417 matches
-
Lucretius. -Am fost chiar eu acolo, spuse Ponțiu Pilat. Piatra mormântului era dată la o parte iar în mormânt nu erau decât niște pânze cu care se înfășoară cel mort și o mahramă care era pusă mai la o parte. Giulgiurile erau însă nedesfăcute după cum mi-am dat eu seama. Ceea ce e cumva de neînțeles. -Hm! cum puteau fi nedesfăcute? spuse Comus Lucretius zâmbind. Doar n-a trecut prin ele! Ori poate s-a topit ca un abur... -Amice Comus, spuse
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
abur... -Amice Comus, spuse procuratorul apăsat, crede-mă, cunosc destul de bine ritualurile de înmormântare ale iudeilor și cred că și tu asemenea. Asta am văzut! Mahrama era pusă de o parte față de giulgiu. Nici n-am mai desfăcut-o! Iar giulgiurile erau nedesfășurate... -Ar fi fost totuși bine să fi adus aici cele două bucăți de pânză, spuse Comus Lucretius. Ca probe. -Am lăsat acolo cele două bucăți de pânză în mod intenționat, spuse procuratorul. Las arhiereului Caiafa și oamenilor lui
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
-o necurată de vrăjitorie la mijloc... -Asta poți s-o mai spui odată Ahav, spuse arhiereul Anna. -Te-ai uitat bine căpitane? Grota nu are cumva două ieșiri? -Nici un dubiu prealuminate. La lumina torțelor am fi văzut orice altă ieșire. Giulgiurile erau nedesfăcute și puse jos iar mahrama pusă aparte. -Ce încerci să ne spui? -Încerc sa spun că e o nouă vrăjitorie a galileeanului. -Prostii! morții sunt morți și atât! interveni arhiereul Caiafa. Ce vrăjitorii ar mai fi putut face
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
unison, Se grăbesc în cer, la somn. În urma lor soarele Trimite ștergarele. Ce familie ciudată, Curăță fără de plată! Tot ce din pământuri crește Stropul lor curat hrănește. BUBURUZA Roșie cu picățele, doarme între viorele, Stând pe frunză, ca-ntr-un giulgi, toate florile-i fac sluj. Să ghicească de noroc, la ureche-are-un ghioc, Ce ascunde-n el secrete, ce se spun doar la ureche. Buburuză mititică, tu mi-ai spus încă de mică Tainic scruntând infinitul unde m-așteaptă ursitul. Referință
DOMNUL NOR ŞI DOAMNA PLOAIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346519_a_347848]
-
colorate. Fleacuri, nimicuri, gablonzuri. Aaaaa...gospodina a uitat sau n-a prea avut timp să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtășească. Ei și ce? Bărbatul și copiii să fie mulțumiți. Isus Cristos poate să mai aștepte sub giulgiul sau cernit, spălat pe picioare de Maria Magdalena, uns cu arome de femeile mironosițe. Ar mai fi de împăcat și pupat cu vecinii și cu prietenii cu care s-a ciondănit tot anul. Dar ei sunt la biserică. Nu-i
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348332_a_349661]
-
Ruptura dintre suflet și duh. De nerefăcut. Și atunci se iscă alte atribute în locul celor trăite până în ora despărțirii: nonsens, absurd, deșertăciune, derută, confuzie. De la “fericirea supremă” la nefericirea supremă e cale de-o moarte, străbătută la pas, înveșmântat în giulgiul durerii, cu toate nervurile în alertă. Experiențe similare demonstrează că, un timp, mai lung sau mai scurt, cel rămas suferă crâncen, scufundat într-un “abis de / suferință și / scrum”. Sub imperiul acestei pierderi de neînlocuit, lumea pare fără de sens. Pare
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
de stele strălucind, la căpătâi de cer curat, să aveți somnul luminat! îmbrățișări de vânt și ploi, să spele dorul trist de voi, cu mâini de lut-ngenunchiați, la temelii de cruci sculptați, să n-aveți teamă nicio zi, că-n giulgi de humă veți pieri! prin vis etern vor înflori, iubiri din lacrimi zi de zi, să n-aveți teamă niciun pic, că vă veți duce în nimic! cu mâinile noi vom săpa, și sufletul v-om alinta, așa cum ați făcut
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRECEREA DINTRE SISTEME Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului Clipa nefastă cu săgeți de moarte acoperă cu giulgiul alb plecarea, sunetul prelung al clopotului lovit în dungă sparge tăcerea și respiră durere. E putredă întâmplarea nescrisă ori scrisă și topește sarea din ochi în lacrimă, pământul arde sub tălpi aproape neînțeles, matricea vieții tot mai ascunsă și moartea
TRECEREA DINTRE SISTEME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/376301_a_377630]
-
sângelui tău,/ Adorm în bătăile surde, monotone,/ Hipnotice/ Ale tobelor tale” (Odihnă). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezintă neîmplinirile: “Vorbele dulci tânjesc să m-ajungă din urmă;/ Lângă fereastră aștept să revii,/ Moale așternându-mă/ Pe giulgiul parfumat/ Țesut din păr de stele și țărână.” (Nerușinare) Putem vorbi, în această situație, de căutarea cu obstinație a iubirii, a împlinirii ființei. Poetul Horia Bădescu, într-o carte de excepție, Memoria Ființei, consider că sunt două mari tipuri de
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
totul e pustiu. - Ai rătăcit cărarea sălbatic bidiviu ? - Da!, mi-a șoptit pădurea ”venit-ai prea târziu !” Acum mă caut prin timpuri ca orbul în pustiu pierdut prin anotimpuri dorind să mă rescriu. Simt că m-ascund sub versuri ca giulgiul în sicriu și-aud din universuri ”e poate prea târziu !” *** Ciclul "Era să fiu poet" Referință Bibliografică: prea târziu / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1412, Anul IV, 12 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu
PREA TÂRZIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379811_a_381140]
-
nimic când poetului noaptea pe lună îi e frig de sonată și fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului se încearcă-n zadar dezghiocarea din fiare și-n afară de piste se tot cată cutiile negre printre giulgiuri și fumuri când se uită vorbirea trecută legea apărând parapete focuri pale sau vii când se-aprind peste lumi se-ntețesc se înalță se întind pe ținut de legende când îți aperi în gând fapta bună și-ți bagi capu-
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
nimic când poetului noaptea pe lună îi e frig de sonată și fugite-s ascunse și rima și muza când la marginea drumului se încearcă-n zadar dezghiocarea din fiare și-n afară de piste se tot cată cutiile negre printre giulgiuri și fumuri când se uită vorbirea trecută legea apărând parapete focuri pale sau vii când se-aprind peste lumi se-ntețesc se înalță se întind pe ținut de legende când îți aperi în gând fapta bună și-ți bagi capu-
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
se-ntorc cocorii prin magnolii reci, adăpostind în cochilii de tunet frunzișul pângărit de sub poteci! Grădini zâmbesc de sub mătănii stinse adulmecând sub lungi povești pieirea, din bulbi de rouă veșnicii prelinse se-agață-n rugi îngenunchindu-și firea. Un mag îmbracă pe sub giulgi iertarea crestând sub aripi cruci de patimi mii, și pe mormintele de flori așează marea cu valuri ninse-n ierni de păpădii! Referință Bibliografică: IERNI DE PĂPĂDII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1952, Anul VI, 05 mai
IERNI DE PĂPĂDII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378817_a_380146]
-
înviere 165 spre suferință și grea călătorie. Și totuși cărțile și le ducea în zdravenele-i mîini, si pana să de fier166, Fiindcă-atuncea cînd muri ele zăceau lîngă mormîntul său, și-atunci cînd învié Le apucắ zîmbind întunecos; fiindcă,-n giulgi înfășurat, 170 Le-ascunse cînd în moarte adormí, cînd învié, De vînturi fost-au roase; cărțile rămáseră nemistuite încă, Inca spre-a fi scrise și amestecate cu foi de-aramă, si de fier și aur167, Timp după timp, căci astfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui
BASCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
Traian) {EminescuOpVIII 49} DECEBAL (blestemă) Zeci de secoli vă urcarăți, zeci de secoli să cădeți, Viața voastră să nu fie decât o lungă cădere! Cum ați omorât voi un popor, astfel să muriți și voi. [SCENA] [DOCHIA, TRAIAN] [DOCHIA] Deasupra Giulgiului tău spînzur-o coroană, Deasupra morții tale o istorie, Istoria Daciei viitoare scumpe... Din astă noapte tu ai dispărut... Și eu ți-am [dat] a morții noapte, eu... Ce te iubesc, ce îngenunchi, ce mor. Ah, tu! eu te gândeam că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ș-al meu. Au crezi tu cumcă lumea-i făcută pentru bine? Ne-o spun-aceasta popii și cărțile lor vechi: De mii de ani ne sună povestea în urechi; Nu vezi [tu] ce răsplată virtutea are-n lume: Un giulgi și patru scânduri. Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții vii izvoare. Atuncea se-nțelege că preoții au drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept Dar ici... în picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca ș-al meu. Au crezi tu cumcă lumea făcută-i pentru bine? Ni-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi - De mii de ani povestea răsună în urechi... Nu vezi tu ce răsplată virtutea are-n lume: Un giulgi și patru scânduri. Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții vii izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sânt toate când moartea ți-i în piept... Aicea, -n picătura de vreme-n care sîntem, Brațul și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
stins îl păstrez încă în inim-un odor. Deși-nghețat și palid, dar totuși mai mângâie Inima mea cea moartă... ........... dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noaptea-i o-nsenină. Ș-atunci (arunc-]amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară Se uita prin spărtura a bolții la steaua care zboară Pe țărmul lumei moarte... Eu auria speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
balanță Și las-o rază albă candidă, blândă, lină, Pe-iubirea mea trezită din inima-n ruină. {EminescuOpVIII 168} dar cîteodată-nvie Un gând lunatec, palid, nebun, dar de lumină, Ce inima mea stinsă în noapte-i o-nsenină. Ș-atunci arunc-amoru-mi giulgiul ce-l înfășoară, Prin bolta spartă s-uită la steaua care zboară Pe cerul lumei moarte. Stea... aureea speranță Ce-n cerul lumii, -n norii-i, lumina-i o balanță Și varsă câteodată o rază blândă, lină, Pe-iubirea mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cine a crezut în visuri nu-i cuceritor de lume. Nu voiesc s-ascult dervișii ce din cărțile lor vechi Cu povestea răsplătirii ne tot cântă în urechi. Am văzut virtuți atâtea ce-au găsit a lor răsplată Într-un giulgi și patru scânduri. Pentr-o hrană - așa bogată Eu să-mi stâmpăr lăcomia?... Pentru-a cerului comoară Eu să trec arzând de sete lîng-a vieții dulci izvoară? " Când e-un om zvârlit în lături... frate fie chiar... ce-mi pasă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-ți facă parte dreaptă? Nu ne-o spun aceasta popii ce, din cărțile lor vechi, Mii de ani povestea asta ne-o cântară în urechi?... Ș-a ta inimă vitează, ș-ale tale nalte gânduri Au găsit a lor răsplată... Giulgiul ăsta, patru scânduri. Unde ajungem, măi vere, eu ca tine să fi fost?... Tu ce dormi, dormire-ai vecinic, fără-ntoarcere, un prost, Căci dacă spre altă viață tu acuma te-ai trezi Tot în lumea cea comună de mizerii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de, oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri Ți-e îndemînă-n nuntru și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci izvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: Deșertăciuni sunt toate când moartea ții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi să mi-o pui” (45, pp. 708, 819, 835, 851) ; iar alteori : „Să mă- mpânzuiască/ Tot cu gluga mea” (45, p. 1048). În riturile funerare ale românilor, astfel de practici au supraviețuit până în secolul XX, nu atât prin folosirea giulgiului, cât mai ales prin unele măști funerare de tipul „pânză de față”, „pânză de ochi”, „mască-cămașă de înmormântare”, a căror utili zare, în trecut, „era un obicei relativ generalizat la înmormântare” (78, p. 154). Comentându-se aspectele funerare rezumate mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
chemării”, impulsionează poetul „spre culmi visate”, chiar dacă pesimismul îi împiedică zborul. Nostalgia vremurilor de odinioară, amintirea celor dispăruți, „gânduri reci” legate de moarte, asemenea unor „medalii mari de plumb”, creează o atmosferă specific simbolistă. Poemele lacrămilor unor „fecioare ofilite”, „în giulgiuri diafane de mireasă”, care par un „cernit cortegiu” al deziluziei, al „moartelor avânturi”, întregesc un reper ce indică o stare obsesivă. În căutarea unor „refugii” din fața durerii, „ce roade ca rugina”, nu pot fi descoperite decât „ținuturi nesfârșite de umbră
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]