KorAP: Find »[drukola/base=gnosticism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...23 >

556 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

90. Idem, p. 164. 91. idem, p. 174. 92. Idem, pp. 169-176. 93. Idem, p. 181. 94. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, Luchterhand, Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum a fost descoperit

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum a fost descoperit, În decembrie 1945, În cursul unei Înfruntări sîngeroase, misteriosul vas de lut ascuns Într-o peșteră de lîngă satul Nag Hammadi din Egiptul de Sus. Povestirea, spusă și răspusă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Hammadi? Cu alt prilej am făcut o trecere În revistă, neintenționat amuzantă, a afirmațiilor contradictorii cu privire la materialul găsit 5. Pentru a rezuma, foarte pe scurt, una din principalele opinii exprimate este că noile codice copte ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este doar o invenție a școlii germane. Chiar dacă acest lucru pare adevărat, tot atît de adevărat este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este doar o invenție a școlii germane. Chiar dacă acest lucru pare adevărat, tot atît de adevărat este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată puterea cuvîntului n-a apărut Înainte de sfîrșitul secolului I, ori de Începutul secolului al II-lea p.C. Acest lucru se cunoștea și Înainte de Nag Hammadi, În ciuda sistematicei distorsiuni a faptelor și a cronologiilor rămase moștenire de pe urma școlii germane

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-lea p.C. Acest lucru se cunoștea și Înainte de Nag Hammadi, În ciuda sistematicei distorsiuni a faptelor și a cronologiilor rămase moștenire de pe urma școlii germane de istorie a religiilor. Nu fără similitudini cu situația științei din secolul al XVII-lea, cercetarea asupra gnosticismului din prima jumătate a secolului nostru (cu excepția parțială a frumoasei analize existențialiste a lui Hans Jonas din Gnoza și spiritul Antichității tîrzii, volumul I, 1934) a fost dominată de două preocupări: 1. originile; 2. clasificarea. Un istoric al cercetărilor, pe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Un istoric al cercetărilor, pe care l-am Întreprins Într-o altă lucrare 7, nu intră În intențiile paginilor de-acum. Ne vom rezuma la a spune că școala germană de istorie a religiilor a furnizat teorii complete cu privire la „originile” gnosticismului (și ale tuturor lucrurilor), precum și laborioase clasificări ale acestuia, pe cît de monumentale, pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ale tuturor lucrurilor), precum și laborioase clasificări ale acestuia, pe cît de monumentale, pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența unui gnosticism „sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
cunoașteri secrete care Îi Îngăduie să perceapă verigi de legătură Între sisteme, astfel Încît să obțină informații cu privire la grupările gnostice. Asemenea cunoaștere este, prin natura ei, neverificabilă pe alte căi. Fără Îndoială că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei”, ca să folosim o expresie aplicată de Quentin Skinner la istoria politică. Oricine are de a face cu ei ar trebui să nu aibă o

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei”, ca să folosim o expresie aplicată de Quentin Skinner la istoria politică. Oricine are de a face cu ei ar trebui să nu aibă o Încredere necondiționată În iluzia lor de pretinsă obiectivitate

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și din timpul Republicii de la Weimar. Mai simplu spus, s-ar putea să descoperim că dorința secretă a școlii germane de istorie a religiilor a fost să pună În evidență originile orientale ale ideologiilor și instituțiilor Occidentului, prezentînd elenismul, iudaismul, gnosticismul și creștinismul ca pe niște produse tîrzii ale influenței orientale. Drept candidată la rolul de „sursă” În istoria ideilor Occidentului a fost aleasă cea mai neverosimilă, dar și cea mai puțin Înțeleasă dintre religii - și prin urmare, cea mai ușor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
capitolul 1, erau convinși că patria ultimă a tuturor dualismelor a fost Iranul. Această ipoteză l-a tentat mai Întîi pe Wilhelm Anz11 și a fost reluată, cîțiva ani mai tîrziu, de Wilhelm Bousset 12, ducînd la principala teorie a gnosticismului dezvoltată de Bousset În lucrarea sa creatoare de școală Principalele probleme ale Gnozei (1907)13, pe care se bazează cea mai mare parte a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
evreiești de distrugerea celui de al doilea templu din Ierusalim, la anul 70, p. C. Ulterior, R.M. Grant a abandonat acest punct de vedere În favoarea unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
abandonat acest punct de vedere În favoarea unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a continuat să se afle În centrul dezbaterilor

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a continuat să se afle În centrul dezbaterilor. Ar fi imposibil să ne oprim aici fie și numai asupra cîtorva dintre controversele care decurg din această temă. În Statele Unite teza oarecum simplificată a școlii germane a pătruns prin intermediul traducerii cărții

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
se afle În centrul dezbaterilor. Ar fi imposibil să ne oprim aici fie și numai asupra cîtorva dintre controversele care decurg din această temă. În Statele Unite teza oarecum simplificată a școlii germane a pătruns prin intermediul traducerii cărții lui Walter Schmithals, Gnosticismul În Corint 19; Învățații contemporani ca, de pildă, James M. Robinson, o resping În totalitate 20. În general, o dată cu Înaintarea În vîrstă și cu acumularea de cunoștințe, rîndurile specialiștilor care Îi dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar teza complementară a celei de a patra Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]