20,979 matches
-
Sub lovituri de ceas din turnuri vii/ pierdut/ paradis acest drum/ ce mă abate...// Și restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
restul/ doar singurătate” (Cadențe). Această singurătate e ca un vierme în fructele Edenului, consumîndu-le discret, însă cu efect fatal, conținutul. O stare producătoare de ireversibile goluri... Precum Emily Dickinson, despre care un exeget american afirma că practica „o cultură a golului”, Sina Dănciulescu ajunge a-și dubla existența sensibilă cu una a vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu sînt mereu și ceea ce nu sînt” (Balans). Bucuria
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
slăbiciune/ nici certitudinea nu mai separă/ nici zbaterea nu mai devoră// poate că ora este de iubire/ puterea lor fără putere/ și legătura fără legătură// poate că oră e de cumpănă/ în zero// de neînceput bolnavă o vecie...” (Modulație). Fețele golului ce intervine în etapa postparadiziacă sînt așadar multiple, avînd drept numitor comun un simțămînt de irealizare. Nici o certitudine nu se menține în plan percepțional, afectiv sau conceptual, în cadrul unei surpări a aparențelor, care pare a nu mai avea limită, cu
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
din căruciorul milei împletind/ pe față sau pe dos ciorapii/ solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi - se mai poate/ vorbi de la inimă la inimă...?” (La modă sînt cuantele). Golul ce absoarbe ființa fără scăpare capătă o naivă aură gnomică: „Nimic-nimic n-ajunge pentru veșnicie...” (Tristeți de sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care nu se mai poate sprijini decît pe umbrele irealității, ar putea avea parte de o contrapondere, de o consolare. În măsura în care existența eșuează, în care realul se lasă mistuit de gol, cuvîntul poetic își ia avînt, își arogă libertatea, o libertate solară ce-l echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
echivalează cu sine într-o teurgie estetică: „Prea important Cuvîntul prea izvodit din sine/ prea neînvățat cu nimeni” (Soare). Sina Dănciulescu se dovedește a fi o poetă de remarcabil har în interiorizarea sa labirintică în jocul său de respingere-atracție cu golul provocator, al cărei nume se cade scos neapărat într-un mai viu relief. Mai pe gîndul nostru spus: e una din cele mai interesante poete pe care le avem azi.
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
mai rezolve și alte treburi). Este perioada în care pictorul lucrează la cîte un detaliu din decor; atunci are nevoie în atelier doar de „un corp” (care să aibă numai sexul și carura aproximativă a modelului adevărat) menit să umple golul. Într-un astfel de caz, modelul-substitut este îndreptățit să afirme că „stă într-o pînză de Vermeer”. De fapt, modelul stă în atelier și doar privirea pictorului și lumina ce-i cade pe față îl transformă în proiecția a ceea ce
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
ori, calm, precis, determinat, cu acel ciocan. A făcut o treabă bună. Este, după acumularea subterană a întregului film, un gest logic și necesar. După care, colonelul în rezervă se întoarce acasă, se așează la o masă și privește în gol, cu fața înroșită de sînge, ca un clovn înmărmurit de propriul curaj... În ciuda a ceea ce se vede pe ecran, filmul analizează nu fizica, ci metafizica faptului divers. Diagnosticul cel mai exact îi aparține lui Pintilie: “Istoria filmului e istoria desfășurării
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
esențiale la dosarul atît de necesarului și mereu invocatului „proces al comunismului”. De aceea, ne place sau nu ne place ceea ce citim, volumul lui Eugen Negrici dedicat poeziei românești din perioada 1948-1953 (Literatura română sub comunism. Poezia I) umple un gol important în istoria literaturii române. Eugen Negrici constată că poezia publicată în România între abdicarea Regelui Mihai și moartea lui Stalin a fost una eminamente agitatorică, subsumată teoriei politice a luptei de clasă. Sursele „esteticii roșii” trebuie căutate, de aceea
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
fostul agent veterinar, Naslău Pavel, i se adresează, de altfel, cu “tovarășe inspector” (p. 23). Rateurile sistemului comunist transpar și aici, în toată splendoarea lor mega-industrială și agrară. Cioarcă Ion are necazuri sistematice la șamotărie, care merge mai mult în gol: “Ba nu vine la timp materialul, ba te iei la scandal cu lăcătușii...” (p. 10); veterinarul Naslău Pavel s-a ales cu o hepatită cronică de la substanțele toxice cu care Partidul îl ajuta să “prevină” boala vitelor (“decît să o
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
a da un telefon), plural nearticulat (a da bice, a da binețe, a da brînci), plural articulat (a da papucii) etc. Există grupuri prepoziționale: a da cu banul, a da cu jula, a da cu bîta-n baltă; a da de gol, a da de veste, a da de dușcă, a da de furcă; a da din gură, a da din colț în colț; a da pe față, a da pe brazdă; a da în gît; a da pe goarnă; a da
„A da click” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13218_a_14543]
-
omului zdrobit în impactul cu introspecția implacabilă, reprezintă, la rîndul său, un eșec. Rezultă o făptură compusă din surogate, o însumare a morților succesive: „mă recompun în grabă, alandala și eliptic,/ o pornesc voios prin viață,/ mă cîrpesc de mîntuială,/ golurile le umplu cu plastilină, cu vată, cu ghemotoace de ziare,/ (ah, ce persoană respectabilă făcută din sînge amestecat/ cu vorbe și plastilină), miros a gilette./ eu strălucitoarea piramidă făurită din repetatele mele morți suprapuse” (ibidem). Starea critică a eului nu
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a codificării lumi vizibile în totalitatea ei, dar și o spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
comunistă închis împreună cu viitorul dictator și a cunoscut din interior sistemul comunist pe care îl analizează, ca puțini alții, în cartea lui. Înainte de 1989 Pavel Câmpeanu a publicat în străinătate lucrări despre regimul din România. Dispariția lui lasă un mare gol. Dumnezeu să-l odihnească! * Într-un excelent număr din L.A. and I. (24 noiembrie), dl Dan C. Mihăilescu se desparte, în editorial, de cîteva din observațiile cronicarului său teatral. Gest mai puțin obișnuit, într-o presă în care cei mai mulți nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
a frescelor și nici lumina stinsă a icoanei nu mai sînt suficiente. Este nevoie de o expresie directă, puternică și purtătoare a unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un fenomen viguros și nou, sînt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
ani, este considerat de membrii juriului Academiei drept un cronicar al secolului al XX-lea, un fin și plin de fantezie investigator al istoriei și al emoțiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieșit din “mantia lui Kafka”. Și fiindcă nu numai la scriitori, ci și la gînditori am făcut o trimitere directă
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
niciodată, ar fi urmat să se cheme Le Printemps des Morts. Simpatizanții ei au format un curent numit clotildism, care a fost denunțat de biserică și i-a făcut pe șaizeci de opt adolescenți să se sinucidă extatic, aruncîndu-se în gol de pe Arcul de Triumf. Implicarea ulterioară a Clotildei în politică și religie a fost urmată de mariajul simbolic cu un bivol alb în Bois de Boulogne. Bine cunoscutele ei dueluri, în care a rănit trei academicieni bătrîiori și s-a
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
bucurii mijește-abia; Ni-e refuz doar nouă-amîndurora Fericirea reciprocă de-a Ne iubi, făr' a ne înțelege, Ce n-am fost văzînd în celălalt, Fericiri de vis să ne tot lege, Șovăind și-n risc de vis, înalt. Plin de golul vis, ce fericire! Fericit, de-ai presimți-n zadar! Dar cu-orice prezență și privire Vis și presimțire tot ne-apar. Ce-o să ne rezerve Soarta! spune. Să ne lege strîns, cum se făcu? Ah, în vremi ce le-am
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate într-o istorie particulară, descoperită de istoricul literar după îndelungi meditații și investigații. Se fac distincții extrem de interesante între târg și oraș, odaie și salon, cafenea și crâșmă, gol și vid. E pusă în evidență istoria concisă a unor teme ca pustiul și solitudinea, relevând originea lor biblică și transformarea lor radicală în simbolism. Havuzul dintr-un vers îl trimite pe critic până la prima lui atestare literară (unde? La
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
lui Petru Dumitriu, "bine clădit, elegant, impunător" și primit cu larghețe în sumar, justificarea vine de acolo unde "toți eram, pe atunci, bolnavi de duplicitate". O epocă în care "Important era să nu o pățim, să nu fim dați de gol sau să ne trădăm singuri." Aceasta era, însă, o situație ce nu-l prea privea pe prozatorul cu încasări neonorate de vreo șapte milioane de lei - în sume de astăzi, încă înaintea leului greu, cam cincisprezece miliarde și mai bine
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]
-
nu plec fără el", am răspuns întrucâtva ușurat. "- Atunci e'n regulă. Ești valabil." "- Valabil la ce?". "- Ca să votezi, ce naiba? Nu te urcași, ca și noi, la sediu?" Dădui din cap afirmativ. Era mai bine să nu mă dau de gol. Comisesem o dublă eroare, urma să văd ce e de făcut, la momentul oportun. Totdeauna ne legăm soarta de momentul oportun. Pe scaune, în picioare, tovarășii de călătorie erau bine dispuși ducând la gură sticle de jumătate litru de apă
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
țigări, BT și Kent, bani înfășurați în hîrtie, nuci, mere, ba chiar o familie a coborît cu un cozonac proaspăt, cald, luminile se aprindeau rînd pe rînd și oamenii, de la ferestre, cîntau cu noi. Am cîntat în troleibuze - se făcea gol în jurul nostru, deși era o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns și ceva bănuți. Ne-am urat "Sărbători fericite", ne-am îmbrățișat și ne-am despărțit. A doua zi am plecat într-o vizită la Ploiești. Îmi făcusem
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
tăiat un număr de arbori (cineva i-a numărat: douăzeci și unu!) ce alcătuiau un fundal pentru Masa Tăcerii, unii din ei contemporani cu Brâncuși, care neîndoios îi acceptase. în jurul Mesei s-a produs prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol care o micșorează în ochii celor ce-o privesc, o minimalizează absorbind-o în albul gălbui al unei încadrări pe care sculptorul n-a avut-o în vedere. Astfel Masa apare înstrăinată, exilată pe o frîntură de sol mort, selenar
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
de vaci cu stafide. În curând vine dezghețul și vremea acelor mari cozonaci cu cardamom care li se zicea prăjitură de Paște, înainte. Îmi lasă gura apă. Cuiul ăsta care iese chiar în mijloc. Nu am remarcat niciodată cât de gol era peretele înainte. A fost suficient un cui ca să scoată în evidență niște aureole ample, soioase, de umezeală. Începe să miroasă a ars. Precis e arpacașul Annei uitat pe foc. Oare n-oi avea eu nimic să agăț aici, de
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]