561 matches
-
sistematic adversitatea dintre libertatea spiritului și încorsetarea acestuia în lanțurile neființei. Când om, când înger, autorul parcurge un drum al crucii, împins până la martiriu de îndoielile care îl macină. Trecerea spre eter (zborul către nemurire, prin tunelul timpului) este piscul golaș, acoperit de zăpezile suferinței umane: “Mi-e foarte greu să scriu. Nu pot ține bine stiloul, între penele care mi-au înlocuit degetele mâinilor. Și mă dor îngrozitor umerii! Doamne, cât de mult mă dor umerii! Și pe voi vă
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > POEME TRISTE Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 137 din 17 mai 2011 Toate Articolele Autorului GÂNDURI Suspine pierdute ’ntre pietrele reci Răsfirate pe creste golașe de munte Năzuințe crescute pe-albastre poteci Contrarii ce vor destine să-nfrunte În scorburi de suflete triste se-ascund Dureri neștiute de minți prigonite Ce-acum văd pământul pătrat, nu rotund Și se zbat să învie dorințe-mpietrite. Noian
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
așa și cu Iașul. Să fiu întâmpinat cu aceeași răceală și umezeală. Acum eram printre dealurile Vasluiului și ceața stătea agățată de ramurile plopilor de pe marginea căii ferate, spălând ghemotoacele de vâsc atârnate ca niște cuiburi de ciori de crengile golașe. Erau atât de multe, încât mi-aș fi dorit să le fotografiez dacă era posibil. Era o dimineață umedă, cețoasă, cum numai Bacovia ar fi fost capabil s-o descrie în poeziile sale pline de umezeală. Se luminase de ziuă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343108_a_344437]
-
ducă în mreje mă cuprinde Nu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc, Să fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Un dor de ducă în mreje mă cuprindeNu știu de fapt ce simt sau ce-mi doresc,Să fiu un curcubeu ce aripa-și întindeOri ca un toporaș prin luncă să-nfloresc.Am așteptat stingheră să vină primăvaraCa plopi cei golași înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
ochii și nasul în dreptul scorburii și privi înăuntrul ei. Da, într-adevăr, acolo era un cuib. Ce interesant, un cuib mic, cât o palmă, căptușit gingaș cu fire de iarbă și pene. În mijlocul cuibului se vedeau vreo patru puișori micuți, golași, doar cu un puf auriu pe ei, cu ciocuri galbene, mari, deschise cu lăcomie, crezând că venise mămica lor cu insecte. Întinse mâna spre cuib și luă unul din acei pui, cu multă grijă, să nu-i facă vreun rău
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
să nu-i facă vreun rău. După ce admiră și ceilalți pui, coborî din pom și se duse în casă. A doua zi, încă de dimineață, Ionuț se duse de-a dreptul spre cuib, să vadă ce mai fac puișorii cei golași. Surpriză - cuibul era gol ! Oare ce se întâmplase ? Unde plecaseră puii ? Oare pasărea îi cărase în alt cuib, undeva mult mai sus, de frica lui Motocel sau a lui Ionuț ? Copilul era cam trist de această întâmplare cu micuții pui
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
că iarna bate la ușă și ele au nevoie de un adăpost și un loc, unde ei să le ducă hrană, când se va așterne zăpada și gerul peste sat. Peste noapte, casa, livada și malurile lacului din grădină, pomii golași și bradul din fața casei au fost împodobite în veșmânt sărbătoresc. Satul întreg și colnicele au devenit peste noapte un decor de poveste, asemănător celor din felicitările de sărbători. De dimineață, satul se înfățișează privirilor în strai de sărbătoare. Bradul din fața
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
spun, dar ce-o să zică, Să îi spun că-mi este frică? De-l refuz, cum s-o simți? Am să merg, fie ce-o fi, Să văd lumea mică, mică, Să mă simt o rândunică! Stând pe norul alb, golaș, Voi părea un îngeraș, Ori un puf de păpădie Pe sub bolta argintie! Mi-a șoptit aseară-un nor: Hai, copile, mâine-n zbor! Să îi spun, dar ce-o să zică, Să îi spun că-mi este frică? Referință Bibliografică: Mi-
MI-A ŞOPTIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382059_a_383388]
-
Din când în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna. Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
Din când în când, soarele mai trăgea cu ochiul printre nori, dar pentru scurt timp, pentru că aceștia erau într-un continuu război cu el, erau mulți și denși, câștigând mai întotdeauna.Se sfârșea noiembrie, natura își pierduse din strălucire, copacii golași se aplecau până la pământ, sub greutatea stropilor de ploaie , zgomotoși, care cădeau parcă dintr-un rezervor nesfârșit. Mărgeluțele de rouă dispăruseră și ele, luându-le locul stratul gros de brumă, care străluceau sub razele tot mai rare, ale soarelui. Vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
inimii, acum pustie, încearcă să zboare din nou dar rana-i cumplit sângerează, iar țipătu-i e un ecou al Lunii, ce-n noapte-l veghează. E trist bietul condor că nu poate să zboare din nou spre înalt, pe piscul golaș el se zbate, strivindu-și aripa de negrul bazalt. Durerea-i inundă ființa, glasul îi piere încet, blestemându-și tăcut neputința, se-aruncă în gol...e perfect! Condorul cu aripa frântă, nu știe ...sau poate știa? că cine spre cer
CONDORUL CU ARIPA FRÂNTĂ de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379487_a_380816]
-
unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprinde mai curat și mai adânc ca trăire internă; și, primind-o, împletește cu argint, o topește în flăcări mari de curcubeu și o aruncă în lume ca pe o pasăre măiastră, ieșită golașe dintr-un adânc de suflet și suflată cu azur și pene de foc, de către buzele cerești ale Artei.” (Baladă și eroism) De la magnificul Radu Gyr, ilustrul artist, ne trimite spre venerabilul Ovidiu Papadima. Există o minune de carte, editată prin
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
puține mașini pe străzi, încă se vedeau grămezi de zăpadă pe marginea drumului și ochiuri de ghiață rămase ici și colo. Treceam printr-o zonă cu blocuri de locuințe aproape identice, construite din cărămidă roșie, înconjurate de pomi înalți și golași, acoperiți cu o chiciură de ghiață, ce strălucea pal în iluminatul public, al nopții: Priveam cu atenție în jur și mă miram de liniștea acestui mare oraș, acoperit de o ceață densă, rece și umedă, ce înghețase chiar și pe
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
te așteaptă să le descoperi. Mi se pare ca visez, totul e atat de surprizător și fastuos. Îmi încarc plămânii cu aer curat și sorb cu nesaț toate priveliștile, de la clădirile vechi și cochete, cu flori la pervaz, la statuile golașe, împietrite, la străduțele înguste și șerpuite, la magazinele de anticariat, pline de lucruri valoroase. Orașul capătă un iz cosmopolit pe masura ce, în jurul nostru, apar grupuri de turiști, pe fața cărora citești aceeași încântare și surpriză pe care o încerc și eu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
orice mamă când copiiilor săi li se întâmplă ceva rău. În zilele următoare trecând din nou, auzeam ciripitul puilor din cuiburi chemându-și părinții. Ne opream, ne apropiam cu grijă, privind să nu fie adulții prin preajmă și admiram puii golași cu ciocurile deschise care ciripeau plângăreți, așteptând hrana apoi ne vedeam de drum. Câteodată, vedeam rotindu-se deasupra copacilor câte un uliu sau alt prădător. Stăteam atunci cu grijă pentru soarta micuților din cuiburi. Păsările de pradă noi le cunoșteam
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Și nu lansați ninsori polare Peste o lume fără scut! Nu mai priviți cu nepăsare Spre glăsuirea celor mulți! Că neamul nu mai vrea trădare Și nici să umble iar desculți! Destul ați pustiit ca hunii Și ați lăsat munții golași! De se trezesc din morți străbunii N-or mai găsi decât pungași! Timpul nu-i gară de-așteptare... Nimic nu este cum a fost. Într-ale noastre vechi hotare Ar trebui s-avem un rost! Referință Bibliografică: Ne-am săturat
NE-AM SĂTURAT DE STRIGOI! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371405_a_372734]
-
alintându-se și o admiram, o simțeam trădându-mă și eram convinsă că David îi aparținuse de-o viață. Brusc, se făcu dimineață. Soarele se răsfăța, frângându-și razele de stânci. Se zăreau carele cu mere traversând dealuri și viile golașe amestecându-și corzile ca un cântec de bețiv. Un câine ciobănesc își plimba mioarele, iar sus de tot, la poalele cerului, câțiva ulmi își verificau înălțimile. Pădurile făceau inventarul vreascurilor și al noilor chiriași. Am făcut stânga-mprejur și m-
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
un covrig și un măr, căci i se păruse înfometată. Femeia le luase, iar, ca mulțumire, îi dăruise pelerina. Tânăra o refuzase, dar nimic n-o convinsese pe mărinimoasa bătrânică. Mai am doi pași pân-acasă, iar mata umbli așa golașă cu rucsăcelul ăsta-n spinare. Ia-o, te rog! Și se-ndepărtase încet-încet, până când dispăruse ca prin farmec. Fata se căpătuise cu pelerina de care nu mai putea scăpa, cel puțin așa mărturisise. Ba, mai mult, din timp în timp
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns osândă Căci din golașe palme, ne-ai făurit pe noi. Stai locului și șezi baremi o clipă Ajungă-ți fuga-n trupul tău lumesc, Căci Domnu-ți dăruiește a Raiului aripă Iar eu mă-nchin din suflet... zicându-ți MULȚUMESC! Referință Bibliografică: MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În memoria prietenei mele Cristina Ioana Stusiac-Cucu (1948-1997) Draga mea, sunt șaptesprezece ani de când ai plecat în neființă și m-ai lăsat ca pe un pui golaș ce și-a pierdut subit puful prunciei. Cum nu mi-am dat eu seama de nimic în vara aceea când ne-am revăzut, când ți-am dat inelul care ți-a plăcut, care fusese cu multă dragoste ales?! M-am
SCRISOARE PENTRU CRISTINA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372839_a_374168]
-
749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului VIBRAȚII - dialog cu pictorița Maria Pelmuș - Precum cadâna ce își ascunde cu grație frumosul chip cu feregeaua, tot așa, sub aparența de prerie aridă, cu ierburi uscate, cu dealuri pietroase profilându-se golașe în zare, vegheate de ruine antice ce se contemplă gânditoare în enigmatice oglinzi de ape, ținutul nord dobrogean a știut să-și ascundă cu grijă adevăratul chip și ca într-un ritual săvârșit pentru o divinitate păgână, să se înfățișeze
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
foloseau rochii speciale pentru plajă și baie, si eu să mă expun mai mult goală? A intervenit mama în ajutorul meu, iar peste câțiva ani, mama, spre marea mirare a bunicii, se bălăcea și ea la mare în costum la fel de „golaș” că al meu, iar eu mergeam la nudism. La stațiunea „2 Mai” era și nudism comun despre care imi relatau prietene și eu ascultăm cu urechile sfârâind de curiozitate, dar n-am găsit în mine puterea de a învinge pudoarea
CONFLICTUL DINTRE GENERAŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346802_a_348131]
-
își pierde organele aeriene rămânându-le fie rădăcinile, tulpinile subeteane, fructele sau semințele care pot rezista sub stratul de zăpadă. Împotriva frigului oamenii îngroapă vița de vie și cultivă diferite legume în sere și solarii.Pomii și majoritatea arbuștilor rămân golași,cu excepția majorității coniferelor la care frunzele sunt verzi și nu cad în timpul iernii. În acest numar al revistei încerc alături de cei care doresc să-și răpească puțin din timpul său prețios,, să sensibilizăm oamenii că este bine să avem mare
PLEDOARIE PENTRU VIATA de CAMELIA COSMA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345026_a_346355]