625 matches
-
îl ajutau toate astea acum când fusese zvârlit cu furca îndărăt în haosul acesta al ființei torturate. Celălalt, ale cărui contururi dure și fine totodată, aspirase cândva să le traseze și prin a cărui însăși absență reușise uneori să se glorifice, nu era altceva decât o amoebă gelatinoasă, ectoplasma insipidă a unei ideații rătăcitoare. Adevărul era doar un concept care, cândva, i se păruse atrăgător. Cine ar putea pătrunde în mintea lui Platon? Dacă nu ești un geniu, filozofia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
interese. Cronicarul saxon Thietmar de Merseburg (975 sau 977-1018) și-a arătat antipatia față de stăpânitorul piast Bolesław I cel Viteaz (principe între anii 992-1125 și rege în ultimul an al domniei), implicit față de poloni. Gallus Anonymus, la rândul său, a glorificat victoriile repurtate de Bolesław I cel Viteaz și Bolesław al III-lea Gură Strâmbă (1102-1138) asupra germanilor, dar, în general, a făcut aprecieri mult mai echilibrate referitoare la germani decât la cehi, pe ultimii numindu-i jefuitori, infideli și îngâmfați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât mai mult cu cât supunerea lor față de turci este nominală, constând doar în plata unui mic tribut anual“26. Pigmentate cu cântece populare și doine, ale căror conținut glorificau trecutul de luptă al localnicilor, discuțiile prilejuite de popasul nocturn al călătorului la hanul călărăștean au întregit tabloul vieții românești, astfel cum a fost el perceput de un tânăr suficient de instruit și talentat, chiar dacă pe alocuri cu serioase lacune
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sprijinea pe comuniști îl învinuia tocmai pe temeiul faptului că acorda o atenție exagerată fermelor model. Dar moșierii au rămas, la fel ca și în întreaga perioadă interbelică, la fel de refractari față de orice restructurare a edificiului agrar, invocând vechile motive care glorificau rolul social și economic al marii proprietăți. Național-țărăniștii erau conștienți, ca și reprezentanții moșierilor, ai Partidului Național Liberal și marea majoritate a economiștilor, ca, de altfel, și mulți dintre liderii Partidului Comunist, de faptul că reforma agrară, indiferent de formula
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din categoria celor activi. Mă gândesc cu spaimă la felul În care aș fi făcut față malformărilor pe care le inducea sistemul. Totuși, această autocompătimire nu este un motiv suficient pentru ca, atunci când reflectăm asupra trecutului nostru, să Încercăm să ne glorificăm rezistența pasivă și să o proiectăm ca pe o formă de rezistență activă. Termenul rezistență nu trebuie să ne servească drept o formă retroactivă de răscumpărare interioară. Riscul este ca, declarându-mă un rezistent prin cultură, când de fapt am
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
precum Decameronul sau Povestirile din Canterbury, o adevărată panoramă umană. Decameronul este o commedia dell’uomo, summa lui Boccaccio, o narațiune luminoasă și încărcată de omenesc, care stă alături de Divina Comedie a lui Dante, însă de data aceasta nu mai glorifică transcendentul, ci bucuriile și extazul vieții terestre. 8 „Fixând problemele umane sub lupa cazualității practice și a umorului necompromițător, Boccaccio reușește să capteze realitățile mundane ale existenței cu franchețe, delicatețe, inteligență și uimitoare indulgență. Aceste calități și o devoțiune plină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o utopie, reprezintă o lume ideală a unor oameni tineri, care combat pericolul morții prin puterea cuvântului, a sufletului lor bogat și dinamic în sfera trăirilor celor mai diverse, este o lume care biruie orice, vrea cu orice preț să glorifice omul, și nu acceptă să trăiască decât frumos, în armonie și destindere. „Construirea unei noi societăți este prima sarcină pe care și-o asumă brigata în momentul sosirii în idealizatul decor toscan. Nu este nicio îndoială că părăsind Florența, grupul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
abilitățile membrelor brigatei nu se limiteză doar la talentul istorisirii și aceasta le face să devină nu doar simple voci, ci individualități. Sunt spirite cizelate, iubitoare de poezie, recită și compun ele însele poeme, de cele mai multe ori de dragoste sau glorificând acest sentiment, fiecare zi a Decameronului încheindu-se cu o creație lirică, ce dezvăluie frământările interioare. știu să danseze și să cânte, au voci melodioase, dar stăpânesc cu virtuozitate și mânuirea unor instrumente. Joacă șah și table, jocuri ce presupun
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
că numele marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum am mai subliniat: „toată obștea femeiască a fost supusă de către obiceiuri, de fire și de legi bărbaților și că se cere
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o lectură superficială: el cere o privire în profunzime, uimește și intrigă cititorul, oferă prilejul unor interpretări diferite, creează, deși este un monolog, efectul de dialog între personaj și cititor.”294 Târgoveața recunoaște superioritatea fecioriei - atât de lăudată, căutată și glorificată într un Ev Mediu mistic și nebulos, dar o justifică doar ca pe o alegere personală și nu o virtute obligatorie: „Cunosc și eu la fel ca toți ce scrie/ Apostolul când zice de fetie:/ Că pentru asta nu se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
sută patru biografii, naratorul trece în revistă, mai mult sau mai puțin în ordine cronologică, portrete feminine celebre, ajungând până la regina Giovanna a Napolelui, care a domnit între anii 13431382. Cel de-al doilea capitol este dedicat Semiramidei, împărăteasa Asiriei, glorificată pentru modul în care a știut să fortifice, defensiv, Babilonul; capitolele 3-40 sunt dedicate unor figuri preluate din mitologie și din poezia antică. Capitolele 41 100 portretizează, cu doar trei excepții, femei din lumea antică, seculară, de la Lavinia la Zenobia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ca o figură centrală pentru definirea eticii seculare și a ideologiei Romei, în special atenția exagerată acordată onoarei și faimei. Dante însă nu o plasează în Infern, personajul feminin cunoaște o existență oarecum binecuvântată, portretizată fiind în mijlocul unui cor care glorifică noțiunea de onoare. Dacă la începutul Evului Mediu credința și dorința ei disperată de a-și păstra onoarea au fost apreciate, pe parcurs însă intenția și alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plus către construirea societății socialiste<ref id=”4”>Danta Darrick, „Ceaușescu’s Bucharest”, în Geographical Review, vol. 83, no. 2 (Apr., 1993), pp. 170-182, p. 173.</ref>. Peisajul urban a fost adaptat omului nou. „Orașul socialist a fost menit să glorifice colectivismul noii vieții, unde nu era loc pentru segregare socială”<ref id=”5”>Ana Maria Zahariade, Arhitectura în proiectul comunist. România 1944-1989, Editura Simetria, București, 2011, pp. 50-51.</ref>. În fapt, considerăm noi, scopul principal nu era de a preveni
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
opunea orașul socialist celui capitalist, ca model al dezvoltării urbane. Noile forme de organizare trebuiau să corespundă omului nou al societății comuniste, în care inegalitățile sunt eliminate, forma urbană este adaptată noii forme umane. „Orașul socialist este astfel menit să glorifice colectivismul noii vieți în care nu există loc de segregare socială<ref id=”2”>Zahariade, Arhitectura..., pp. 50-51. </ref>”. În fapt, ideea nu era aceea a prevenirii segregării, ci a împiedicării congregării. Discrepanța dintre realitate și discursul asumat devine evidentă
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
originea lor precosmică, Pleroma. Această consubstanțialitate era deja una dintre constantele platonismului și i se poate afla o paralelă În doctrina iudaică a creării omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu (Gen. 2:27). În contextul gnostic, ființele omenești sînt glorificate suplimentar prin faptul că această consubstanțialitate le Înalță mai presus de creatorii lor, adică mai presus de inteligența ecosistemică. Gnosticismul accentuează, este evident, mai puțin pe radicala Înstrăinare a omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prezintă o intrigă ușor diferită. CÎnd Arhonții Îl așează În Paradis pe Adam, care se tîrăște dar nu se poate ridica În picioare, Sophia o trimite pe Eva de Lumină-Povățuitoarea să-l ridice și să-i deschidă ochii. Adam o glorifică pe strălucitoarea femeie de la prima vedere, Însă și Arhonții o văd și o rîvnesc. Făcîndu-și planul de a se uni cu ea, Îl adorm pe Adam, Însă Eva de Lumină scapă de ei lăsînd În urmă, alături de Adam, o umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a se reconstrui pentru a fi transformate în paravan al degradării pieței muncii, pe de alta. Astfel, debordarea progresivă a formelor de coeziune construite pornind de la muncă se traduc, în modalități variabile la infinit, printr-o înmulțire simetrică a ideologiilor glorificând modurile de inserție socială detașate de sfera productivă. În formulările lor savante (sociologice, economice, filozofice), generate de curentele asociative sau promulgate oficial, ideologiile care se apropie de topica "sfârșitului muncii" (a centralității muncii ca loc de învestire și de definire
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
122. Nefiind necesar să intrăm în detaliile unei dinamici conflictuale singulare, trebuie subliniat în ce măsură amânările se dovedesc semnificative pentru unul din aspectele importante ale evoluției formelor de mediere ale politicului, astfel încât ansamblul asociațiilor poate juca de pe acum un rol central, glorificându-se ca emanație a "societății civile", încarnare a acesteia și creuzet al cetățeniei. Avem prin urmare posibilitatea să observăm importanța unei alterități imaginare chiar în locul în care s-a reunit o majoritate de subiecți, considerați ei înșiși străini și "alții
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cea de-a doua se consideră; doar cea de-a treia este considerabilă, căci considerată în și pentru ea însăși. Regimul "idol": ceea ce este dincolo de vizibil constituie norma și rațiunea lui de a fi. Imaginea, care-i datorează întreaga aură, glorifică lucrul care o depășește. Regimul "artă": ceea ce este dincolo de reprezentare este lumea naturală, fiecare cu aura sa, gloria este împărțită. Regimul "vizual": imaginea devine propriul referent, întreaga glorie îi aparține. Cele trei clase de imagini nu desemnează naturi de obiecte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a statului moldovenesc și a Uniunii Scriitorilor de la Chișinău, fiind distins cu titluri, ordine și medalii. Era considerat unul dintre „fondatorii literaturii sovietice moldovenești” și a promovat consecvent ideologia bolșevică. Chiar raptul Basarabiei de către fosta URSS, în 1940, a fost glorificat de L. Colectivizarea forțată a agriculturii este prezentată în drama Lumina (1948) ca o izbăvire a țăranului basarabean de grijile și necazurile vieții. În nenumărate poezii L. se afirmă perseverent ca ideolog comunist. Versurile lui, doar rareori străbătute de oarece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287926_a_289255]
-
Breaza); economică (Pîrlita > Bărbulenii Noi; Secătura > Livada Nouă), etică (Băsenii a fost schimbat în M. Kogălniceanu; Băligoși în Deleni; Puturoasa în Teiușu; Ciungi în Fîntînele; Flocești în Florești; Tîmpești în Grădinile). Cel puțin comice erau unele nume „noi“ menite să glorifice idealurile și realizările noii societăți: Orașul Stalin (pentru Brașov), Orașul Dr. Petru Groza (pentru Stei), Orașul Gh. Gheorghiu-Dej (pentru Onești), Victoria, Zorile, Avîntul, 6 Martie, 30 Decembrie etc. E drept că au fost și nume date spre cinstirea unor evenimente
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
interbelică, predecesorii ei imediați fiind contestați pentru colaboraționism cu regimul de dictatură și pentru cantonarea în modernismul întârziat, iar succesorii imediați fiind de asemenea contestați ca imitatori lipsiți de originalitate și aderenți anacronici ai unor estetici literare perimate. O. e glorificat cu accente similimilenariste ca izbăvitor al literaturii naționale prin conectarea ei la postmodernismul decretat punct terminus al istoriei de orice fel, deci și al istoriei literaturii, ceea ce provoacă iritarea reprezentanților altor generații sau promoții literare, care, ca ripostă, tind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
lume. Pictura bisericească e istorie convertită și transfigurată în veșnicie. Omul ocupă în ea un loc imens fiindcă el e obiectul mântuirii, pentru care Hristos s-a întrupat luându-i chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât avântându-se beată de lumină spre el, iar privighetoarea din întunericul nopții, care nu e altceva decât „aer lipsit de lumină”, cum îl definește lapidar Damaschin, își suspină parcă tremurând de panică trilurile, fiindcă soarele nu mai este. Poeții glorifică în mii de chipuri lumina și artiștii de toate categoriile o absorb în operele lor, fiindcă numai așa pot fi frumoase. Dar mai presus de toți și de toate, sfinții se ridică în contemplația mistică până la experimentarea suprasensibilă, până la vederea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
făptură, lucru în care cărțile sfinte, printr-un acord unanim, văd însăși frumusețea cosmică și o socotesc ca reflex al frumuseții transcendente, necreate. Tot astfel gândește sfântul Vasile cel Mare care, în Hexaimeron, (mai ales în omiliile I și II), glorifică pe Dumnezeu ca „artist sublim” care prin înțelepciune a creat frumusețea cosmică. Operele lui Dumnezeu, zice acest doctor al ortodoxiei, sunt „plăsmuite artistic și înțelept și din frumusețea lucrurilor văzute, cunoaștem Sublimul mai presus de orice frumusețe”(Hexaimeron,Omilia, I
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]