870 matches
-
ca să te folosești. Succesele mele nu apăreau aleatoriu; dimpotrivă, aș spune că intrau în niște parametri exacți. Minciunile serveau, pe rând sau laolaltă, proceselor de cucerire, menținere și înlocuire. Le sortam pe categorii, ca femeile cărora le erau destinate: urâte, glumețe, serioase, simpatice, frumoase, complicate, rafinate. Întotdeauna se nimerea cineva în plasă. Nu trebuia să-mi fac griji pentru victime, aproape că veneau singure la mine, atrase de farmecul savant și-otrăvitor al vorbelor specific profesorilor de literatură. Indivizii te puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Așadar, marea. Iar la est, la estul extrem al Pământului, se afla un arhipelag destul de puțin cunoscut. Arhipelagul nipon. Format din patru insule mari, Hokaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. - Ce faci, Alexandru? Vorbești singur? se auzi, din ușa camerei, vocea glumeață a bunicului său. Studiezi hărțile? Parcă până acum nu ți se păreau atât de interesante. - Da... spuse tânărul, ușor fâstâcit. Da, mă interesa drumul lui Marco Polo... - Înțeleg... spuse contele Matteo, apropiindu-se de harta pe care o privea nepotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
vrea să știe În ce stare se află Oană. Porniră Împreună spre căruța În care se afla rănitul, În timp ce luptătorii printre care treceau se ridicau și luau poziția de onor. - Ce mi-ai făcut, căpitane?! Întrebă Ștefan, cu un glas glumeț, odată ajuns lângă vechiul său prieten. Te-ai gândit să mori fără poruncă? - Nu, măria ta... răspunse căpitanul, Încercând să se ridice În coate, dar nereușind decât cu partea stângă. Voievodul Îi puse mâna pe umărul care părea mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
21 ianuarie 1881] {EminescuOpXII 40} ["ARE HAZ "ROMÎNUL"... "] Are haz "Romînul". Pe cât timp d. C. A. Rosetti se mărginea a-și arunca în lume logosurile apocaliptice sau d. Costinescu apărarea celei mai populare cestiuni, a răscumpărării, lucrul era mai puțin glumeț; ba fondul discuțiunii: îmbogățirea patrioților prin pensii reversibile și prin speculă la bursa asupra hârtiilor ce făceau 18 și aveau a se cumpăra cu 60 la sută, fondul zicem, era chiar foarte trist și dezgustător. Acum însă "Romînul" face istorie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
mișcare agrară. Codicile lui Matei Basarab și Vasile Lupu sunt mai mult de drept canonic, pentru regula clerului și pentru exercițiul* politiei morale din partea* sfintei noastre biserici. Viteaz în războaie, muncitor și cinstit în timp de pace, grăitor de adevăr, glumeț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie. (11 fevr. n-au fost români. Candiano grec, Pilat grec, Leca bulgar. ) {EminescuOpXII 460} ["CEEA CE-MI ROADE INIMA
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ce faci? îl întreb. Păi, bine... Ca și tine... Am venit să-mi ridic diploma. Mă uit la dânsul. Același, ca-n studenție. Aproape neschimbat. Dar părul îmi pare oleacă mai rar și ușor brumat. Încolo, același băiat de țăran, glumeț, mucalit, pus pe șotii, bănuitor și iscoditor. După ce-a absolvit facultatea a primit repartiție la Institutul Pedagogic din Bacău. Ne-am reîntâlnit din când în când la Iași, la doctorat, fiecare la alt profesor. Acum, o luăm amândoi, la stânga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vedere și/sau vorbind. În fine, din asta "Bătrâneii comuniști de la blocuri nostalgici după sectoristul care le rezolva problemele cu "liniștea publică", precupețele certărețe din piață... ș.a.m.d. Aștia suntem... cu ăștia defilăm." s-ar putea deduce la modul glumeț că tu ești un bătrânel comunist nostalgic; iar la modul serios că faci extrapolări fără fundament. (discuție pe forumul hotnews.ro, 13.VIII.2007) Trebuie amintită și ușoara tendință de clișeizare (valorizantă) pe care o au expresiile cu din punct
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
are motive cu atît mai serioase cu cît preferă să le țină ascunse. Și totuși au venit după el. Uitîndu-se din întîmplare pe fereastră, i-a zărit silueta ăluia glumeț, însoțit de încă vreo doi. Acum nu mai părea așa glumeț, nu după moaca pe care nu i-o putea distinge, ci după gesturile hotărîte. Priveau în curtea școlii, cercetînd chipurile din mulțimea gălăgioasă, din care de obicei făcea parte și Radu, dacă n-ar fi întîrziat copiind tema pentru lecția
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să prelungești viața și să menții sănătatea celor apropiați. Pentru asta, trebuia să-nvețe mult ca să ia note mari și să-și "fortifice mușchii memoriei, esențiali pentru meseria de medic", cum repeta ciclopul adesea. Se credea original, dar și cumva glumeață, de vreme ce zîmbea cînd o rostea plin de satisfacție. Formulele ciclopului se rostogoleau ca niște bolovani pe creierul lui Alin. Îl asculta la materiile pentru școală, îl punea să-nvețe poezii pe de rost, să se pregătească la toate prostiile, care
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
auzit de icoana aceea de la Poeni, care aduce ploaia? N-am auzit, i-am răspuns mirată. Trimiteți pe cineva să vorbească cu popa de acolo să aducă icoana, să vă trimită Dumnezeu ploaie, că muriți de foame. 88 Secretarul era glumeț, dar și cu toane, așa încât niciodată nu știai dacă vorbește serios sau glumește. Am luat-o ca pe o glumă recomandarea cu icoana. La următoarea vizită, deși nu căzuse nici un strop de ploaie, nu a mai amintit nimic despre icoana
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ceea ce simțurile Îi indică trebuie să fie aceeași: pentru că mintea noastră e oglinda minții lui Dumnezeu, care este unul. - Și dacă nu ar exista un Dumnezeu? Îi replică Arrigo calm. - Hulești, Arrigo! Îl amenință Dante cu degetul, pe un ton glumeț. Nu credea că un om care ținea catedra la Facultatea de Teologie putea nutri acea Îndoială. Dar celălalt nu se alătură veseliei sale. - Vreau să spun: dacă nu ar exista un singur Dumnezeu. Dacă, așa cum se Întâmplă cu lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca ariile de danț ale compozitorilor germani. De aceea s-au și observat că umoriștii cei mai veseli în scrieri, actorii cei mai comici pe scenă sunt între cei patru păreți ai lor triști și ipocondrici. Gogol însuși, cel mai glumeț scriitor al rușilor, a avut în suflet un fond de nepătrunsă melancolie, care au fost în stare să-i nimicească spiritul sub greutatea ei. Pentru a descrie caracterele oamenilor, autorul caută un pretext, adesa îndestul de ingenios. În romanul "Sufletele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui coroiat cu șiretenie și mustața tunsă scurt. Dacă era fără chef, ceea ce se întâmpla uneori, știam să nu fac zgomot până nu-i revenea buna dispoziție. Nu era o politică bună să fii prost dispus dimineața. Prefera să fie glumeț. Vesel ca un cintezoi, luându-se în glumă de mine, deseori cu poante răsuflate sau deocheate, o lua pe nevastă-sa în balon pentru că se agita atâta când ne pregătea micul dejun. Experiența mea de pe vremea când aveam grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a înconjurat umerii cu brațul am fost fericit să-l simt și să-l miros, și am rânjit, ne-am strâmbat, ne-am atins fața, simțindu-ne obrajii noștri aspri de bărbat sub degete și ne-am îmbrățișat zdravăn și glumeț. Ce faci, tâlharule? Și tu, mahăre? Nu era nici un fel de gând ascuns în schimbul ăsta de cuvinte, deși Simon se purtase destul de distant cu mine în ultima vreme, pentru că făceam mai mulți bani ca el și că mă lăfăiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
creier, spunând „Simt că o să îmi iasă creierii pe urechi.“ A trebuit să îl țin să nu-l lovească pe Happy odată când acesta nu a calculat bine momentul și l-a înhățat pe Simon de picior cu schelălăiala sa glumeață. A fost cât pe-aci să o pățească. Și abia ce râsese cu Happy de poveștile acestuia de pe vremea când făcuse pe vânzătorul de loturi în perioada când pe toți îi apucase febra cumpărării de terenuri în Florida; și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câta oară seama cât de important era acest subiect al banilor în sine. În jurul meu era toată această vastă umanitate care se întrețesea, săpa, căra, lua de pe jos, ținea, servea, reîntorcându-se zi de zi la ocupațiile ei, onestă sau glumeață sau plângăcioasă sau ipocrită sau fermecătoare, și banii, dacă nu secretul, erau oricum dincolo de orice secret, ca un fel de rudă a secretului, sau un asociat sau reprezentant al lui în fața tuturor popoarelor. Și iată-ne ajunși. Ni s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca om? crezi că aș putea măcar să fac cunoștință cu el, Sylvester? Ai putea să mă prezinți. Da? Așa, un-doi? mi-a spus Sylvester amuzat, cu ochii lui cu pleoapele lăsate. Ți se pare floare la ureche, nu? Ce tip glumeț mai ești și tu. Ei, trebuie să plec. Dă-mi un telefon când mai treci prin oraș. Mi-ar plăcea să ne vedem; să bem o bere. Ți-aduci aminte de Frazer din Chicago? Acuma e unul din secretarii bosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar prezentată. — Muiere însetată de sânge! a răsunat o voce bărbătească glumeață, chicotitoare. Și doamna Silsburn și eu ne-am răsucit din nou. Vorbise soțul doamnei de onoare. Era așezat chiar în spatele meu, la stânga soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească, pe care, probabil, în coruptul an 1942, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
chiar și vârful nasului - de-ai fi zis că are indispensabilă nevoie de o tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din lumea întreagă, i s-a adresat el doamnei Silsburn, scoțând un nou chicotit glumeț. Dintr-o automată deferență față de rang, aproape că am chicotit și eu - un chicot scurt, stupid, soldățesc și străin, care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zburând spre cuibul ei ascuns sub un tufiș; și-a întors capul spre noi și a pornit tăcută mai departe zburând aproape de covorul de zăpadă. În ultimele raze ale amurgului i-am zărit ochiul și ciocul portocaliu. „Mierloiul negru și glumeț Cu ciocul lui gălbui...“ — Citatul tău se potrivește chiar prea bine, frățioare, zise Alexander. — Prea bine? Nu-ți amintești mai departe? — Nu-mi mai amintesc. „Și sturzul, meșter cântăreț Și sprintenul scatiu, Și vrăbii, grauri, ciocârlii, Și cucul cântă-acu, Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
avea o soție și patru copii frumoși - îi văzuse la Băi. După plecarea lui, Diane a plâns multă vreme. George își trase un scaun lângă canapea, se așeză și-i luă mâna în mâna lui, la început cu un aer glumeț, apoi cu seriozitate. Îl muncea întrebarea dacă preotul l-a văzut (l-o fi văzut oare?) împingând mașina în canal. Nu se temea că preotul ar putea declara la poliție sau spune ceva ce el n-ar putea nega. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ei, mă rog, fiul ei vitreg, cel mai tânăr. Oricum, m-am gândit să te previn. Să știi că mi-ar plăcea. Ar fi un soț potrivit pentru tine. Rostise ultima frază cu intenția de a o face să sune glumeț, dar nu-și putu reține o anumită gravitate rău prevestitoare. Oricum, Hattie nu o sesiză, încerca să-și imagineze cum aflase tânărul de existența ei. Dar nici n-a avut cum să mă vadă! O mulțime de lume te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ești o glumă, spuse John Robert, simțind că-i revine toată stângăcia. Adăugă: Mă rog, dacă nu-ți dorești un admirator, atunci ce-ți dorești? O pisică neagră cu lăbuțe albe! Și Hattie rosti aceste cuvinte pe un ton glumeț, pentru că și ea se simțea acum stângace și jenată. Se grăbi să precizeze: Se-nțelege că nu-i un lucru serios, n-aș putea să iau o pisică decât când m-aș stabili definitiv într-un loc... și nici măcar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l ajute, așa cum ar fi trebuit să procedeze ea, dacă ar fi avut mai mult curaj. Își aminti și de indianul de la Băi, pe care nu-l mai revăzuse. Seara îi povestise lui Brian întreaga poveste, dar pe un ton glumeț, râzând și apoi izbucnind brusc în lacrimi. Brian avu impresia că încerca să braveze și să facă haz de o experiență cumplită. (Și, într-un fel, fusese o experiență cumplită, un supliciu de neputință și de milă zadarnică.) Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]