482 matches
-
p. 162. 83. H. Grundmann, „Oportet et haereses esse” În L’Eresia medievale, ed. Ovidio Capitani, Il Mulino, Bologna, 1971, pp. 23-60, citat de la, p. 30. 84. Influențele augustiniene au fost subliniate de Nelli, Philosophie, pp. 58-62. Capitolul X Arborele gnozei Văzut-am că Cel Unic are suflet Iar Omenirea-i doar Închipuire neînsuflețită. Yeats Un gangster vestit de la Chicago, din anii ’30, folosea o metodă extrem de simplă cînd trebuia să ia hotărîri (cu adevărat importante, atît pentru el personal, cît
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de restul creștinătății. Marcion, bogomilii și catharii s-au folosit de mitul lui Lucifer: Marcion Îl aplică, În conformitate cu formula ortodoxă, numai la lumea inferioară a Demiurgului, iar bogomilii și catharii supun la transformări formula ortodoxă. Vedem cum, dintr-un sîmbure, Gnoza se preface Într-un arbore care Începe să se ramifice; unele ramuri rămîn virtuale, altele cresc efectiv. Modelul generativ al sistemelor gnostice este de fapt un arbore, Arborele Gnozei. Din acest Arbore al Cunoașterii, În solidul lor respect față de tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
catharii supun la transformări formula ortodoxă. Vedem cum, dintr-un sîmbure, Gnoza se preface Într-un arbore care Începe să se ramifice; unele ramuri rămîn virtuale, altele cresc efectiv. Modelul generativ al sistemelor gnostice este de fapt un arbore, Arborele Gnozei. Din acest Arbore al Cunoașterii, În solidul lor respect față de tradiție, Învățații nu gustă decît arareori; dar după ce au făcut-o, se văd siliți să recunoască strînsa legătură dintre credințele și teoriile umane și jocurile oamenilor. Ajunși aici, toți dualiștii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce urmează, fără pretenția de a le trata exhaustiv, cîteva dintre episoadele cele mai pregnante ale exegezei biblice inverse În nihilismul romantic, pentru a trece apoi la dezbaterea modernă asupra gnozei. 2. Tradiția postmiltoniană Cu Paradisul pierdut (1667), John Milton (1608-1674) a inaugurat o tradiție a narațiunilor mitologice În marginea Bibliei care va fi continuată de William Blake (1757-1827) și, la Începutul secolului al XIX-lea, de romanticii englezi. Nonconformist În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ciudat, condiția reconcilierii finale a celor doi adversari va fi distrugerea lumii, privită ca un rezultat pozitiv. 3. Gnosticismul ca model analog Filozofia, spunea unul dintre cei mai mari filozofi germani, este o afacere nemțească de provincie. Dezbaterea modernă asupra gnozei n-a ieșit Încă din această provincie unde, alături de concepte cum ar fi „secularizare” și „nihilism”, continuă să agite spiritele. De fapt, miza ei nu-i chiar lipsită de importanță: e vorba de Însuși sensul istoriei. Numai În virtutea unei convenții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
-i chiar lipsită de importanță: e vorba de Însuși sensul istoriei. Numai În virtutea unei convenții se afirmă că lucrarea lui Ferdinand Christian Baur, Die christliche Gnosis oder die christliche Religionsphilosophie (Tübingen, 1835) a dat semnalul de Începere a dezbaterii cu privire la Gnoză. În realitate, ne-am putea Întoarce pînă la Gottfried Arnold (1666-1714), a cărui operă Unparteiische Kirchen-und Ketzerhistorie (1699) a avut, se pare, un impact decisiv asupra lui Goethe. În orice caz, Baur este cel care declanșează moda comparațiilor Între gîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de reconciliere” (der Prozess der Versöhnung) În care Spiritul absolut se recunoaște pe sine drept ceea ce este13. Baur nu sesizează anticosmisnul gnostic (poate nici dualismul), pus În lumină abia de către Hans Jonas, În 1934. Prin urmare, interpretarea dată de el gnozei se aplică nu numai lui Hegel, ci și, la fel de bine, creștinismului și platonismului. În știința și În hermeneutica modernă există considerabile variații În privința Înțelesului gnozei Înseși și n-avem aici intenția de a face nici măcar o schiță de catalogare a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pus În lumină abia de către Hans Jonas, În 1934. Prin urmare, interpretarea dată de el gnozei se aplică nu numai lui Hegel, ci și, la fel de bine, creștinismului și platonismului. În știința și În hermeneutica modernă există considerabile variații În privința Înțelesului gnozei Înseși și n-avem aici intenția de a face nici măcar o schiță de catalogare a acestora. L-am Întîlnit deja pe Eugen Heinrich Schmitt atunci cînd am trecut În revistă interpretările feministe ale gnozei (vezi capitolul 3). Însă Schmitt inaugurează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
modernă există considerabile variații În privința Înțelesului gnozei Înseși și n-avem aici intenția de a face nici măcar o schiță de catalogare a acestora. L-am Întîlnit deja pe Eugen Heinrich Schmitt atunci cînd am trecut În revistă interpretările feministe ale gnozei (vezi capitolul 3). Însă Schmitt inaugurează și proliferarea unor sensuri neverificate ale cuvîntului gnoză. În tradiție protestantă (evanghelică), mai degrabă decît În tradiția lui Clement Alexandrinul care făcea și el distincție Între gnosis și simpla pistis („credință”), Schmitt opune conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a face nici măcar o schiță de catalogare a acestora. L-am Întîlnit deja pe Eugen Heinrich Schmitt atunci cînd am trecut În revistă interpretările feministe ale gnozei (vezi capitolul 3). Însă Schmitt inaugurează și proliferarea unor sensuri neverificate ale cuvîntului gnoză. În tradiție protestantă (evanghelică), mai degrabă decît În tradiția lui Clement Alexandrinul care făcea și el distincție Între gnosis și simpla pistis („credință”), Schmitt opune conceptul de „gnoză”, Înțeles ca experiență interioară, simplei „credințe”, prin care Înțelege experiența vulgară a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
capitolul 3). Însă Schmitt inaugurează și proliferarea unor sensuri neverificate ale cuvîntului gnoză. În tradiție protestantă (evanghelică), mai degrabă decît În tradiția lui Clement Alexandrinul care făcea și el distincție Între gnosis și simpla pistis („credință”), Schmitt opune conceptul de „gnoză”, Înțeles ca experiență interioară, simplei „credințe”, prin care Înțelege experiența vulgară a celor care au legătură cu Biserica 14. Conform acestei definiții, cel mai mare gnostic al vremurilor moderne ar fi... contele Lev Tolstoi!15 Este fără Îndoială meritul primului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prin care Înțelege experiența vulgară a celor care au legătură cu Biserica 14. Conform acestei definiții, cel mai mare gnostic al vremurilor moderne ar fi... contele Lev Tolstoi!15 Este fără Îndoială meritul primului volum al lucrării lui Hans Jonas, Gnoza și spiritul Antichității tîrzii (1934), de a fi orientat dezbaterea spre o anumită coerență. Potrivit lui Jonas, elementele constitutive ale sistemelor gnostice sînt anticosmismul și ideea devoluției, adică a fracturii catastrofale ce Întrerupe evoluția eonilor. Pentru Jonas, Hegel este reprezentantul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de a fi orientat dezbaterea spre o anumită coerență. Potrivit lui Jonas, elementele constitutive ale sistemelor gnostice sînt anticosmismul și ideea devoluției, adică a fracturii catastrofale ce Întrerupe evoluția eonilor. Pentru Jonas, Hegel este reprezentantul unei perspective absolut opuse celei a gnozei: o perspectivă evolutivă și procosmică. Dovedind ambiții de ordin filozofic mai mari, Eschatologia occidentală (1947) a lui Jacob Taubes abordează spinoasa chestiune a destinului civilizației occidentale, de care s-au ocupat Nietzshe și Heidegger. Într-adevăr, la vremea cînd scria
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Profetul unei Noi Ere, confundat uneori cu liderul (Marx, Hitler); și, În sfîrșit, ideea erei eschatologice - văzută ca o comunitate de persoane autonome, aflate În contact direct cu Sfîntul Duh, fără medierea sfintelor taine și a harului (comunism). Voegelin denumește „gnoză” marele curent milenarist-apocaliptic ce Însoțește creștinismul Încă de la origine. Atît pentru Taubes cît și pentru Voegelin, gnoza este unicul ferment al istoriei care modelează aspectul actual al Occidentului. Ca și nihilismul la Heidegger (Holzwege: Nietzsches Satz „Gott ist tot”), „gnosticismul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca o comunitate de persoane autonome, aflate În contact direct cu Sfîntul Duh, fără medierea sfintelor taine și a harului (comunism). Voegelin denumește „gnoză” marele curent milenarist-apocaliptic ce Însoțește creștinismul Încă de la origine. Atît pentru Taubes cît și pentru Voegelin, gnoza este unicul ferment al istoriei care modelează aspectul actual al Occidentului. Ca și nihilismul la Heidegger (Holzwege: Nietzsches Satz „Gott ist tot”), „gnosticismul” vremurilor moderne constituie, și pentru Taubes și pentru Voegelin, o forță istorială, fatală, care determină destinul popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Blumenberg o consideră „gnostică”. Prin urmare, ar fi foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele” lui Taubes ori Voegelin aparțin Arborelui Gnozei din capitolul precedent
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele” lui Taubes ori Voegelin aparțin Arborelui Gnozei din capitolul precedent al cărții, dacă ele sînt transformări generate de aceleași principii care au generat curentele dualiste occidentale. În acest scop, ar trebui analizate atent o serie de fenomene de mare forță, cum sînt ideologiile Reformei sau idealismul clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
II: 1844-1870, Fammarion, Paris, 1984. 13. Analiza lui Baur a fost dusă mai departe În singura carte a lui Jacob Taubes (1923-1987), scrisă Înainte de treizeci de ani, Abendländische Eschatologie, Francke, Bern, 1947, pp. 159-161. Taubes și-a extras informațiile despre gnoză din lucrarea lui Hans Jonas Gnosis und spätantiker Geist I (1934), iar despre filozofia modernă („stînga hegeliană”) din Karl Löwith, Von Hegel zu Nietzsche: Der revolutionäre Bruch im Denken des 19. Jahrhunderts, 1941; F. Meiner, Hamburg, 19787. De Karl Löwith
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
140. 35. Ibid., p. 142. 36. idem, pp. 163-178. Aceste idei sînt rezumate de către Voegelin În mica sa carte publicată În germană Wissenschaft Politik und Gnosis (1959), al cărei obiectiv este de a analiza analogiile culturale dintre filozofia modernă și gnoză descoperite de către F.C. Baur. Reprezentanți ai gnozei moderne (care este o putere mondială, o Weltmacht) sînt Hegel, Marx, Nietzsche și Heidegger. 37. Philip. J. Lee, Against the Protestant Gnostics, Oxford University Press, London/New York, 1987. 38. Ernst Topitsch, „Marxismus und
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pp. 163-178. Aceste idei sînt rezumate de către Voegelin În mica sa carte publicată În germană Wissenschaft Politik und Gnosis (1959), al cărei obiectiv este de a analiza analogiile culturale dintre filozofia modernă și gnoză descoperite de către F.C. Baur. Reprezentanți ai gnozei moderne (care este o putere mondială, o Weltmacht) sînt Hegel, Marx, Nietzsche și Heidegger. 37. Philip. J. Lee, Against the Protestant Gnostics, Oxford University Press, London/New York, 1987. 38. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În vol. Sozialphilosophie zwischen Ideologie und
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostic 2: Demiurgul ignorant Capitolul V: Abolirea Legii și a Tatălui real: Marcion din Sinope Capitolul VI: Mitul maniheist Capitolul VII: Paulicianismul sau marcionismul popular Capitolul VIII: Bogomilismul: un pseudodualism Capitolul IX: Cele două religii ale catharilor Capitolul X: Arborele Gnozei Capitolul XI. Nihilismul modern - Epilog: Jocurile oamenilor - Bibliografie * În original: Grace (n.tr.). * Ediția românească a cărții: Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea de dincolo, trad. de Gabriela și Andrei Oișteanu, Nemira, 1994, 1996 (n. tr.). * Articolul a apărut și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mainstream (n.ed.). * În original: hard philosophy (n.ed.) * Enunțul aflat aici Între paranteze drepte lipsește din citat, În original. L-am restituit, după prima versiune, franceză, a cărții: Les Gnoses dualistes d’Occident, Plon, 1990 (cf. și traducerea În limba română - Gnozele dualiste ale Occidentului, trad. de Tereza Culianu-Petrescu, Polirom, 20022, p. 217) (n.ed.). * În spațiul ortodox românesc a circulat și denumirea „pavlichieni” (n.ed.). * În textul original revivalism (n.ed.). * În original: misbeliever vs. disbeliever (n.ed.). * Biblia ortodoxă: „cerul”(n.ed.). * Biblia ortodoxă: „AdîncuI
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pavlichieni” (n.ed.). * În textul original revivalism (n.ed.). * În original: misbeliever vs. disbeliever (n.ed.). * Biblia ortodoxă: „cerul”(n.ed.). * Biblia ortodoxă: „AdîncuI” (n.ed.). * În textul original: build down (n.ed.). * În textul original: to overlap (n.ed.). FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Arborele gnozei operat.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că ea e, totodată, o imensă succesiune de re-începuturi. Actul demiurgic, tensiunea în care se așază poetul având în minte un punct de mirum îmbietor, punct care se îndepărtează perpetuu, e în fapt un act de cunoaștere. Un mod de gnoză în care unii văd o co-naștere, câtă vreme poetului i se cere să pună în acest act ceva din sine însuși. Nimic mai obișnuit decât cuvântul, totuși o dată investit cu atribute ale geniului, de partea lui stă eternitatea; așadar, devenit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ridicat ori altele de același tip, urmează repetitiv Descrierea labirintului; subsecvent, de fiecare dată intervine CORUL în rol de comentator sagace; ca la antici, Strofa, Antistrofa și Epoda configurează liric presiunea unui moment. În tentativa ajungerii în centru (focar al gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]