226 matches
-
voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi se întoarce ca un bumerang și străpunge capul gnomului, el se revelează a fi doar un balon scofâlcit ce a pierdut prea mult neon în luptă cu gravitația. Totuși și aceasta poate constitui un semn, îmi spun ducându-mi mâinile la urechi. Unde este tunetul? mă întreb. Fulgerul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spun ducându-mi mâinile la urechi. Unde este tunetul? mă întreb. Fulgerul a trecut deja de-o vreme, dar perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de-o vreme, dar perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și îi era iarăși foarte frig. Gheața de pe spatele meu se ridica imperceptibil, ca ceața de toamnă târzie. Încep să mă mișc, copilul se mișcă și el în legea lui, burta respiră în toate direcțiile, ca un giroscop... Din nou, gnomul Am avut o zi foarte agitată. Mă privesc în oglindă din profil. Aproape toată ziua nu m-am gândit deloc la el. Nu i-am vorbit, iar el nu s-a mișcat, sigur a avut timp să crească. Mă dezbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un vis... Pe pragul ferestrei, cu spatele, stă un omuleț; din profil, nemișcat, pare că pescuiește în neant. Deodată, se întoarce brusc cu fața la mine și-mi zâmbește; ochii i se mișcă în găvane ca la păpușile mecanice. Îl recunosc, e gnomul de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ieri noapte din dreptul oglinzii. Ca și atunci, începe să vorbească, își mișcă gura îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngrozitor de repede, o deschide larg, o închide, iar o deschide larg, de parcă ar cânta în cor. Nu aud nimic din ce încearcă să-mi spună gnomul. Gesticulează febril în timp ce vorbește. Mă întreb dacă într-adevăr nu se aude ce spune gnomul și de aceea gesticulează atâta, sau pur și simplu eu nu pot să-l aud. Poate-mi vorbește în alfabetul surdo-mut! Nu aud și nici nu pricep nimic din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în zona abdomenului mă anunță că trebuie să-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă voi mai trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-mi schimb poziția. Mă trezesc, sau mai sparg un vis... Oare mă voi mai trezi vreodată la realitate din acest noian de vise recursive? Umblu de data aceasta singură pe un câmp plat plin cu ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ciuperci uriașe cam de dimensiunea gnomului pe care tocmai l-am visat. E o lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lumină albă, puternică, soarele de o suliță pe cer, și plouă în același timp torențial. Ciupercile cresc continuu sub ochii mei. Alerg pe câmp în căutarea gnomului adăpostit de ploaie sub una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a v-ați ascunselea cu gnomul, fără nicio speranță să-l găsesc. Nu e niciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
una dintre ciuperci. Dacă l-aș găsi acum pe gnom, poate că de data asta aș reuși să-l înțeleg mai bine. Trebuie neapărat să-l găsesc, dar este foarte greu, mă joc singură de-a v-ați ascunselea cu gnomul, fără nicio speranță să-l găsesc. Nu e niciun alt copil să mă ajute. Copiii sunt tentați să trișeze... Ei mi-ar fi spus; dar nu e niciunul în jur! Ei m-ar fi ajutat pentru că nu au răbdare, vrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în jurul taliei doamnei Gribb, ca să reziste călare, și cu capul odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu ale mele, nu ale mele! spunse el. Prin mărinimia bunului conte Cerkasov. Ajutor între vecini. Așa-i că-i plăcut? Mai e și semn bun. Nu-i minic rău dacă porți hainele unui om căruia îi ceri încuviințarea, nu? Gnomul îi trase lui Vultur-în-Zbor un ghiont scurt în coaste, ținând unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Război și pace, pe care eu o citisem pentru prima oară la unsprezece ani (la Berlin, pe un divan turcesc, În sumbrul nostru apartament rococo din Privatstrasse care dădea spre o grădină din dos, Întunecoasă și umedă, cu zade și gnomi, care au rămas pentru totdeauna Între filele acelei cărți, ca o ilustrată veche). Mă văd dintr-odată În uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pași mari către casa noastră. Într-adevăr, părul îi era suficient de scurt, mai ales în dreptul urechilor, încât capul lui să pară prea mic pentru corpul cam slăbănog, urechile însele fiindu-i curbate în exterior, cu vârfurile înroșite, ca la gnomi. Acestea, la un loc cu mărul lui Adam, constituiau trăsăturile sale cele mai evidente, în sens propriu. În vreme ce se apropia, am reușit să citesc pe ecusonul prins de jacheta cu piept dublu, ca de marinar, că, de data aceasta, „Warren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iar apoi m-a rugat să mă dau la o parte din fața televizorului. game over Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă. Pe cât de mic era la trup, pe atât de mare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cățeluș. Mă așteptam ca, din moment În moment, să țâșnească prin sticla groasă și să i se cuibărească Între sâni, unde să fie prăjit instantaneu. Cu privirea ațintită undeva În zare, Kuznețova a ordonat: — Dezlegați-l și lăsați-ne singuri! Gnomul sulfuros a făcut un pas Înainte, ceea ce, comparând dimensiunile vaste ale Încăperii cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cât se mai putea citi, fiindcă partea de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau doi, dacă n-o socotesc și pe madame Kropotkina, al cărei cap Încărcat de bigudiuri se ițea prin deschizătura ușii de la intrare. Primul: un gnom minuscul, răspândind un miros sulfuros de transpirație, motivul probabil al trezirii mele din somnul În care o sticlă de vodcă mă cufundase cu un număr nedefinit de ore În urmă...“ Ca lovit În moalele capului, m-am sprijinit de zid
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care respiram, grinda, grijania și biserica, În epoca de gheață, să ne mai punem o haină pe noi, În morții mă-sii, c-așa a și murit, cu paltonul pe el, galoșii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
interiorul punctului, mai înghesuit/ în sine decât însuși punctul". Totul este neputință și necunoaștere, din cauza frânelor transcendentale " Însă el, care știe totul/ la Nu și la Da are foile rupte" ("Elegia întâia"). În "Elegia a doua", "Getica", ce invocă zeii gnomi, păzitori ai lumii, poetul veghează la tot ce poate să se despartă de "Sine", de aici și îngrijorarea sa: Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde/ ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza/ în orbită un zeu". În "Elegia a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
toate epocile și timpurile; 2. Practicile divinatorii ale Evului Mediu sunt mărturia unor străvechi credințe ce au existat odinioară în diverse spații istorico-simbolice. De exemplu, la români sunt invocate în diverse ritualuri Ielele. În ținuturile nordice ale Europei apar spiriduși, gnomi și alte ființe fantastice ce intervin în actul magic, divinatoriu. 3. Divinația oferea modalități de rezolvare a problemelor într-o epocă în care serviciile medicale erau foarte greu de plătit. Pentru o problemă de sănătate, era mult mai ușor și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
metaforist inventiv): Copacul gros, d-o sută de ani, În a frunzișului tărie Cu noduri mari ca chip de om, Rază de soare nu călca, Bronzat ici-colo de mușchi verde, Când vro furtună-i căta ceartă, Misterios ca și un gnom, În hohote se scutura. În curtea casei, sta în mijloc Înfipt adânc cu rădăcini Ce se-ntindeau în depărtare Trecând în curte la vecini. Îl luam în brațe pe d-o parte, Iar pe de alta draga mea; Ne atingeam
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din cap " Nu ne urî!" strigă una. Noi vrem să-ți facem orice plăcere, ca să-ți uiți valea pentru vecie"234. Ca urmare a reiterării refuzului, care echivalează cu afront care reclamă pedeapsa maximă, păstorul este salvat in extremis de către gnomi, pe care Carmen Sylva îi împrumută eposului nordic al Edei, Kalevalei sau Cântecului Nibelungilor, gnomi care-l introduc într-o lume subpământeană. Aici i se înfățișează fantasmal Irina / Ileana, regele lumii subpământene revelându-i greșeala gravă de a-și fi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]