553 matches
-
lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Aici se Încheie scurta noastră cronologie a dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dualismului. Istoria dualismului nu formează În nici un fel obiectul prezentului studiu. Această cercetare se ocupă exclusiv de structurile mitice ale curentelor dualiste occidentale, de la gnosticism la catharism, și de discuția cu privire la existența unui gnosticism modern. De fapt, chiar dezbaterea În jurul gnosticismului și al nihilismului modern aparține tot sistemului dualismului occidental și poate fi analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
analizată ca o prelungire a acestuia; numai că a avut loc o inversare a polarității În regulile fundamentale de generare a miturilor și stărilor de spirit nihiliste (a se vedea capitolul 11). Această inversare de polaritate explică principala diferență dintre gnosticism și nihilismul existențialist: cel dintîi este optimist În exces, cel de-al doilea peste măsură de pesimist. NOTE 1. Numeroase definiții ale dualismului sînt date În lucrările lui Ugo Bianchi, de la prima ediție a cărții sale clasice Il Dualismo religioso
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
L’Erma di Brettschneider, Roma, 1958 și pînă la articolul „Dualism” din The Encyclopedia of Religion, Macmillan, New York, 1987. Alte definiții se mai pot găsi În ediția a doua cărții lui Bianchi Dualismo (1983), În volumul său Selected Essays on Gnosticism, Dualism and Mysteriosophy, Brill, Leiden, 1978 și În Prometeo Orfeo Adamo: Tematiche religiose sul destino, il male, la salvezza, Ateneo & Bizzarri, Roma, 1976. 2. J.B. Russell, Dissent and Reform in the Early Middle Ages, Univ. of California Press, Berkeley, 1965
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este, cred, punctul de vedere al unei Întregi generații de specialiști - În legătură cu reprezentanții recenți ai școlii germane Într-o serie de articole și de recenzii. Nu voi Împovăra cititorul cu detaliile acestei dezbateri. 13. Ugo Bianchi (ed.), The Origins of Gnosticism, Brill, Leiden, 1967. 14. Simone Pétrement, Le Dualisme chez Platon, les Gnostiques et les Manichéens, 1947; reprint, G. Monfort, Brionne, 1982. 15. Bianchi, Il Dualismo; Selected Essays. 16. Raffaele Pettazzoni, I Misteri: Saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1923. 17
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
opoziții binare, Bianchi a definit prin trăsături distinctive formele individuale de dualism, după cum urmează: Zoroastrismul: radical, eschatologic, procosmic; Orficii, Empedocle, Heraclit: radical, dialectic; Dualismul hindus (@2@tm@2@n versus m@2@y@2@): radical, dialectic; Platon: radical, dialectic, procosmic; Gnosticismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Maniheismul: radical, anticosmic; Neoplatonismul: moderat, eschatologic, procosmic; Mandeismul: radical; Bogomilismul: moderat, eschatologic, anticosmic; Catharii (radicali): radical, anticosmic; Catharii (monarhieni): moderat, anticosmic. Unele trăsături n-au fost indicate, din lipsă de informații sau din lipsă de certitudine. 18
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a suplimentat acest studiu printr-un articol, „Catharisme médiéval et bogomilisme”, din cartea sa Sur le Manichéisme et autres essais, Flammarion, Paris, 1979, pp. 395-427. Cea mai recentă cercetare biografică aparține Giuliei Sfameni Gasparro: „Sur l’histoire des influences du gnosticisme”, În B. Aland (ed.), Gnosis: Festschrift für Hans Jonas, Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen, 1979, pp. 316-350. Există și o tentativă, incompletă și neconcludentă, de a se compara Între ele mitologiile curentelor dualiste: Hans Söderberg, La Religion des Cathares, Uppsala, 1949. 26
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vechile erezii. Într-un anume fel, este ceea ce au făcut și călugării bizantini, dar ei erau profesioniști. 78. Duvernoy, op.cit., pp. 216-217. 79. Vezi Arno Borst, Die Katharer, Stuttgart, 1953. 80. Duvernoy, op.cit., pp. 245-254. 81. Vezi G. Scholem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism and talmudic Tradition, JTS, New York, 1970. 82. Vezi cartea mea Out of this World: A History of Otherworldly and Out-of-Body Experiences, from Gilgames to Albert Einstein, Shambhala, Boston, 1991. 83. G. Scholem, Origins of the Kabbalah, ed. R.J.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Idem, p. 175. 90. Idem, p. 164. 91. idem, p. 174. 92. Idem, pp. 169-176. 93. Idem, p. 181. 94. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, Luchterhand, Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
90. Idem, p. 164. 91. idem, p. 174. 92. Idem, pp. 169-176. 93. Idem, p. 181. 94. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, Luchterhand, Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum a fost descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum a fost descoperit, În decembrie 1945, În cursul unei Înfruntări sîngeroase, misteriosul vas de lut ascuns Într-o peșteră de lîngă satul Nag Hammadi din Egiptul de Sus. Povestirea, spusă și răspusă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hammadi? Cu alt prilej am făcut o trecere În revistă, neintenționat amuzantă, a afirmațiilor contradictorii cu privire la materialul găsit 5. Pentru a rezuma, foarte pe scurt, una din principalele opinii exprimate este că noile codice copte ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ar demonstra peremptoriu existența unui gnosticism precreștin, a cărui origine se află În Orientul Apropiat. Alte opinii afirmă că noile materiale dau dreptate ereziologilor, arătînd că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este doar o invenție a școlii germane. Chiar dacă acest lucru pare adevărat, tot atît de adevărat este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că aprecierile lor au fost exacte, și indică fără nici o umbră de Îndoială că un gnosticism precreștin sau ne-creștin este doar o invenție a școlii germane. Chiar dacă acest lucru pare adevărat, tot atît de adevărat este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este și că un gnosticism ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată puterea cuvîntului n-a apărut Înainte de sfîrșitul secolului I, ori de Începutul secolului al II-lea p.C. Acest lucru se cunoștea și Înainte de Nag Hammadi, În ciuda sistematicei distorsiuni a faptelor și a cronologiilor rămase moștenire de pe urma școlii germane
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-lea p.C. Acest lucru se cunoștea și Înainte de Nag Hammadi, În ciuda sistematicei distorsiuni a faptelor și a cronologiilor rămase moștenire de pe urma școlii germane de istorie a religiilor. Nu fără similitudini cu situația științei din secolul al XVII-lea, cercetarea asupra gnosticismului din prima jumătate a secolului nostru (cu excepția parțială a frumoasei analize existențialiste a lui Hans Jonas din Gnoza și spiritul Antichității tîrzii, volumul I, 1934) a fost dominată de două preocupări: 1. originile; 2. clasificarea. Un istoric al cercetărilor, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Un istoric al cercetărilor, pe care l-am Întreprins Într-o altă lucrare 7, nu intră În intențiile paginilor de-acum. Ne vom rezuma la a spune că școala germană de istorie a religiilor a furnizat teorii complete cu privire la „originile” gnosticismului (și ale tuturor lucrurilor), precum și laborioase clasificări ale acestuia, pe cît de monumentale, pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale tuturor lucrurilor), precum și laborioase clasificări ale acestuia, pe cît de monumentale, pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența unui gnosticism „sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cunoașteri secrete care Îi Îngăduie să perceapă verigi de legătură Între sisteme, astfel Încît să obțină informații cu privire la grupările gnostice. Asemenea cunoaștere este, prin natura ei, neverificabilă pe alte căi. Fără Îndoială că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că există un număr de erudiți „gnostici” ai gnosticismului, după cum am mai observat și cu alte prilejuri 9. Însă specia acestora pare a fi În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În declin, sub presiunea unor direcții de cercetare mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei”, ca să folosim o expresie aplicată de Quentin Skinner la istoria politică. Oricine are de a face cu ei ar trebui să nu aibă o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai fructuoase. Schițînd aici principalele ipoteze cu privire la originile gnosticismului, va trebui să observăm de la bun Început că ele toate se Întemeiază pe un număr de premise implicite, ascunse, care nu țin de gnosticismul propriu-zis, ci de lumea celor care studiază gnosticismul. Aceștia Își au propriile lor „mitologii ale istoriei”, ca să folosim o expresie aplicată de Quentin Skinner la istoria politică. Oricine are de a face cu ei ar trebui să nu aibă o Încredere necondiționată În iluzia lor de pretinsă obiectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și din timpul Republicii de la Weimar. Mai simplu spus, s-ar putea să descoperim că dorința secretă a școlii germane de istorie a religiilor a fost să pună În evidență originile orientale ale ideologiilor și instituțiilor Occidentului, prezentînd elenismul, iudaismul, gnosticismul și creștinismul ca pe niște produse tîrzii ale influenței orientale. Drept candidată la rolul de „sursă” În istoria ideilor Occidentului a fost aleasă cea mai neverosimilă, dar și cea mai puțin Înțeleasă dintre religii - și prin urmare, cea mai ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]