KorAP: Find »[drukola/base=gnostic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...36 >

888 matches

Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419

lui Dumnezeu în timpul acestei mistificări este Caulacau). Docetul crede că, în timpul morții sale - cel puțin în care cred ceilalți -, Isus asistă la răstignire amestecat în mulțime. Râzând de festa jucată tuturor - pentru eternitate... - 2 - Certitudinea indiferenței. Convertirea gnostică asigură invizibilitatea gnosticului. Puterile lui Isus, alias Caulacau, stau bineînțeles mărturie în acest sens și arată și ce beneficii se pot obține din așa ceva! Vasilide consideră că totul este indiferent, pe același principiu ca despre Simon ieșit întărit după lectura textului lui Pavel

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
mărturie în acest sens și arată și ce beneficii se pot obține din așa ceva! Vasilide consideră că totul este indiferent, pe același principiu ca despre Simon ieșit întărit după lectura textului lui Pavel din Tarsus: grația divină e suficientă. Filosoful gnostic pare îndreptățit să-și propovăduiască doctrina dat fiind că se pretinde a fi depozitarul secretelor sale - printre care și cel al farsei jucate lui Simon din Cirene - datorită confidențelor evanghelistului Matei în persoană. Cum să te îndoiești de o sursă

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
fără să ne găsească sau poate chiar că nu ne caută pentru că n-are intenția să ne găsească, ce-i de făcut? Semnele lipsesc, la fel și certitudinea. Or, faptul că ne înșelăm ne duce pe căi periculoase... Nu pentru gnosticii care cred în determinarea astrală și care, în consecință, neagă în mod absolut orice posibilitate de exprimare a liberului arbitru. Nu eu aleg ceea ce sunt, eu suport doar consecința, ca tot ceea ce există în ordinea universului. Vegetalul, lipsit de conștiință

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
orgoliul rănit ori din ignoranță, se cred liberi să decidă, chiar dacă totul arată că ei au fost obiectul unei decizii și au apărut din voința cuiva mai puternic ca ei. Dumnezeu vrea ca ceea ce este să fie așa cum e. Pentru gnostici există trei feluri de oameni - am mai spus-o. Hilicii, incrustați în materie, nu pot aștepta nimic de la lume, prea maculați în negativitatea realului; psihicii pot spera o mântuire, le este de-ajuns să basculeze în tabăra celor aleși trezindu

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
de la lume, prea maculați în negativitatea realului; psihicii pot spera o mântuire, le este de-ajuns să basculeze în tabăra celor aleși trezindu-și la viață sufletul care, în cazul lor, le face posibilă epifania; astfel ei devin pneumatici, inițiații gnostici, evident. Iată așadar cine-s aleșii! A opta pentru sectă te transformă de fapt în subiect desemnat de grația divină. Nici nu poate fi găsit un mai bun argument promoțional pentru a face dezirabilă aici și acum o adeziune sinceră

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-s aleșii! A opta pentru sectă te transformă de fapt în subiect desemnat de grația divină. Nici nu poate fi găsit un mai bun argument promoțional pentru a face dezirabilă aici și acum o adeziune sinceră și masivă la doctrină! Gnosticul nu poate fi atins decât de ceea ce survine în lumea de jos, trivială și vulgară. Valentin recurge la o metaforă și precizează că, fie și acoperită de noroi, maculată de mâzgă, o frumusețe rămâne tot frumoasă. împotriva acestei evidențe nu

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
el o transmutare a valorilor. Păgânii oferă niște daruri zeilor, carne și fructe, vinuri de soi? Să le oprim pentru noi, să bem și să mâncăm ceea ce niște proști oferă unor false divinități. Toți afirmă necesitatea măsurii în domeniul sexual? Gnosticii valentinieni vor mai degrabă orgie, banchet, isterie bahică și fără opreliști. Morala dominantă interzice copularea cu membrii familiei? Trăiască incestul!... Ea exaltă cuplul, fidelitatea, monogamia? Fiecare să-și caute perechea oriunde s-ar afla ea, nu contează căsătoriile sau obligațiile

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
astfel de loc propice, unul din cele două drumuri pare totuși mai plăcut de urmat. IV CARPOCRAT și „iubirea” 1. Reincarnări libidinale. Carpocrat propovăduiește în cea de-a doua jumătate a secolului I. El trăiește la Alexandria, un adevărat focar gnostic, în timpul domniei lui Hadrian. Irineu din Lyon susține că discipolii lui poartă un semn distinctiv făcut cu fierul roșu în partea din spate a lobului urechii drepte. Tradiția îl prezintă drept un platonician; ce-i drept, teoria sa asupra transmigrării

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
inversul: după Platon, cu cât mai mult te purifici în renunțare, cu atât meritul e mai mare. Carpocrat afirmă, dimpotrivă, că purificarea trebuie să se efectueze, desigur, dar într-un sens invers celui al ascezei, adică în dezmăț... Astfel, filosoful gnostic crede că sufletele schimbă trupul până a fi comis toate păcatele posibile și imaginabile. Când ceea ce-i mai rău e un fapt sigur, când acumularea de negativitate atinge punctul maxim, cu o reală saturație de greșeli, apare și mântuire. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
fel. Abolirea proprietății și a căsătoriei, versiunea ei sexuală. Alte opțiuni combătute - postul, privațiunea și mortificarea, ca fiind inutile și imposibil de susținut de vreo motivație oricare ar fi ea. Clement din Alexandria descrie în Stromatele sale cum se întâlnesc gnosticii la banchetele lor, în cursul cărora consumă mâncăruri afrodiziace înainte de a stinge luminile și de a se desfrâna în toate modurile posibil, cu toți partenerii imaginabili, în voia hazardurilor și a întunericului. Un fel de comunism deja înfăptuit. O „practică

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
toate modurile posibil, cu toți partenerii imaginabili, în voia hazardurilor și a întunericului. Un fel de comunism deja înfăptuit. O „practică demnă de câini, de porci și de țapi”, scrie, edificat, Părintele Bisericii... V EPIFANIE și „dorința imperioasă” Un Rimbaud gnostic. Carpocrat a avut un fiu numit Epifanie - a nu se confunda cu sfântul Epifanie, autor al unor severe critici ale ereziilor, într-o lucrare intitulată Panarion sau Cutia cu leacuri contra tuturor ereziilor... Originar din Alexandria prin tată, din Cefalonia

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
puțină vreme după aceea, la șaptesprezece ani. Se pare că s-a bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea proprietății și critica radicală a nedreptăților. O ocazie de a arăta diferența reprezentată de creștinism, în care sărăcia

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
bucurat de onorurile aduse unor zei, beneficiind de temple, altare, sanctuar, muzeu, sărbători, sacrificii, libații, banchete, cântece, imnuri... Clement din Alexandria, la fel de înverșunat în a-i critica pe gnostici, salvează în mod miraculos câteva din ideile susținute de acest „Rimbaud gnostic”, după expresia plastică a lui Jacques Lacarrière. Printre acestea, abolirea proprietății și critica radicală a nedreptăților. O ocazie de a arăta diferența reprezentată de creștinism, în care sărăcia, mizeria, suferința socială apar ca tot atâtea ocazii de a exersa răbdarea

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
fapt, singurul care-l citează este Ipolit din Roma, care expediază „cazul” în doar câteva rânduri... Destul pentru a ne face să întrezărim o idee interesantă. Nimic despre viața sa, cum bănuiam. Dar a rămas această idee percutantă: pentru acest gnostic de-abia atestat, împărăția lui Hristos va fi aici pe pământ. După înviere, nici vorbă de viață veșnică, de trup glorios, de suflet fără trup sau viceversa, de mituri sau de ficțiuni, doar această idee simplă: a mântuirii pe pământ

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
de altfel și detalii: băutură pe săturate, hrană în cantități nemăsurate, sexualitate dezlănțuită integral, sărbători generalizate. Conform acestui vesel tovarăș de chefuri, agapele și orgiile ar dura o mie de ani... După cum lesne bănuim, episcopul Romei îl discreditează pe filosoful gnostic, găsind la originea ideilor sale doar vinovata amplificare a pasiunilor, din care el nu le cunoștea decât pe cele ale pântecului și cele de dedesubt. De altfel, ca să-l scuzăm, cine filosofează altfel decât făcând din cazul său o generalitate

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
și Epifanie, Marcu lasă puține urme acolo și niciuna în câmpul ideilor. în afară, poate, a unei opțiuni feministe - deși interesul lui pentru femei pare să țină mai mult de plăcere și de capriciu decât de o autentică decizie metafizică. Gnosticii acordă, în ansamblul lor, un loc important genului feminin. La egalitate cu masculinul, pentru că fiecare are nevoie de celălalt pentru a exista cu adevărat. în aceeași ordine de idei, în îndemnul de orgii, la sărbători sexuale generalizate, femeile contează mai

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
se referă la practicile licențioase, e lesne de imaginat. Nu știm ce anume deosebește sectele între ele, în general ceea ce este valabil pentru un filosof corespunde global și pentru alții. Puzzle-ul poate fi reconstituit în felul următor: în comunitatea gnosticilor licențioși, se gândește în mod asemănător - lumea e rea, mântuirea trece prin epuizarea posibilităților trupului, grația divină îi eliberează pe oameni de orice culpabilitate, acțiunea gnostică se făptuiește dincolo de bine și de rău. în materie de sexualitate colectivă, ne imaginăm

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
practici. Credincioșii extrăgeau lichidul seminal al bărbaților - nu se dau precizări asupra tehnicilor și metodelor, ele par a fi fost naturale -, o prezintă într-o formă de elevație în direcția Pleromului apoi se împărtășesc cu acest lichid binecuvântat de zeii gnostici. Această energie extrasă din trup, recoltată, concentrată, dobândește în acest fel o putere particulară care creditează ofranda cu o eficacitate fără nume. De ce se interzice același ceremonial cu femeile? Nu cu sperma feminină - o invenție a lui Aristotel - ci cu

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
justifica teoriile, Nicolae se sprijină pe o divinitate - Prounikos, sau Barbelo, pentru a aminti și celălalt nume al său - a cărei frumusețe cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
hemoglobina menstruală, sângele său. Acestea două reunite permit o ofrandă chintesențială și substanțială. Nu este nicio îndoială că răbdarea Părinților Bisericii preocupați să scoată trupurile din ecuație a fost pusă la grea încercare. Dar încă n-am spus totul... Pentru că gnosticii licențioși cred, în cea mai mare parte a timpului, că într-o astfel de lume, menită răului, procrearea amplifică negativitatea. De unde și elogiul adus de ei practicilor contraceptive. De altfel putem crede, fără a ne înșela prea mult, că filtrele

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
desemnau, cel puțin parțial, băuturi și decocturi utilizate pe atunci pentru a împiedica fecundarea. Tehnicile erau puse la punct; prostituatele recurgeau la ele în mod curent. Când spermatofagiile - mijloace contraceptive eficace... - nu erau considerate ca suficiente și nici precauțiile medicale, gnosticii mergeau până la capătul ontologiei negativului realizat pentru a-l suprima: ei extrăgeau manual fătul din pântecele barbelognosticei însărcinate. După ce recuperau avortonul, ei îl pisau într-o piuă, îl amestecau cu miere, cu condimente, cu piper și cu uleiuri parfumate pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
serviciul monarhului prin excelență, să transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute spre a intra în componența a ceea ce era schița unui Nou Testament definitiv. Scrierile gnostice - ereziarhice, după decizia Imperiului - dispar din circulație. Gnosticii, persecutați ca eretici și păgânii, au de suportat loviturile date de instituțiile creștine: distrugerea bibliotecilor, autodafeuri, măsuri inchizitoriale, bătăi, torturi - așa precum se știe. Au loc convertiri în masă la creștinism. Atracția unui partaj al puterii sau a unei participări

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
apoi din mucava, inventator al unor ritualuri a căror respectare riguroasă otrăvește de-a binelea viața de toate zilele. între evrei, catolici și musulmani începe un război fratricid, deși propovăduiesc cu toții aceeași ură față de lume. Evul Mediu timpuriu al ultimilor gnostici corespunde momentului în care Mahomed părăsește Mecca și, în urma persecuțiilor la care era supus, se instalează la Medina. Noaptea de 16 iulie 622 marchează începutul erei musulmane: Hegira este Fuga. Deși profet îndrăgit de Allah, Mahomed moare ca toți oamenii

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
Nimeni nu riscă să facă publice niște afirmații, niște idei sau niște învățături atât de subversive încât șocau atât puterea temporală cât și pe cea spirituală - ce-i drept confundându-se, în epocă... Practicarea lor e sectară, ca și la gnostici, și presupune cooptarea unor membri siguri. Adepții recurg de altfel la semne de recunoaștere - și în această privință tot după modelul gnostic. Mai mult, faptul că pamfletele erau scrise pe atunci pe suporturi fragile și degradabile, că era periculos să

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
și pe cea spirituală - ce-i drept confundându-se, în epocă... Practicarea lor e sectară, ca și la gnostici, și presupune cooptarea unor membri siguri. Adepții recurg de altfel la semne de recunoaștere - și în această privință tot după modelul gnostic. Mai mult, faptul că pamfletele erau scrise pe atunci pe suporturi fragile și degradabile, că era periculos să le păstrezi în acele vremuri ale creștinismului inchizitorial, explică de asemenea dispariția surselor directe. Au rămas niște mărturii indirecte, uneori puțin fiabile

[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]