411 matches
-
Altfel stau lucrurile cu motivele învățării la elevii de gimnaziu și de liceu. O dată cu creșterea capacității de înțelegere a marilor probleme ale vieții pe măsura lărgirii orizontului de cunoaștere, adolescenții și tinerii învață sub imperativul altor mobiluri, ghidați de idealuri gnoseologice și profesionale care corespund structurii intime a personalității fiecăruia. Apar, astfel, interesele pentru aprofundarea unor domenii de cunoaștere sau de activitate, orientarea spre o profesie sau alta, preocuparea pentru elaborarea traseului de viață și profesional, care devin motive deosebit de puternice
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul dominării fanicului de către criptic, atunci are
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
metafora scrierii-moșie transmisă urmașilor, ideea fundamentală a legatului sapiențial ca formă absolută de moștenire, pentru că ea oferă acces nu numai la bunăstarea materială, ci la însăși sursa vieții eterne. Se configurează, astfel, în mod ideal, un univers unde învățătura, categorie gnoseologică și ontologică deopotrivă, este o nevoie vitală, sine qua non "pentru că cum nu poate nime a lăcui în ceastă lume fără de apă, așea nu poate fi nice fără învățătură"62-, fără de care existența umană "cinstit[ă] și cu dregătoria [...] cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dadaismul, letrismul, constructivismul, expresionismul, chiar suprarealismul -, și nici o modalitate estetică cu desfășurare istorică mai amplă, ca romantismul ori realismul. E mai degrabă un stil cultural atotcuprinzător, ca barocul, de pildă, ba chiar un concept prioritar filosofic, interesând situarea ontologică și gnoseologică a omului în postmodernitate. Acest mod de a-l concepe este îndrăzneț și riscant, dat fiind că p. se raportează la trecutul recent și prezentul imediat, epoci despre care se pot formula mai degrabă ipoteze și presupuneri prudente. Literal, termenul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
a amplificat, ajungând la numirea unui nou spirit al veacului, a condiției civilizației în epoca actuală (o carte a filosofului Jean-François Lyotard, apărută în 1979, se intitulează La Condition postmoderne. Rapport sur le savoir), cu implicații în plan ontologic și gnoseologic. Definitorii pentru p. ar fi renunțarea la credința în posibilitatea unui adevăr transcendent, dobândirea conștiinței că lumea nu poate fi reprezentată și că, de fapt, reprezentările nu reflectă realitatea, ci o creează. La nivelul de conceptualizare cel mai cuprinzător, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
Platon. * Abandonarea de către om a peșterii care semnifică sclavia sa echivalează cu ieșirea din întuneric a sufletului care pășește, de acum, întru lumină. Această mișcare se lasă însoțită de o răsturnare de situație fundamentală, atât în ordine ontologică, cât și gnoseologică: ceea ce înainte a fost luat ca realitate sigură devine acum aparență nesigură; ceea ce părea cunoscut ca adevăr ferm ajunge acum simplă eroare. Până acum, închiși în lumea peșterii, oamenii în lipsa cunoașterii adevăratei realități au confundat în permanență umbrele existențelor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
eticului, esteticului, psihologicului și ale politicului. Demersul lui Platon este de a arăta că realitatea cognitivă se poate distribui pe mai multe niveluri ierarhice, o distribuție care are ca lege ordonatoare gradul de adevăr, de claritate, cât și de siguranță gnoseologică. Dar, la rândul ei, această ierarhie cognitivă se fundează pe o ierarhie a realității ontologice, pe „cantitatea” de existență pe care o poate avea „ceva”. În continuare, această ierarhie generează și este congruentă cu o ierarhie etică, a virtuților: mai
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
premergător formării intelectuale. Ni se pare interesantă observația lui M. Hare, care constată că ideile lui Platon par să se delimiteze aici de doctrina pe care o profesa dascălul său, Socrate. Virtutea este un concept compozit, un melanj etic și gnoseologic care se cultivă sub directa îndrumare a filosofilor. Legitimarea pretențiilor de superioritate ale dialecticianului nu reprezintă însă o sarcină deloc ușoară. De unde atunci ascendentul filosofului asupra poetului și artistului în genere? Platon nu se află într-o situație deloc comodă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care Platon o vede între pictor și sofist. Ambii sunt producători de idoli înșelători. În sens originar eidolon însemna „fantomă a mortului din Hades”) Pictorul, la fel ca și sofistul se blochează într-o retorică a imaginii lipsită de consistență gnoseologică. Scopul lor este manipularea. Seducția exercitată în numele plăcerii îi amăgește pe oameni, profitând de ignoranța lor. Totuși la un examen mai atent orice om își poate da seama că pictorul sau sofistul nu posedă vreun fel anume de cunoaștere. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
naște însă prin modularea adevărului la canoanele specifice vederii proprii fiecărui cetățean. E adevărat că la Platon se află o distincție între miturile - „povestiri adevărate” și fantasme. Dar distincția, așa cum poate fi ea interpretată azi, nu are decât slabe conotații gnoseologice. Veridicitatea miturilor este o valoare predominant etică (reiterăm aici ideea heideggeriană potrivit căreia agathon s-ar traduce mai potrivit cu „bun pentru...”, adică apt pentru a revela) și acesta este spiritul pe care Platon dorește să-l insufle miturilor atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
voliționale stimulatoare și frenatoare, opțiuni și acte decizionale privind modelele oferite de școală, de familie, de instituțiile extrașcolare etc.” În concordanță cu cele trei dimensiuni enunțate, există posibilitatea prezentării unui model genetic și operațional ce sintetizează și evidențiază structura, semnificațiile gnoseologice și evolutive ale configurațiilor motivaționale din activitatea școlară. Din multitudinea aspectelor implicate ne vom opri doar la trei din ele, pe care le vom exemplifica. Astfel, în context școlar, motivația educațională poate avea calitatea de: Scop - reflex al dialecticii în
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico - deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă până acum, drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
pe abstracțiuni. Se operează nuanțat cu clase de obiecte și relațiile dintre ele ca și în stadiul anterior și apare posibilitatea operațiilor cu operații; aceste achiziții permit câștigarea dimensiunilor ipotetico -deductive, fapt ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice (dacă până acum drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoric supraordonată). Modelul lui Piaget a primit numeroase confirmări dar și infirmări parțiale sau critici: - limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice care nu acoperă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
temei ruinelor: el n-a scris nici despre cetatea Neamțului, nici despre Târgoviște, nici despre "slava" altora 5. Privindu-le ca "semne" de descifrat, la Eminescu ruinele se transformă dintr-o temă a "locurilor sacre" într-un spațiu al crizei gnoseologice, pe care civilizația, îndepărtată de clipa genezei, illo tempore (în accepția lui M. Eliade), îl traversează participând la realizarea unui simbol opus regresiunii spre elementar: mântuirea prin "zid". Eminescu opune prafului zidul: "Viața omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de filosofie a istoriei (mai puțin, poate, cea subiacentă pozitivismului istoriografic) recunosc, Într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, doza de relativitate a adevărului istoric „obiectiv”, indiferent dacă o atribuie deformărilor de ordin ideologic sau unor dificultăți gnoseologice de apropriere cognitivă a realității. Altfel spus, se acceptă faptul că avem de-a face cu imagini. Într-un mod similar judecă lucrurile și istoriografia actuală, În special istoria mentalităților. Deși se Întâlnește, În mod paradoxal, cu pozitivismul, prin reacția
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din neputința de a fi fericită - învederează înclinația naratorului de a recurge la ipoteze, supoziții, variante de „adevăr”, într-o „anchetă” care nu e „polițistă”, ci gnoseologică. În Erou fără voie (1994; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), un scriitor îi cere unui personaj „real”, care a supraviețuit, mutilat, unui grav accident (a căzut din tren, nu se știe dacă din nebăgare de seamă, voit ori împins de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
ca într-un muzeu al figurilor de ceară, prăfuite și privind mai degrabă istoria unor timpuri revolute și care nu mai interesează pe nimeni. „A face” urmează orbește pe „a ști”, dar fără prea mare control ideatic, dată fiind insuficiența gnoseologică a acestui bagaj inutil de cunoștințe lapidare și prolixe. Rămăne problema, capitală, a lui „a fi”! Aici trinomul („a fi”, „a ști”, „a face”) pare a avea o verigă slăbită, fiind vorba de „a fi”, dar cum, care este modul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
Făile faptelor omului”, „îndelungată suferința...” (Moartea și fata) Filosoful Ioan Petru Culianu, însă, a învățat (de la mentorul Vău, Mircea Eliade) „Vă abordeze diversele religii în respectul deplin al valorilor lor și într-un spirit de profundă considerație” întru Oărgirea orizontului gnoseologic. Ca student al Facultății de Limbi Romanice, Clasice și Orientale (rniversitatea București), Ioan Petru Culianu aprofundează latina cu prof. Cicerone Poghirc, sanscrita - cu prof. SerJiu Al-George, sanscrita și hindi - cu prof. Prabuddh Vidyasagar (eyderabad). învață greaca, araba și ebraica; lingvistica
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
psihologii devoționale căreia i-ar scăpa miza relației apofatice cu Dumnezeu 4. Dacă Occidentul a adoptat un apofatism esențialist, recunoscând diferența ontologică dintre Dumnezeu și creație, aceasta se datorează în primul rând contribuției Părinților capadocieni, constrânși să adopte un „pesimism gnoseologic” (Vladimir Lossky) destul de radical în controversa cu arianul Eunomie. Sunt la fel de nejustificate afirmațiile cu privire la figurile importante ale teologiei latine - Augustin, Toma d’Aquino sau Bonaventura. Nicăieri în scrierile lor nu putem găsi o minimalizare a „contextului existențial” al cunoașterii teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
potențialităților sale și prin alcătuirea creatoare a unui întreg armonic de însușiri stabile, desprinse dintr-o axiologie a cărei ierarhie este încununată tot de determinări de esență spirituală. Apoi, într-o perspectivă de inspirație kantiană, conștiința și personalitatea sunt temei gnoseologic al activităților din știință și filosofie, oferind calea generală de investigație și secondând procesul desfășurat al acesteia cu patos inventiv și ingeniozitate sintetizatoare. Se tinde programatic spre înălțimi pline de implicații metafizice (pe latura umanistă a educației), în vreme ce în știință
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
urmează să se aplece, în condițiile în care factorul aprioric al setului de principii normative interioare sfârșește ineluctabil în proba validantă a unei experiențe generatoare de îndemânare spirituală. Cele două modele se completează astfel reciproc în specificul funcțional al "aparatului" gnoseologic individual și rezumă drumul fenomenologic al elementului etic de la sursele sale obiective până la cea mai profundă preluare subiectivă a sa. Ele sunt simetric antagonice în privința sensului acțiunii lor. Dacă daimonul orientează întregul demers actant din interior spre în afară, oglinda
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acestea din urmă pot fi și rezultatul invenției cercetătorului orientată spre realitate, al forului său creator, a ceea ce el are mai personal de oferit unei obiectivități indiferente și independente. Aici se conturează sensul construcției unei "lumi a treia" popperiene (domeniu gnoseologic al ideilor care reprezintă o contribuție la progresul științific) și aici se acumulează convergent toate intențiile de act care deservesc trunchiul cognitiv principal al personalității. Astfel, până la integrarea unui conținut în lumea a treia, el trece prin laboratorul interior al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
până la conținutul manifest este spațiul privilegiat al reflexiei active, ea intervenind măcar ca un controlor al întregului proces, dacă nu ca un luminător al cadenței îndrăznețe cu care avansează intuiția pre-discursivă. Teritoriul misterului nu se poate restrânge decât dacă ofensiva gnoseologică a subiectului este condusă de un for auto-referențial perfect lucid și inspirat, care degajă spațiul intențional conform unui plan elaborat după principiile unor ierarhii ale preeminențelor interioare. Fenomenologia husserliană a demonstrat importanța noeticului în științe (dar mai ales în filosofie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și, prin el, conștiința de sine ca instanță cumulativă (unificatoare) a tuturor cogitațiilor diverse care angajează egoul în experiența sa spirituală. De aici pornind, aplecarea conștientă asupra sectorului noetic este opera conștiinței reflexive care poate institui o subiectivitate de tip gnoseologic similară noțiunii kantiene, a cărei individuație punctuală o reprezintă fiecare conștiință subiectivă particulară a cercetătorului în știință. Astfel este statuată condiția de posibilitate însăși a cunoașterii și o dată cu ea coborârea noțiunii de "rațiune universală" din determinarea ei abstractă până la o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
asupra acestui sine în deplină împăcare poate conduce către armonia mult râvnită pe care o ținteau înțelepții vechii Elade atunci când asimilau cunoașterea unei fericiri fără limite. Apoi, în virtutea reversibilității și în pofida dificultății pe care o poate întâmpina sarcina formatoare, subiectivitatea gnoseologică se întemeiază pe ridicarea universului interior și a demersurilor pe care acesta le conține la un rang de generalitate care capătă semnificație științifică, validând pe realitatea unui drum concret o procedare inductivă care nu este valabilă doar în teoria kantiană
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]