în
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
Textul latin a învățat cititorii cum să determine timpul optim pentru rugăciunile de noapte după poziția stelelor, iar Sirius este descrisă pe parcurs "rubeola" — „roșiatică”. Autorii au propus că aceasta este o evidență în plus că Sirius a fost o gigantă roșie în aceea perioadă. Totuși, alți savanți au menționat că era mai probabil ca Sf. Gregor să se fi referit la Arcturus decât la Sirius. Posibilitatea ca evoluția stelelor Sirius A și Sirius B să fie responsabilă pentru această discrepanță
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
a devenit convectiv și utilizează ciclul CNO pentru generarea energiei. Se prezice că Sirius A va epuiza complet rezervele de hidrogen din centrul său într-un miliard (10) de ani de la formarea sa. La acest moment el va deveni o gigantă roșie, apoi se va transforma într-o pitică albă. Sirius A este clasificată ca stea Am, deoarea spectrul arată o adâncă linie de absorbție metalică, indicând sporirea elementelor mai grele decât heliul, cum ar fi fierul. Când se compară cu
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
în mod constant căldura rămasă, care este radiată în spațiu, o perioadă de mai mult de două miliarde de ani. O pitică albă se formează numai după ce steaua a evoluat de la secvența principală și apoi a trecut a fost o gigantă roșie. Acest lucru a avut loc atunci când Sirius B, a avut mai puțin de jumătate din vârsta sa actuală, în urmă cu aproximativ 120 de milioane de ani. Steaua originală a avut o valoare estimata de 5 mase solare și
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]