575 matches
-
o tipologie a mahalalei îmburghezite, agrementată cu elemente ale legendarului, așadar o mitologie socială. Uzând de tehnicile epice tradiționale, C. introduce în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
EI la fenomene secundare, dacă nu chiar anormale, ni se pare fundamental eronată."67 Mai mult, autoarea crede a fi descoperit aici un adevărat principiu al "expresivității" discursive, pe care îl formulează astfel: Dacă EI precedă termenul implicat, definiția sau glosa sa, progresia este percepută ca evoluând către o sinteză rațională. Dacă, dimpotrivă, idiotismul succedă parafrazelor (i.e., expresiilor non-frazeologice) în cauză, textul își dezvoltă puterea lui expresivă, exploatând pe această cale posibilele simbolizări [ale EI]."68 Cu toate acestea, teza lingvistei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
viață și neamul românesc, București, 1996. Traduceri: Jean-François Revel, Cunoașterea inutilă, București, 1993, Revirimentul democrației, București, 1995; Eugene Ionescu, Teatru, I-V, București, 1994-1998; Antoine Dewerpe, Spionul, București, 1998. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, „Perspective eminesciene”, O, 1982, 37; Mircea Scarlat, Glose eminesciene, RL, 1982, 53; Al. Călinescu, „Perspective eminesciene”, CL, 1982, 12; Ștefan Borbély, „Perspective eminesciene”, VTRA, 1983, 1; Costin Tuchilă, „Perspective eminesciene”, VR, 1983, 12; Maria Vodă-Căpușan, „Dramaturgia lui Lucian Blaga”, TR, 1984, 36; Marian Popescu, „Dramaturgia lui Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
Grigurcu, Existența, 136-142; Regman, De la imperfect, 199-211; Cistelecan, Poezie, 183-190; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 439-447; Șerban Foarță, Plaudite, cires!, „22”, 1990, 34; Viorel Mureșan, E claus aici..., F, 1990, 8; Nicolae Manolescu, Onirismul bine temperat, RL, 1991, 36; Viorel Mureșan, Lentila „Rimbaud”. Glose la un poem de Leonid Dimov, APF, 1991, 10-11; Ruxandra Călin, Leonid Dimov, „Carte de vise”, JL, 1992, 9-12; Fevronia Novac, Dimov postmodernul, RL, 1993, 17; [Leonid Dimov], CC, 1992, 3-4 (număr special); Simion, Mercuțio, 213-215; Iulian Boldea, Leonid Dimov
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
alb peste mal Suceava, 10-12 km est, groaza instrumentarului urban de chiuretat spațiul, firește, lumea este nebună, de n-ar fi pe tipul greșit de nebunie, între unelte de vîrsta psihologică a Fiarei! Verești pe prima linie personalul Verești Botoșani, glosă a ramificației secundare pentru un oraș mai important decît ea, Tîrgul Doamnei medieval, locomotiva cenușiu slinos, negrul plin al pămîntului, pe care nu-l mișcă viteza, limita zării suprasolicitate, pentru cealaltă revărsare de lume stele, din fondul tot mai palid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
este să dai cu piciorul în țepușă! Utușoiu agitațiile ieșite culmi și alte povești, Păltinișul avînd o ieșire de munte cu tot cu geologia, halta Tarcău, Lunca de Mijloc mere, ceapa roșie funie atîrnată, Trotușul pui de rîu, textul sărăcit de atîtea glose pe termenul de adîncime, feroviare în "CFR", Cuchiniș biserică stil Maramureș, sirenă de 30 de secunde peste trecerea nesemnalizată, Dacia verde încetinește, Beleghet, schitul Diaconești, repetă holograma Preluci, în text semiozele biserica, portretul etc. în parchete exploatabile, regimul silvic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și Tisbe, cărora s-au adăugat mai pe urmă Nepotrivita iubire a lui Echo cu Narțis. Intenția de a-și atrage cititorul cu extraordinarul celor relatate transpare deslușit aici, la fel preocuparea de a-l instrui și familiariza, prin intermediul unor glose, adnotări rezumative, cu universul mitologic clasic. Statutul scriitorului ingenuu e ilustrat, când ezitant, când pitoresc, masiv și elocvent, de textele ulterioare. Probabil la origine o farsă cu rădăcini obscure în commedia dell’arte este Vorbire în verșuri de glume întră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
cu fierul în mână, / Umilit ca să-nșale și blând ucigător, / Tronul dumnezeirei cum va putea să-l vază, / Când la un semn puternic se vor clăti cu groază / Cerurile-așezate pe polurile lor?”). Pe străvechea temă ubi sunt, el depășește obișnuitele glose în spiritul vanitas vanitatum prin naturalețea cu care monologul interior lasă suspendate dilemele ivite din zigzagul interogațiilor: iluzia și speranța alternează, fără tranziție, cu certitudinile lucidității și gândul morții (Meditație, Cimitirul, Suferința: „La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Fratele meu (2000), un prim volum dintr-o serie continuată în 2002 și 2003. Poet de factură filosofico-hermetică, descinzând conceptual și stilistic din Ion Barbu, S. condensează în formele fixe ale tehnicilor prozodice - sonetul, glosa, rondelul, gazelul, pantumul - o viziune a lumii fundamental gnostică, a cărei fervoare intelectuală își proiectează tensiunile și erudiția într-un limbaj liric simbolic și enigmatic, construit în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
în serios, filosoful, profesorul, scriitorul, fostul om politic ne-o așează în fața ochilor? Sunt întrebări de ieri și de azi de care am putea scăpa dacă am accepta răspunsurile. Nici de data asta, Andrei Pleșu nu s-a dezis: observațiile, glosele și comentariile pe teme de interes pentru toți au fost consistente, savuroase, surprinzătoare, pline de talc, bune de închis într-o imaginară capsulă a timpului. Cine le-ar descifra peste mult, foarte mult timp, ar afla destule despre noi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
o altă afinitate importantă: "Ca formă superioară de existență a omului în lume, revolta dă intelectului satisfacția libertății, sufletului o posibilitate de descărcare, iar societății condiția evoluției." aflăm în primul capitol al volumului amintit. Marea literatură se construiește pe negație. Glose în surdină la un concert de închidere Paginile de început ale Salonului literar publicat în 2014 pot fi parcurse ca "principiile de estetică" ale Elvirei Sorohan: aflăm aici un crez cu privire la arta literară și la critica-satelit care o poate pune
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
interpreți moderni ai textului septuagintic? Toate cele trei versiuni științifice moderne ale Septuagintei la care am avut acces, două în engleză și una în germană 120, au menținut furnicoleul (germ. Ameisenlöwe, engl. ant-lion) în text, sau cel puțin într-o glosă infrapaginală: Der Ameisenlövwe geht zugrunde, wenn er keinen Frass hat (SEPT.GERM.). The old lion has perisch for want of food și în notă de subsol: gr. ant-lion (SEPT.LANC.). The ant lion perished for lack of food (SEPT.ENGL.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vieții și operei poetului și publica articole, studii și note critice bazate pe extrase din manuscrisele poetului: Eminescu și germanii (fascicola 2); Influențe literare la Eminescu: Eminescu și Goethe (fascicolul 4); documente, scrisori, autografe, inedite (fascicolele 1,5,19). Rubrici: „Glose eminesciene”; „Biografie”, „Multe și mărunte”, „De toate” ș.a. reunesc contribuții documentare, cum ar fi: Procesul lui Titu Maiorescu din perioada directoratului la Școala de fete din Iași (1864), o critică asupra ediției de Articole politice în „Note amoroase”, relatări despre
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
domnișoara Pogany, București, 1977; Olimpul Diavolului. Panorama-n sălcii plângătoare, București, 1981. Traduceri: Pablo Neruda, Gloria și moartea lui Joaquin Murieta, București, 1972 (în colaborare cu Rosalia Bianu). Repere bibliografice: Martin, Poeți, I, 78-84, II, 84-89; Piru, Panorama, 196; Sorianu, Glose, 117-120; Drăgan, Aproximații, 196-200; Perpessicius, Lecturi, 27-31, 294-298; Călinescu, Literatura, 183-185; Ciobanu, Panoramic, 44-51; Ciobanu, Incursiuni, 93-97; Piru, Poezia, I, 324-329; Laurențiu, Eseuri, 49-55; Cândroveanu, Poeți, 38-43; Lit. rom. cont., I, 222-227; Cândroveanu, Printre poeți, 34-39; Alexandru Balaci, Cuvânt despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285615_a_286944]
-
O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător francez din secolul al XVIII-lea: „«frâncu» e numele dat În Orient tuturor europenilor din timpul cruciadelor”. Calitatea de „romanic” este și mai puternică, așa cum apare la Miron Costin XE "Costin" (vezi mai sus, nota 981
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și cel de „eretic din secta albigenzilor”, vezi „franciscus”, sub voce, col. 976. N.A. Constantinescu, loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit., p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate semantic. Vezi și Pericle Papahagi, Numiri etnice la aromâni, 1925. Tache Papahagi, loc. cit. Pentru rolul etnonimelor În definirea relației dintre imaginea de sine și hetero-imaginile unei colectivități, vezi și Dionisie Petcu, Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Pentru rolul etnonimelor În definirea relației dintre imaginea de sine și hetero-imaginile unei colectivități, vezi și Dionisie Petcu, Conceptul de etnic, e.s.e București, 1980, pp. 182-185. Vezi supra, trimiterile de la notele 989 și 990. Tache Papahagi, loc. cit. (glosă din anul 1588). Iorgu Iordan, Toponimia românească, Editura Academiei, București, 1963, pp. 252-253 și Vasile Bogrea, op. cit., p. 389. Vezi infra, pe larg. Atestat și la aromâni, vezi Tache Papahagi, op. cit., sub voce „lătin”. Vezi Plângerea sfintei mănăstiri a Silvașului
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
franțuzești), francia-posztó, 1723 (postav franțuzesc), francia-tallér, 1756 (taler franțuzesc), francia-zár, 1761 (broască franceză) etc. - vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al lexicului maghiar din Transilvania], vol. IV, București, 1984, pp. 405-407). Tache Papahagi, op. cit., p. 564, sub voce „frânc” (glosă din anul 1699). Ibidem. Ibidem: „Frâncu s’feațe”. Cf. alte etnonime, al căror sens a evoluat În direcția unei trăsături negative atribuite etniei respective: „lifteni” (lituanieni) = „păgâni” (Iorgu Iordan, op. cit., p. 277; Vasile Bogrea, op. cit., p. 387). De fapt, această
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
mod desigur polemic, P.-M. De Biasi opune destul de just fundamentele hermeneuticii clasice și știința textelor și documentelor pe care el o numește "critica genetică". Modelului implicit al hermeneuticii care rămîne cel al Cărții și al textului sacru, întemeiat pe glosă și pe comentariu, el îi opune o critică genetică: [...] decisiv mediologică, laică și antifundamentalistă. De la manuscrise a învățat că textul este rezultatul unei munci, că nu trăiește decît prin memoria vie a propriei sale scriituri, că sensul este instabil și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Streinu, Pagini, IV, 266-269; Georgescu, Polivalența, 217-221; Zaciu, Masca, 69-102; Stănuța Crețu, Duiliu Zamfirescu poet, ALIL, t. XX, 1969; Mihai Gafița, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 7-42; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Zaciu, Glose, 33-38; Barbu, Sine ira, 251-253; Păcurariu, Clas. rom., 175-184; Rotaru, O ist., I, 609-621; Gabriela Oniscu, Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Biobibliografie, Iași, 1972; Piru, Varia, I, 8-9; Săndulescu, Lit. epistolară, 150-198, 304-334; Stănescu, Poeți și critici, 227-231; Ist. lit., III, 663-698
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ATN, 1983, 4; Z. Ornea, Sadoveanu în 1904, RL, 1985, 52; Alex. Ștefănescu, Valori restituite, RMB, 1986, 25 februarie; Valeriu Râpeanu, O nouă ediție Sadoveanu, FLC, 1986, 11; Nicolae Manolescu, Sadoveanu în prima ediție critică, TBR, 1986, 318; Mircea Anghelescu, Glose stilistice la Sadoveanu, T, 1986, 8; Sultana Craia, Opera omnia, CNT, 1986, 37; Z. Ornea, Fenomenul Sadoveanu, RL, 1987, 5; Mircea Anghelescu, Țăranul și soldatul în proza începuturilor lui Sadoveanu, T, 1987, 4; Teodor Vârgolici, Un fapt de cultură de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289689_a_291018]
-
-specie a genului liric, alcătuită din distihuri, folosind aceeași rimă din primul distih în versul al doilea din celelalte distihuri, după ce primele două versuri rimează între ele. Fiecare distih are caracter de maximă. Exemplu: Gazel (din Postume) de M. Eminescu - glosa - poezie cu formă fixă, cu caracter filozofic, alcătuită din tot atâtea strofe câte versuri are strofa inițială sau strofa temă, plus prima strofă cu versurile în ordine inversă. Strofele următoare dezvoltă ideea din fiecare vers al strofei inițiale și se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
al lui Ștefan Nedelciu, funcționar. Urmează liceul la Brănești. Este absolvent al Facultății de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București (1973) cu o teză de sociologie literară,Valoarea de schimb și valoarea de întrebuințare în opera literară, care anticipează glosele sociologizante ale romancierului. În perioada studenției și după absolvire este membru activ al cenaclului Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de poeți și prozatori care editează revista manuscris „Noii” (1970-1973), unde se afirmă forme incipiente ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
și fiind completată cu o bibliografie amplă a scrierilor (inclusiv manuscrise) și a referințelor critice. Scrupulul pozitivist al documentului, acribia caracterizează și ediția Ion Barbu, Opere (I-II, 1997-1999). Notele și comentariile conțin, pe lângă laboratorul creației și reperele receptării, și glose etimologice la termeni-cheie ai poemelor. Ediția Nichita Stănescu, din care au apărut cinci volume (2002-2003), este cea mai amplă până în prezent, conținând și un tablou al receptării, adus la zi. Prin același profesionalism se distinge ediția critică G. Bacovia (2002
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286334_a_287663]
-
lui G. Călinescu (O istorie literară), V.G. Paleolog scrie comentariul Al. Macedonski și imaginea poetica colorată. Nu lipsesc nici considerațiile filosofice, printre care se remarcă Enigmă lui Nae Ionescu de Petre Pandrea și un eseu al lui Petru Manoliu, intitulat Glose pentru o estetică a omului, precum și articolul lui Al. Vellea despre P.P. Negulescu. Semnatarii celorlalte cronici sunt C. Panaitescu, Tiberiu Iliescu - cronică dramatică, M. Mihăescu, Gheorghe Dima - cronică cinematografică, Matei Stavri - cronică muzicală, Ion Zamfirescu, Ion Orghidan și Petre Pandrea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]