1,150 matches
-
de matase pe care mâine unii au s-o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră. Iar dacă-n noaptea smârcului și-a roatei închidem lanțuri, inima și rană, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea gloatei. Ultima decadă a lunii septembrie 2010 a înregistrat, în România, o manifestare internațională, prilejuita de împlinirea a 100 de ani de când prima variantă a sculpturii Măiastra, de Brâncuși, și-a luat zborul în lume. Ea a fost multiplicata de autor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
debut, tipărită la Iași în 1697. Literatura lui se face ecoul involuntar al unei existențe petrecute în puf, la adăpost de griji, protejată de instanțe puternice, fără nici un fel de dificultăți materiale - adică existența unui aristocrat luminat, trăind departe de gloată. Suferințele și neliniștile unui astfel de personaj rămîn cele ale perimetrului de lux în care a avut șansa să trăiască. De la studiul limbilor la literatură: astfel se explică vastul dicționar de neologisme cu care se deschide Istoria ieroglifică - uriașă aventură
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
va mai utiliza vreodată. „Cucoarăle cu buciunele buciuma, Lebedele cîntul cel de pre urmă a morții cìnta, Păunii, de răutatea ce videa, în gura mare și cu jele să văieta. Șoimii ca hatmanii, Uleii ca sărdarii, Coruii ca căpitanii pe dinaintea gloatelor și a bulucurilor să primbla, Pupădza ca ceaușii la alaiu îi aședza, Căile din fluiere șuiera, Brehnăcile înalt pentru paza străjilor să înălța. [...] Mînie ca aceasta vărsară, vrăjmășie ca aceasta arătară, gătire ca aceasta făcură, tunară, detunară, trăsniră, plesniră, răcniră
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
că ne pândește o bolgie șireată în care orice frunză de suflet se usucă. Și, câtă armonie am fost avut al^dată, Frățește-mpărtășită cu megieșe stele. Ci unde-i seminția istoriei acele Acuma când, din oameni, ne-am preschimbat în gloată!? Au nu cumva-i pătrunsă-ntre noi vreo matracucă: Anume să ne-mpingă spre faptele mișele? (Nici Dunărea, de care nu-i modru să ne spele!) Apune sapiența, vădindu-se caducă. Și-am fost convins că monștrii nu-i chip
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
plagă! Gândiți-vă cum lanul, dăruitor de pită, își gârbovește paiul sub spicul greu de blagă. Gândiți-vă cum plânge cu spume în orbite Manole când își curmă odoru-n monastire, Desăvârșind cunună de turle poleite: Să aibă Vodă fală și gloata să se mire! Când răsfoiți vreo carte, măcar din an în Paște, Gândiți-vă la greier: că bruma îl înhață Și La Fontaine purcede cu bârfă să-l împroaște, în loc să-și ieie valea în moașe-sa pe gheață! Pui mâna
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Emil Brumaru Doamne, încălzește-mi locul Pe pămîntul tău cel negru, Pune-ți boii blînzi, cu botul Să răsufle pe de-a-ntregul Peste ieslea-ntămîiată, Unde voi tînji o vreme Firav și ferit de gloată. Îngerii prind să mă cheme, Să mă tragă-ncet din haine, Trupul alb să mi-l desprindă Ca să poat-ajunge-n nouri, Gol și proaspăt, ca-ntr-o tindă, Mai pur decît dobitocul Adăpat sub grinzi de cedru. Doamne, încălzește-mi locul
Doamne, incalzeste-mi locul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10116_a_11441]
-
ține La stal/ canal central aurolace Soprane clasa-întâi / trecutul tace Răpirea postmodernelor sabine/ Târâș în salturi tăvăliri buimace Amușinăm pubele manechine Dar cine ia octava cel mai bine Știu cățelandre vergure boboace La coadă pe timpana muzicală. Hingherii vor manele gloată goală Se dă la iarmaroc de-a topoganul. Aproape beți ne despărțim pe lună El ca s-o latre cellalt să compună Novela cu Anubis egipteanul. 4 corzi și 1 pian Subt cimitre lacrima vergină Dezamorsează cratere/ quasare îngenunchind aprinde
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
aș exclama cu revolta celui care se întreabă retoric unde mai e spiritul liber? Ce se întâmplă cu cei ce refuză să se înregimenteze în rândul crescătorilor de rating la reality show-uri, cu cei care vor să iasă din gloată și să nu rostească discursuri ca la carte, cu cei care nu vor să fie numere? Există oameni, și o spun în cunoștință de cauză, pentru că am trăit 20 de ani alături de un astfel de om, pentru care a nu
GRAVITY TO HEAVEN. GOODBYE! de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373655_a_374984]
-
economie. Și de astă dată nu se mai autocalmă cu aprecierea spusă de bunică-sa cândva că ce-i prețios e mic! Nu! Era țâfnos! Și așa voia să rămână! În fine, odată ajunși, găsiră o prielnică breșă iscată în gloată și, aranjați ca un trenuleț cu două vagoane, Sandu cel scurt, în față, Gabi cel bine structurat, în spate, înaintară înspre obiectiv. Dădură cu ochii de-o drăcie de panoplie, de altfel un curios și hibrid aranjament de... cioburi! Câteva
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
măruntul mult, dar tare greu de spus . Lapsus ce nu dă pace, ce-ntruna zgândărește Spectacolul terestru--- suportu-i pe-o corună, Misterul vieții-al ști, adâncuri scormonește, Taine spre-a dezlega, omul se pune-arvună . Idei amestecate-n cercetători lunatici, O gloată de atomi din microunivers, Triumfători își poartă victoria, emfatici... Un rezultat ce-ajunge banalul fapt divers... Și fiecare stea ce pentru noi se naște , La fiecare scâncet ce sună prima dată, O Tinkerbell aievea din zâmbete renaște, Mama fiindu-i
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
treacă peste regulile de politețe și să-și facă propria lege...adică a celui cu mușchi mulți, cu tupeu cât cuprinde și creier cât un bob de fasole. Caută să o ia în brațe și să o sărute în văzul gloatei întărtate care râde, țipă, batjocorește și urlă ca pe stadion. Unii fac ironii ieftine, alții pariuri. Enervată de gest,Ștefania îi aplică o palmă peste maxilar individului și țipă după ajutor. - Ia-ți labele împuțite de pe ea, urangutanule! tuna Ștefan
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
pe câți erau deja în jurul meu. - Bun este răspunsul dumneavoastră! Vă aduceți aminte că Dumnezeu, după ce i-a făcut pe Adam și Eva, i-a alungat din Rai pentru că au mâncat din pomul interzis? - DA! a răspuns în cor toată gloata adunată. - Vă amintiți că le-a zis Domnul: „Mergeți și vă înmulțiți!” - DA! a repetat mulțimea cu hotărâre. - Foarte corect! am zis eu, mai sigur pe mine. Dar, să nu uităm, era vorba de un bărbat și o femeie, nu
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
ai lăsat crucificat după ce drumul vieții ni l-ai arătat, căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubit încât pe Tine, singurul Fiu, morții pământene L-a dăruit. Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți, crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți. Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut, ci marea dragoste ce pentru noi ai avut. Precum visele cu lungi și minunate zboruri țin păsările noaptea pe crengi, visul salvării lumii Te-a ... Citește mai mult Infinitul
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Te-ai lăsat crucificatdupă ce drumul vieții ni l-ai arătat,căci Dumnezeu atât de mult ne-a iubitîncât pe Tine, singurul Fiu,morții pământene L-a dăruit.Și-ai fost vândut pentru treizeci de arginți,crucificat ca om de gloată, de cei nesăbuiți.Știm, pe cruce nu piroanele Te-au ținut,ci marea dragoste ce pentru noi ai avut.Precum visele cu lungi și minunate zborurițin păsările noaptea pe crengi,visul salvării lumii Te-a ... VII. TEMPI PASSATI, de Vavila
VAVILA POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/383313_a_384642]
-
Soarele pe cer, Ori Luna argintată, Ce nopții dă mister. Ș-acum, vrem să-l renască, A noastră pomenire, Din glia strămoșească, Ce-l plânge făr’de-oprire. Doar timpul veșnic poate, Prin file să-i trezească, Ori mutele ei gloate, Prin fapte să-i vorbească. Din lupte seculare Cu noi și pentru noi, În toți și-n fiecare, Se nasc mereu eroi. Și-n mersul prin milenii, Spre ce-L ce ne-a creat, Cândva vom fi cu toții, Eroii ce-
EROII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383524_a_384853]
-
Poeme > Duiosie > SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Scrisoare către Eminescu Ana Podaru De-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă, Cum arată gloata de uzurpatori... Epigoni frustrați ce îngroașă turma, Ți-ai dori să vezi, chiar de-ai vrut să mori Pentru poezie...pentru buni poeți, Pentru versul clasic, rima cea curată, Glossă ori baladă...ți-ai dori să-i cerți Pe acei
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
de lacrima și dor... XIV. SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Scrisoare către Eminescu Ana Podaru De-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă, Cum arata gloata de uzurpatori... Epigoni frustrați ce îngroașă turmă, Ți-ai dori să vezi, chiar de-ai vrut să mori Pentru poezie...pentru buni poeți, Pentru versul clasic, rimă cea curată, Glossă ori balada...ți-ai dori să-i cerți Pe acei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
în spate! Stai acolo frate... urcă-te mai sus... Prin luceferi cugeți la durerea nostră, Să ne dai un semn numai la ... Citește mai mult Scrisoare către EminescuAna PodaruDe-ai ști tu, Emine, ce-ai lăsat în urmă,Cum arată gloata de uzurpatori...Epigoni frustrați ce îngroașă turmă,Ți-ai dori să vezi, chiar de-ai vrut să moriPentru poezie...pentru buni poeți, Pentru versul clasic, rimă cea curată,Glossă ori balada...ți-ai dori să-i cerțiPe acei ce cred
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
ieri, azi, întotdeauna. în făgăduința de a mântui „turma” pentru un singur „drept” aflăm, între altele, importanța colosală, fără egal, pe care o are în fața lui Dumnezeu fiecare „persoană”, fiecare „loc”. în vremea pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a înregimentării, făgăduința dată Sodomei devine mântuitoare. Dacă un singur drept se va afla, dacă un singur „Loc” va fi vrednic, „neamul” poate fi mântuit. Aceste adevăruri fundamentale au o colosală importanță în lume și în momentul istoric
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului. A adus pe cineva, un fel de uite-l-nu-e, încercând, astfel, să abată atenția oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna gloata să atace Domeniul. Și babele se vor porni într-acolo, cunoaște el marfa!... În Stațiune, pregătirile pentru Carnaval sunt în toi. O săptămână și ceva de zbenguială, după o vară pocită. Ușile Lazaretului vor fi deschise cu o zi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
primesc ei, în cursul vieții, tot ceea ce li se cuvine? Mulțimea este înclinată spre dispută, de aceea îi iubește pe sportivi: tot pentru asta face războaie și crime: mulțimea dă sens lumii; nu s-a născut - încă - Dictatorul pe care gloata să-l merite. Acela precis că va fi un Poet. Cu pana într-o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oricum un aliat; un fel de Vicerege, care, din colonia lui, trimite Coroanei argint. Aurul e pentru cine face partea. Urât norod, urâtă Regalitate; nici Republica nu ar aduce, aici, mari schimbări. Cred că nu mai e nimic de făcut: gloata asta imbecilă va alege, totdeauna, prost. E nevoie de o elită! De unde s-o scoți?! Unul ca mine va influența prea puțin vremurile; filozofii au ajuns ca nerozii, nu-i mai ascultă nimeni... Ar mai fi Doctorul, dar acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în deplină siguranță, păziți - de către gărzile tot mai numeroase - de hoți, de alcoolici, de schizofrenici, de violatori, de criminali. De propriile rătăciri, atunci când, împinși de nu se știe ce îndemn, se ridică, năuci, împotriva cârmuirii. Dar nu faci asta! Între gloată și Magistrat poate să existe înțelegere. O stare de compromis, din partea vulgului; de obediență, de orbire. Dar între stăpânire, pe de o parte, și Actor, Filozof și Romancier, pe de alta, niciodată. Ai în minte un final pe măsura lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu aveau nici unul, pentru că se nimerea ca două-trei cuvinte să fie necunoscute ascultătorilor; un fudul. A zis, odată, că este cel care îmbogățește graiul sărăcăcios al locului și că nu se va da după argoul - alt cuvânt aiurit! - bolborosit de gloată nicicând. Să se asculte singur, atunci! Să se citească singur! Să se ia de mână cu Filozoful, altul care vine, uneori, cu câte o vorbă de te crucești! La fel și Actorul - este chiar impresionant -, dar el folosește cuvintele altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]