591 matches
-
germană de istorie a religiilor și cu continuatorii mai recenți ai acesteia. Deși ereziologii au născocit cu siguranță destule, Împinși de o profeție din Isaia, avem motive să credem că Învățații din timpurile moderne au inventat Încă mai multe sisteme gnostice și concentrări de sisteme decît ei. Dacă i-ar Întreba cineva, savanții n-ar ști nici ei, probabil, să explice această obscură pasiune pentru ordine. O putem explica noi În locul lor, dintr-o perspectivă sistemică. Într-adevăr, clasificările se pot
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de școala germană de religie, trebuie să fie abandonate și Înlocuite cu conceptul dinamic de „transformare”, În cadrul căruia elementele logice de construcție se Înlocuiesc reciproc, formînd mereu noi secvențe. Ar trebui să se facă de-acum observația că toate sistemele gnostice, fără excepție, apar drept transformări ale altora, și se poate afirma, prin urmare, că fac parte dintr-un „obiect ideal” supraordonat, ale cărui posibilități sînt explorate de mințile omenești din toate vremurile, fără deosebire de timp și de spațiu. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale altora, și se poate afirma, prin urmare, că fac parte dintr-un „obiect ideal” supraordonat, ale cărui posibilități sînt explorate de mințile omenești din toate vremurile, fără deosebire de timp și de spațiu. Totuși, doctrinele cuprinse În unele texte gnostice reprezintă transformări ale altora Într-un sens restrîns - ele pot interacționa printr-un număr destul de limitat de transformări. Unele dintre aceste doctrine sînt legale Între ele genetic, formînd amplul grup al gnosticismului valentinian cu ramificațiile sale. Altele au fost legate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
secolului al III-lea) și mai complex: Pistis Sophia (PS). În capitolele următoare vom analiza succesiunea acestor texte pentru a stabili În ce fel mitul gnostic Își are originea În transformarea altor mituri și cum derivă pînă la urmă doctrinele gnostice una din alta, nu prin transmitere directă, ci printr-un proces cognitiv de transformare. Secționînd mitul gnostic În două capitole, intenția noastră a fost de a arăta că acesta constă din două părți, care În alte contexte ar putea funcționa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
EvVer 3. Fragmente Fr XIII 1. Protennoia Trimorphe P 2. SST Bibliografii și dicționare D.M. Scholer, Nag Hammadi Bibliography 1948-1969 (Nag Hammadi Studies, l - abreviat de aici Înainte NHS - publicate de E.J. Brill la Leiden), 1971; cu suplimente anuale (Bibliographia gnostica: Supplementum) În Novum Testamentum, 1971. Studi copti. Rassegna a cura di Tito Orlandi e Giancarlo Mantovani (per la sezione „Gnosticismo”), În Vetera Christianorum, 1978. R. van den Broek, „ The Present State of Gnostic Studies”, În Vigiliae Christianae 37 (1983), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o constituie faptul că Demiurgul nu-i cu totul rău, iar rolul activ pe care Îl joacă În evenimentele finale va fi unul integral pozitiv. 2. Sophia-Înțelepciunea În Tanakh* Considerînd mitul descris mai Înainte ca o mostră reprezentativă de scriere gnostică, observăm pe dată că ipostaza Sophia-Înțelepciunea pare să fie În cadrul lui un personaj În jurul căruia pivotează Întreaga acțiune. Nu este deloc greu să recunoaștem În ea ipostaza evreiască a Înțelepciunii (Hokmah, Sophia În Septuaginta) care apare În multe scrieri cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adică cu cît este mai mult cognoscibil prin simțuri, cu atît este el mai puțin Înzestrat cu „ființă”, căci lumea fizică nu este decît un teatru de umbre al unei realități mai Înalte. Este caracteristică, cel puțin pentru unele sisteme gnostice, dintre care cel mai proeminent ar fi valentinismul, operarea cu o tripartiție a realității și a umanității care este, În ultimă instanță, tipic platonică. Gnosticii vorbesc despre Spirit, Suflet și Materie ca prezente atît În universul văzut cît și În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vegetativ, asemeni plantelor) și despre o Lume a Ideilor, o Lume a Sufletului și o Lume În sine, care este o umbră a Lumii Ideilor 15. Ceea ce este absolut și etern, simplu și deplin, este Spiritul. Astfel, Întorcîndu-ne la perspectiva gnostică, Sufletul - Înțeles drept sufletul irațional platonic, sediu al emoțiilor și pasiunilor - trebuie să provină din Ființă pentru a putea exista și, În același timp, nu poate să provină din Ființă, din moment ce este atît de vădit inferior și nestatornic. Introducînd ipostaza
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și o societate dată este o interacțiune de o tulburătoare complexitate, care merge În ambele sensuri și nu produce rezultate care să poată fi exprimate, sau analizate, În termeni simpli. Să ne Întoarcem acum la cea de a doua problemă gnostică: cum derivă lumea fizică din cea psihică? Aici trebuie să se dea justificare unui punct nevralgic, și mai de temut Încă decît trecerea de la spiritualitate la realitatea psihică. Barbelognosticii susțineau că Neliniștea, zbuciumul psihic al Sophiei, e Însoțită de un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii (SST) nu ne furnizează informații suplimentare 46. În Al doilea tratat al Marelui Seth (ST) Sophia este numită TÎrfă 47, ceea ce ar putea explica de ce biblioteca Îngropată la Nag Hammadi conține și scrierea Tunet, care nu pare a fi gnostică. Însă un gnostic sau un cititor gnosticizant ar fi putut-o recunoaște cu ușurință pe Sophia În acest Tunet, care pretinde a fi „prostituată și Sfîntă” concomitent 48. ST nu oferă o explicație limpede a căderii Sophiei, mărginindu-se să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
oferă o variantă interesantă: chiar și acești Arhonți sînt ignoranți, căci ei o confundă pe Sophia cu Suprema Putere a Pleromei 50. Or, precizează textul, Suprema Putere este masculină, nu feminină; este un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului: „Feminitatea există, Însă ea nu era la Început”51. Scrisoarea lui Petru către Filip vorbește despre „nesupunerea și nebunia” Sophiei, care vrea să creeze eoni fără porunca Tatălui 52. În toate aceste mărturii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vrea să creeze eoni fără porunca Tatălui 52. În toate aceste mărturii Sophia apare ca o entitate căzută. 4. Sophia cea Sfîntă Cu toate acestea, s-ar Înșela cel care, urmînd un parcurs inductiv, ar trage concluzia că toate textele gnostice o descriu În aceiași termeni ambivalenți. Se pare că există o excepție: tratatul Înțelepciunea (Sophia) lui Isus Cristos (SJ), din care două versiuni de la Nag Hammadi poartă titlul de Preafericitul Eugnostos (Eug). În această scriere Sophia apare În mod exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a Mamei Sophia ar fi precedat creștinismul, alăturîndu-se prin aceasta interpretării date Sophiei de Wilhelm Bousset 58. Vom reveni, pe scurt, la aceste speculații și la predecesorii lor, rămași, din nefericire, necunoscuți Învățaților din ziua de astăzi. În aceste tratate gnostice aparținînd tipului de sistem atribuit de Ipolit sethnienilor, Mama universală este o entitate androgină care se autofecundează: ea trebuie să fie reprezentată concret sub forma unei matrice dotate cu un falus 59. Dacă Protennoia Trimorphe (P) pare să aparțină acelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În AJ63, ca să nu mai menționăm duplicările sistematice ale entităților feminine În SST și HA64. 5. Sophia și Logosul În vreme ce mai multe dintre cristologiile timpurii țin să accentueze asupra ecuației dintre Logosul-Cristos și Sophia (vezi Introducerea), unul singur dintre textele gnostice originale o Înlocuiește pe Sophia prin Logos: Tratatul Tripartit (TT), scriere frumoasă și subtilă, atribuită În mod obișnuit școlii valentinianului Heracleon, ale cărui speculații asupra Logosului din Evanghelia lui Ioan ne-au fost transmise prin intermediul lui Origen 65. Acest tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
wabôhû (Gen. 1:2). După modelul acestei imagini arhonții construiesc lumea și trupul uman, care se tîrăște pe pămînt ca un vierme. Hokmah Îi dăruiește Spiritul”77. Mai tîrziu, Sophia-creatoarea lumii este Înlocuită de o entitate masculină, un Anthropos. Teodiceea gnostică, așa cum se exprimă ea În mitul căderii Sophiei, este explicată de Quispel ca rezultat al interferenței cu unele speculații orfico-platoniciene78. Teoria lui Quispel a fost continuată de Hans Martin Schenke, care pune de asemenea În relație mitul Sophiei cu pasajul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
potrivit căreia pluralul din pasajul biblic se referea la Dumnezeu și Înțelepciunea lui era curentă. Mai tîrziu, un Anthropos masculin o va Înlocui pe Sophia 80. O mai recentă trecere În revistă a remarcabilelor analogii dintre Înțelepciunea biblică și Sophia gnostică a fost efectuată de George W. MacRae. Ambele sînt ipostaze divine, Își au locul În nori, sînt identificate cu Dumnezeu datorită aproprierii de Dumnezeu, comunică omenirii Înțelepciune și revelații, pogoară pe pămînt, urcă spre palatele cerești, joacă un rol În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a publicat controversatul best-seller The Gnostic Gospels; În amîndouă se susține același lucru: că religia gnosticilor a fost o religie a Mamei, În opoziție cu creștinismul (și iudaismul) - religii ale Tatălui - și că, În consecință, femeile au ocupat În comunitatea gnostică postùri de autoritate care li se refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a fost intens și uneori feroce criticată; nu voi zăbovi aici asupra detaliilor. Autoarea a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
refuzau În creștinismul majoritar*83. Teza Elainei Pagels a fost intens și uneori feroce criticată; nu voi zăbovi aici asupra detaliilor. Autoarea a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent În propria sa investigație a textelor gnostice, de la premisa că „textele ne vor spune cîte ceva despre o serie de atitudini creștine timpurii față de femei”, la Înțelegerea atestărilor gnostice ca privind mai ales „dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a recunoscut de curînd, Într-un superb eseu, o deplasare de accent În propria sa investigație a textelor gnostice, de la premisa că „textele ne vor spune cîte ceva despre o serie de atitudini creștine timpurii față de femei”, la Înțelegerea atestărilor gnostice ca privind mai ales „dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu oponenții săi de odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dinamica experienței religioase” În sine84. Cu alte cuvinte, Pagels este acum de acord cu oponenții săi de odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret al femeilor În comunitățile gnostice. Elaine Pagels n-a fost nici pe departe cea dintîi care să fi demonstrat că paradigma gnostică este feministă și opusă celei creștine patriarhale. Acest antagonism mai fusese menționat și În vizionara lucrare a lui Eugen Heinrich Schmitt (În 1903-1907
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
odinioară că din schemele narative cuprinse În cîteva tratate copte nu se poate deduce nimic referitor la statutul concret al femeilor În comunitățile gnostice. Elaine Pagels n-a fost nici pe departe cea dintîi care să fi demonstrat că paradigma gnostică este feministă și opusă celei creștine patriarhale. Acest antagonism mai fusese menționat și În vizionara lucrare a lui Eugen Heinrich Schmitt (În 1903-1907)85, dar mai ales În opera lui Otfried Eberz, care Într-o zi va trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și drept un precursor al reconstrucției pe care o face Marija A. Gimbutas vechii civilizații europene 86. Eberz stabilea o opoziție Între cultura noastră Întemeiată pe valori masculine și pe agresivitate, pe care o numea agnostică, și o veche civilizație „gnostică” ginecocratică, suprimată de invazia ariană. Aceasta este in nuce și teza savantei lituaniene, Întărită cu dovezi arheologice 87. Nu este prima oară cînd ipoteze serioase au fost inițial formulate de personaje bizare, cum se pare că ar fi fost și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Întrucîtva pozitivă) În peste 80% din cazuri. Astăzi perspectiva legată de gen este utilizată cu mai multă precauție, deși punctele de vedere acoperă o Întreagă gamă, de la cel al lui Michael A. Williams care crede că genul Sophiei În textele gnostice nu are nici o legătură cu „tiparele de socializare” efective 90, pînă la cel al lui Karen L. King, care preferă să interpreteze prezența mitului Sophiei În gnosticism drept un indiciu sigur de ideologie patriarhală 91. Premisa disimulată a gnosticismului ar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se cuvin „Întărite, corectate prin intervenția masculină”92. Ne-am oprit de mai multe ori, În alte locuri, asupra poziției lui King93. Jorunn Jacobsen Buckley ajunge la aceeași concluzie atunci cînd stabilește principalele tipare de tratare a feminismului În textele gnostice, tipare care sînt mai curînd negative și presupun, În majoritatea cazurilor, că feminitatea este o condiție inferioară și că ea trebuie depășită 94. După Înțelegerea noastră, problema nu este de a stabili pur și simplu dacă mitul Sophiei se Înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ed. cit., pp. 96-112. 58. Deirdre J. Good, Reconstructing the Tradition of Sophia in Gnostic Literature, Scholars Press, Atlanta, GA, 1987. 59. P. XIII.45. 60. VII.21. Caracterul falic al demiurgului sethian a fost documentat de Giovanni Casadio, „Antropologia gnostica e antropologia orfica nella notizia di Ipolito sui sethiani”, În F. Vattioni, Sangue e antropologia nella teologia, Roma, 1969, pp. 1295-1350; vezi și cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]