KorAP: Find »[drukola/base=gnoseologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...17 >

411 matches

Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843

nostalgiile philippidiene; umbra neîmpăcatului Emil Botta e pe alături. Absurdului peren i se opune o ironie de tip filozofic, rece, casantă: Ironia ontologică; în volumul cu acest titlu (postum, 2004), eseistul nuanțează astfel: "Ironia socratică este metodologică; ironia romantică este gnoseologică; ironia radicală este ontologică, pentru că Ființa este ontologică, pentru că ființa este ironică". Detaliere clarificatoare: "Socrate se preface a accepta teza adversarului, pentru a ajuta astfel la Facerea adevărului; poetul ironic se face pe sine din coasta Ființei, ca opus al

[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037

Altfel stau lucrurile cu motivele învățării la elevii de gimnaziu și de liceu. O dată cu creșterea capacității de înțelegere a marilor probleme ale vieții pe măsura lărgirii orizontului de cunoaștere, adolescenții și tinerii învață sub imperativul altor mobiluri, ghidați de idealuri gnoseologice și profesionale care corespund structurii intime a personalității fiecăruia. Apar, astfel, interesele pentru aprofundarea unor domenii de cunoaștere sau de activitate, orientarea spre o profesie sau alta, preocuparea pentru elaborarea traseului de viață și profesional, care devin motive deosebit de puternice

Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
Corola-publishinghouse/Science/224_a_281

vedere nu suntem prea departe de orice altă metaforă inspiratoare a demersului analitic, cum este bunăoară ceasornicul sau mâna invizibilă. O anume situație paradoxală obturează înțelegerea sistemului: el există obiectiv și trebuie să-l descoperim ca atare într-un context gnoseologic sau reprezintă o formulă de organizare a cunoașterii, o metodă de decelare a unei realități, o anumită grilă epistemică pe care o folosim pentru a ordona cunoașterea a ceva. Între faliile dilemei încap mai toate analizele comparative cu pretenții sistemice

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
ecou, ba chiar se produce pe o frecvență extrem de joasă! Un concept epistemic are un motiv al ivirii sale în capacitatea de răspuns a cuiva la provocările unei situații de inconsistență dintre o formulă de cunoaștere, o metodă sau metaforă gnoseologică și consecințele pe care acestea ar trebui să le explice. Este, evident, vorba aici și despre o stare în dinamică a complexității lumii, care rejectează din câmpul cunoașterii ca nefolositoare alte metafore, prea înguste, prea sărace în sugestii. Această dinamică

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
eroul este omul ca expresie unitară a condiției umane de a fi parte armonică (nu răzvrătită) a realului și a naturii umane însăși, ca distincție rațională și emoțională în ontologic; ca fenomen autoreflexiv și ca intersubiectivitate autoguvernabilă. Sistemul ca metaforă gnoseologică, nu doar epistemologică, este imaginea lumii despre ea însăși nu în sens material, al forței oarbe, mecanizate, ci ca autoproiecție în timp real a gesturilor, gândurilor, sentimentelor, emoțiilor, idealurilor, acumulările materiale și spirituale, a regulilor conviețuirii universale cu naturalul și

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
metafizică pentru a eșua în tradiție, deoarece viziunea teleologică ar fi cadrul legitimator al schimbării. Or, schimbarea setului de valori, rejectarea unora din arsenalul de încredere pentru forța lor explicativă diminuată sau epuizată și adoptarea altui set învestit cu încredere gnoseologică și de legitimare a consecințelor ce acutizează perceperea ca nou a altui context pune accentul pe subiectivitatea procesului de schimbare, ca nivel de înțelegere și explicare a utilității de confort spiritual și material. Cele trei concepte, până la urmă, nu descriu

ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu (2010) [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828

ca "facultatea pe care o are spiritul de a produce imagini" 7. "Viziune asupra lumii", așa cum credeau epicureicii, "afecțiune a corpului", în concepția lui Descartes și a raționaliștilor, "stăpână a înșelăciunii și falsității", după Blaise Pascal, imaginația are ca nucleu gnoseologic puterea de a crea 8. Imaginarul, ca modalitate de creație și ca evadare din chingile individualității 9, construiește un sistem de relații coincidentia oppositorum dintre "eu" și "lume". Pentru J. P. Sartre, imaginația este "un act magic", "o incantație" 10

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
nu mai este "un produs al refulării", ci originea unei defulări 15, scoțând la iveală substratul mitic al umanității. "Muzeul tuturor imaginilor trecute, posibile, produse sau care urmează să fie produse" 16, imaginarul pune în mișcare ontică "structurile antropologice". Deschiderea gnoseologică, specifică imaginarului, convertește imaginea și imaginația la universalul primordial. Gaston Bachelard pleacă de la premisa că imaginea este "o realitate psihică primordială" 17, iar imaginația, "o forță primordială" 18 care "deformează" și "schimbă" imaginile percepute 19. Astfel, "imaginația nu este, așa cum

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
imaginarului, ca structură deschisă care-și asumă destinul imaginilor recreate. Procesul invers, al perceperii realității interioare ca alteritate, dă naștere creației artistice 37. Astfel, "exteriorizând subiectivitatea, imaginea artistică favorizează o relație intersubiectivă" 38, convertind egocentrismul inițial al percepției la inter-comunicare gnoseologică. "Reprezentare mediană și mediatoare, care colaborează atât la cunoașterea realului, cât și la dizolvarea sa în real" 39, imaginea este, în același timp, "o reprezentare concretă sensibilă (ca reproducere sau copie) a unui obiect (model, referent), fie el material (scaun

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa reconstruiește umanul din perspectiva integrării în universal 81: "Dracul a făcut casa, dar fără ferești; cara cu sacul lumina în casă. Trece Dumnezeu pe acolo și îl vede tot ieșind cu un sac afară și fuga iar în casă

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
de Anul Nou, în ziua de Paști și de Înălțare să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
extincției, dar și al purificării care pecetluiește destinul creației, înlesnind apariția unei noi lumi, primenită de forța primordială a flăcării. Pe plan microcosmic, focul are rolul de a transforma virtualitățile materiei în stare manifestă care să pună în mișcare potențialitățile gnoseologice ale umanului. Caracteristica principală a focului, de punere în act a puterilor latente ale elementelor arhetipale, face posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa se naște din foc care, la rândul lui, își are obârșia

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
roditori. Element activ și purificator, supus normelor ritualice, focul iese din canonul magicului, devenind tabu, pentru a menține în stare manifestă formele existențiale, făcând posibilă permanenta reîntoarcere la starea dintâi a creației. IV. AERUL Simbol al elevației spirituale și liant gnoseologic dintre pământ și cer, aerul reprezintă forța activă care pune în mișcare universul creației. Semnificând starea procesuală a materiei, pulsiunile lăuntrice, dar și desăvârșirea sufletului care se ipostaziază în lumea cognoscibilă, perceptibilă, aerul convertește starea latentă a formelor exterioare la

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
și instanțele metatextuale creează polifonia semnificațiilor care devin manifeste, la nivelul pattern-ului discursiv, pe care îl vom numi epistemă. Epistema lingvistică a spațiului poetic reprezintă o structurare a relațiilor dintre codurile instanțelor discursive: cod ontologic, cod semantic 5, cod gnoseologic. Codul ontologic, specific conceptului de "imagème"6, conține semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de "meta-imagine". Dacă imagème-ul formează nucleu constant al semnificațiilor textuale, meta-imaginea este dinamică, acțională

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
semnificația primară, originară, a imaginii-arhetip, interiorizată, la nivelul discursului poetic, prin intermediul circumstanțelor textuale, existente și la nivelul conceptului de "meta-imagine". Dacă imagème-ul formează nucleu constant al semnificațiilor textuale, meta-imaginea este dinamică, acțională, reprezentând devenirea imaginii de la arhetip la mit. Codul gnoseologic, specific meta-imaginii, dezvăluie substanțialitatea semnificațiilor, privite în devenirea lor, de la starea originară, ca temelie a cunoașterii umane, la stările ontologice, ca punere în act a imaginilor primordiale. Interacțiunea dintre instanțele textuale și instanțele metatextuale construiește matricea semantică activă a textului

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
prin intermediul unor coduri. Ca manifestare discursivă, textul reprezintă o totalitate interactivă a imaginilor poetice a căror semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității, prin intermediul unui arhicod format din cod ontologic, cod semantic și cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație, construiește un spațiu poetic procesual, specific fiecărei imagini. Astfel, codul gnoseologic, specific meta-imaginii, formează co-textul, ca manifestare a imaginarului ritualic; codul ontologic pune în valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
semnificație se dezvăluie sub dublu aspect, la nivelul textualității și la nivelul meta-textualității, prin intermediul unui arhicod format din cod ontologic, cod semantic și cod gnoseologic. Arhicodul, ca sistem de semnificație, construiește un spațiu poetic procesual, specific fiecărei imagini. Astfel, codul gnoseologic, specific meta-imaginii, formează co-textul, ca manifestare a imaginarului ritualic; codul ontologic pune în valoare, la nivelul textului propriu-zis, semnificația arhetipală, constantă. Liantul discursiv dintre text și co-text se stabilește prin intermediul codului semantic reprezentat de metaforă care contextualizează semnificațiile originare. Astfel

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
înțeleasă ca "figuralitate" manifestă, acționând textual și metatextual, ca arhicod.37 Ca forme de existență ale limbajului poetic 38, textualizarea și meta-textualizarea pun în mișcare semnificațiile discursive, propunând interpretării "arhicodul", de-mascându-i formele de manifestare discursivă: cod ontologic, cod semantic, cod gnoseologic. Astfel, discursul poetic se construiește paradigmatic, pe baza celor două funcții ale poeticității, textuală și metatextuală, care își selectează instanțele discursive în funcție de modul de existență și de repetitivitate a semnificațiilor. Sintagmatic, la nivelul raporturilor semantice, discursul poetic explică intenționalitatea acțională

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
nivelul textului, ca nucleu constant antinomic, ca un continuum spațial, dar și ca discontinuitate temporală: b. Metafora subordonează unui cod semantic semnificațiile originare și circumstanțele textuale, făcând posibilă, în același timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează un dublu aspect, al mărcilor semantice care generează matricea textuală/metatextuală, dar și referențială, păstrând legăturile gnoseologice cu memoria imaginilor. Pactul semantic referent 0/referent imaginar reface

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează un dublu aspect, al mărcilor semantice care generează matricea textuală/metatextuală, dar și referențială, păstrând legăturile gnoseologice cu memoria imaginilor. Pactul semantic referent 0/referent imaginar reface drumul cunoașterii, de la arhetip la meta-imagine, interrelațional, configurând funcționalitatea sistemului de semne poetice. Referentul 0 păstrează legăturile arhetipale ale semnului poetic, dezvăluind statutul originar, constant, al trans-textualității. Punerea în mișcare

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
Astfel, paradigma poeticității poate fi reprezentată în felul următor: În cadrul discursului poetic, cele patru elemente generează matricea semantică a textului și dinamizează nucleul referențial intern. Structural, apa, pământul, focul, aerul își dezvăluie semnificațiile la nivelul celor trei coduri (ontologic, semantic, gnoseologic), înfățișându-se, relațional, ca "semn poetic nuclear", conținând cele trei forme de manifestare artistică inferențială: meta-imaginea / metafora / imagème-ul. Ca entități structurante ale discursului poetic, universaliile ontologice se prezintă, la nivelul creației artistice, ca arhicod, conținând codurile specifice semnului poetic: În

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
non creației. Principiile originare, participante la taina creației, dobândesc viață nouă, odată cu plămădirea omenescului, luând chip și asemănare naturii umane. Semnul poetic nuclear, "cosmos antropomorf", poate fi reprezentat ce "arhicod", universaliile ontologice dezvăluindu-și semnificațiile la nivel ontologic, semantic și gnoseologic, sub forma entității constante "imagème" , ca devenire "meta-imaginea" , și ca structură procesuală relațională "metafora". Astfel, "cosmosul antropomorf" poate fi decodat, la nivelul celor trei tipuri de imagine, în felul următor: I. APA Cunoașterea primordială a pus în mișcare universul prin

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
dezvăluie ca "anima catholica", adăpostind elementele cosmice și dându-le viață din viață proprie. "Cosmos viu", umanul ajunge la consacrare prin împărtășirea din forța creației originare. Semnul poetic, "Omul Cosmos" poate fi reprezentat la nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic , în felul următor: Începutul vieții omenești este marcat de renașterea ca microcosm: "Nani, nani, copiliță / Draga mamii garofiță. / Că mama te-a legăna / Și pe față te-a spăla / Cu apă de la izvoare, / Ca să fii ruptă din soare. / Nani, nani

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
asociată mișcării de du-te-vino a suveicii de la războiul de țesut "starea de viață, starea de moarte, expansiunea și resorbția manifestării." Țesătura este simbolizată de "caii lui Shiva care torc timpul sau destinul."198 La nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic semnul poetic, "ghemul vieții" poate fi reprezentat astfel: Atât umanul, cât și cosmicul, se supun unui "destin" trecut prin furcile caudine ale "ursitei", traiul desfășurându-se sub pecetea norocului sau a nenorocului. După naștere, când are loc cumetria, moașa închină

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
pe fag, / S-o dus norocu meu drag; Tremură frunza pe-alun, / S-o dus norocu meu bun / Ș-am rămas nenorocit, / Ca și bradu desfrunzit."232 Transgresarea "lumescului", pășirea într-o altă existenția litate, se realizează printr-un pact gnoseologic dintre individual, cosmic și social, pact realizat, la nivel semantic, de metafora revelatoare și de comparațiile analogice: "Lume, lume și iar lume, / Cin` ți-o pus numele lume / Nu ți l-o știut a pune; Să-ți fi pus numele

[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]