279 matches
-
lipsit de speranță"; "ceea ce numim "ordine stabilită""; "ceea ce este etern"); imaginea redusă propusă de text este cea a macrostructurii semantice: un rechizitoriu împotriva ordinii stabilite. Menționăm că efectele de ecou dintre cele două texte ("reclama Balafre" și rezumatul cărții Un giulgiu nu are buzunare) punctează o complementaritate între conținutul parodic al unui roman polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și un rezumat mai potrivit povestirii (Un giulgiu nu are buzunare). Această complementaritate creează și confuzie în receptarea cărții, confuzie sau piedică specifică
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Menționăm că efectele de ecou dintre cele două texte ("reclama Balafre" și rezumatul cărții Un giulgiu nu are buzunare) punctează o complementaritate între conținutul parodic al unui roman polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și un rezumat mai potrivit povestirii (Un giulgiu nu are buzunare). Această complementaritate creează și confuzie în receptarea cărții, confuzie sau piedică specifică veleităților ironice ale unui asemenea tip de roman. Peritextul editorial din romanul polițist se joacă cu această perversiune a codurilor care răscolește o lectură naivă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
-mi încălzești sufletul ca ochii mei să plângă fericire... Stare 2 Genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. Mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
generalul Karg se opri, ca și când o rază de lumină i-ar fi deschis creierii. Se dădu iar câțiva pași înapoi, rămase cu privirea țintă la Bologa, căutând să-l scormonească în adâncimile sufletului. Câteva secunde domni o tăcere ca un giulgiu, încît de afară se auzi limpede huruitul unei căruțe și ciripitul gălăgios al vrăbiilor, într-un pom, sub fereastra cancelariei. Apostol, fără să-și dea seama, închise ochii, ferindu-se de scrutarea generalului, care izbucni brusc, aproape răgușit: ― Dumneata ești
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Desface Ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile, Albe ca zăpada ce cade în fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Când îți trec prin minte acestea, copilă, Te uiți în oglindă și îți plângi de milă; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ții bine minte Pe nefericita, dulce și cuminte, 45Fără nici un reazem, care nu așteaptă Decât moartea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumea creată pentru bine. " Creată pentru bine ne spun cărțile vechi, "De mii de ani ne sună legenda în urechi... "Și am văzut virtutea găsind a ei răsplată, Ce nu numai de oameni - de zei e-nvidiată, "Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. "De când văzui aceasta, am stat mereu pe gînduri: "Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară "Să trec murind de sete pentr-o așa comoară? {EminescuOpIV 413} {EminescuOpIV 414} Pe când c-un om în lanțuri - de-i frate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru frumos și bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne sună legenda în urechi, Ba am văzut virtutea aflând chiar o răsplată, Ce nu numai de oameni, de zei e-nvidiată, Răsplată strălucită: un giulgiu și patru scânduri. Și tot nu mă trezisem, tot nu m-au pus pe gânduri Și tot credeam, nebunul, că, pentru-așa comoară, E demn, murind de sete, să treci lângă isvoară. 85. O! VIN PE MARE... (cca 188O) O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți Să-i pară că ese din arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
imagina că într-o biserică poate exista un asemenea monument! Dar ce nu face o fiică iubitoare pentru tatăl ei? Partea cea mai însemnată a monumentului este ocupată de un cenotaf pe care se află un sicriu acoperit cu un giulgiu, prin care se profilează un corp uman. E nevoie să luăm în seamă și faptul că Olga Sturza, ajungând președinta „Societății Ocrotirii Orfanilor”, a înființat aici la Miroslava un orfelinat a cărui școală avea profil agricol, dar... Dar ce ți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un ochi pios, menit să le Împrospăteze culoarea, se estompează și se șterg ușor, ușor În ceață. Ramele lor sînt cel mai bun pretext pentru lucrarea harnică a păianjenului. PÎnza păianjenului se prinde de ele și Învăluie ca Într-un giulgiu al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind, este vorba de o a doua moarte. Aceea definitivă, a amintirii. Iar pînza păianjenului, deși extrem de subțire, este cum nu se poate mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ceilalți în spatele neputinței acolo rumegă idei nervi frustrări dorințe neîndeplinite vise spulberate frica de interacțiune setea de mărire nejustificată în sufletele lor se depune praful ferestrele nu sunt deschise niciodată miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fi emigrat către suflete mai calde oameni îngrețoșați de propriile gânduri priviri înfipte în asfaltul rupt un obraz sfâșiat călcat în picioare fără milă de la un capăt la celălalt al deziluziei contemporane o lume cu cerul deasupra ei ca un giulgiu peste care Dumnezeu varsă în fiecare zi lacrimile îngerilor 9 august 2011 Părul tău îți ating părul abia atunci se strecoară liniștea în mine poeți lunatici închid ochii se ascund în spatele carafelor undeva (poate într-un alt timp) ni se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
un general abandonat din China. După ce așteptă ca Price și oamenii lui să părăsească lagărul În căutarea containerelor cu parașute, Jim coborî la casa paznicilor. Curentul produs de motoarele avioanelor cu ajutoare risipise mirosul de carne putrezită din spital, un giulgiu care atîrna deasupra lagărului ore În șir. Dar Tulloch părea să nu-l observe. De Îndată ce locotenentul Price nu mai era prin preajmă, o fantomă care vîna alte fantome printre movilele funerare, Tulloch era dispus să-l primească pe Jim În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dna James. După părerea mea, simțim În continuare multă tandrețe față de trupul cuiva pe care l-am cunoscut bine În viață. Theodora acceptă și este condusă În salon de Minnie Kidd. Henry James stă Întins În sicriu, acoperit cu un giulgiu ngru; pe față are o bucată de pânză albă, pe care Minnie o trage la o parte, lăsând să se vadă chipul imaculat bărbierit. Arată foarte bine, ca o operă de artă sculptată În ceară de culoarea fildeșului, cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fiecare specialist e conștient că știe tot. Mai puțin, misterul. Și toți sencolonează în fața unei imense porți închise. Se îmbrîncesc, izbesc cu pumnii, se roagă și tînguirile lor se pierd în vuietul general fără să realizeze că poarta e un giulgiu întins peste o oglindă. Că, de-ar deschideo, de cealaltă parte, ar găsi, la fel de disperați și nădăjduitori, pe alții aidoma lor. 12 Speranța de mîntuire e alibiul propriei mele căderi. Asta caută oricine: ascet sau narcoman, iubitor de agora sau
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de cele din familia apidelor cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins (așa scrie-n Larousse), dar și de teroriști, despre care zice că-s human. Vedea-le-aș funcționarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe freză. Organizația a rămas fără imagine, s-a stins Războiului rece și-acum apără drepturile omului explozibil. Ce incendiază mașini și pe bătrîna handicapată la Paris, Bruxelles și Berlin, fără nici o recompensă. Nicio. CÎt de modern sună. Al Qaida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doua „O organizație a morților“ Capitolul 1 Unde există voință Scurta după-amiază de ianuarie se transforma în amurg prematur. O ploaie măruntă, tăcută, cădea monoton. O ceață umedă, lipicioasă se ridica din râu și se furișa pe deasupra orașului. Prin acest giulgiu cenușiu uruitul familiar al traficului Londrei pătrundea persistent, dar cu un efect înăbușit, straniu. Michael se desprinse de fereastră și se așeză în fața ecranului televizorului care pâlpâia în liniște. În cameră era întuneric, dar nu se osteni să aprindă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei se amesteca pînă la indisolubil cu izul de whisky. BMW-ul Paulei intră În parcare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prințul. De fapt, nu cumva te ponegrești singur, cu bună știință? — Numai dumneavoastră vă mărturisesc și o fac doar cu scopul de a-mi favoriza dezvoltarea intelectuală! N-o să mai spun nimănui; când o să mor, voi lua cu mine sub giulgiu această taină! Dar, prințe, dacă ați ști, numai dacă ați ști ce greu e să faci rost de bani în vremea noastră! De unde să-i iei, dați-mi voie să vă întreb după asta? Există un singur răspuns: „Adă încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aceiași ochi î [l] vedem {EminescuOpXII 46} întins în sala cea mare a palatului, cu fața bătrână descoperită și cu ochii închiși, îmbrăcat în haine regale cu nasturi de aur și blănite cu samur, iar de la cap până la picioare un giulgiu subțire de mătase albă c-o mare cruce de aur. Patriarhul Antiohiei - un arab - citea rugăciunile mortuare sub lumina făcliilor mari de ceară. Om care nu știuse altă limbă decât cea românească, om de-o nepilduită vitejie personală și de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fascinată de frumusețea feței lui Cristos: cum ochii sunt fereastra sufletului, sfânta Tereza era fascinată în primul rând de ochii lui Isus care dezvăluie sufletul său sfânt și plin de iubire. Tradiția creș‑ tină ca de altfel și chipul de pe giulgiu, îl reprezintă pe Isus pe cruce cu ochii închiși, iar sfânta Tereza comentează: ce bine a făcut Isus că și‑a închis ochii când ne‑a dat portretul său! Căci ochii fiind oglinda sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
nepieptănat și o jachetă veche de lână, îmbrăcată pe dos. Am pornit-o din nou spre casă. Drumul spre hotel fusese plăcut, dar acum se lăsaseră frigul și întunericul și, pe când mă apropiam de Capul Shruff, soarele apusese, deși un giulgiu de lumină zăbovea încă pe cerul de un azuriu compact, radios, spălat de orice nor. Luceafărul se ivise uriaș și scânteietor deasupra mării, în apropierea unei bucăți de lună anemică și fadă; începeau să clipească și punctulețele palide ale altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și frecată de ploaie, se afla totuși în toane rele, venind spre noi în valuri mari, cocoșate, lunecoase, fără urmă de spumă până în clipa când se întâlneau cu stânca într-o țâșnire de frișcă. Soarele continua să ardă, deși un giulgiu de ploaie sură estompa încă orizontul. Un curcubeu unea marea cu uscatul. Golful Raven avea o culoare de sticlă verde, pe care nu i-o mai văzusem până atunci. O clipă m-am întrebat pe unde-o fi Rosina. Urcasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fascinată de frumusețea feței lui Cristos: cum ochii sunt fereastra sufletului, sfânta Tereza era fascinată în primul rând de ochii lui Isus care dezvăluie sufletul său sfânt și plin de iubire. Tradiția creș‑ tină ca de altfel și chipul de pe giulgiu, îl reprezintă pe Isus pe cruce cu ochii închiși, iar sfânta Tereza comentează: ce bine a făcut Isus că și‑a închis ochii când ne‑a dat portretul său! Căci ochii fiind oglinda sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]