924 matches
-
doamnă care nu se asemăna la chip cu celelalte, deși ea este înaintea tuturor. Purta parcă o rochie din humă și fire de paianjen purpurii și albe. Cu toate că nespus de des își schimbă veșmintele, nimeni nu i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din toate fibrele cînd lumina întîrzie prea mult pe suprafața-i lucioasă înfiorată de sfiiciunea goliciunii imaculate a gîndului care prea mult adastă-n contemplare și nici un semn nici o literă scrijelată nu trădează interioru-i devastat de viziuni precare doar prin colțuri umbrite de spaimă se aciuiază demonii închipuirii ca niște fantasme din trecutul fugar. Pericol de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
electoral. Să-mi țină de cald la iarnă. Cu tot bronzul ei natural, care-i da ascendentă asupra celorlalte de pe plajă, țiganca rămâne uimită SÂrmane leu! de adâncimea raționamentului. Dom’ Mitică, esti mare! Știu... Dar ce folos?!... devine Mitică, în goliciunea să, un monument stoic: Sunt și eu la fel de mare cât e de puternic leul nostru național. Și îi explică: Sârmanul leu, bănuțul nostru, cum a ajuns el să-mpuște frâncu! Dar bancherii, dom’le!... De ce avem atunci bancheri? întreabă ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfîrtecată/ Prin mărăcinii filosofiilor./ Ea mă privea și nu-și ferea goliciunea/ De nici un străin/ ŤAșa îmi trăiesc viața elementară/ în preajma ta!ť/ Iar eu strigam de bucurie să o văd/ Pe întinsul țărm/ Cu părul despletit precum Cloe/ în timpul anterior" (Viața elementară în roșu). Ecentricității geografice i se adaugă proiecția în
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
moneda plătită de Dumnezeu propriului său Cuvânt de a fi. 3021. Deșertăciunea este lipsa conținutului și niciodată conținutul în sine dar să nu uităm că și lumea noastră este deșartă. 3022. Deșertăciunea este dușmanul declarat al Destinului, ce nu acceptă goliciunea din sufletul ei. 3023. Deșertăciunea este tot ce poate fi mai frumos în această lume. 3024. Culmea deșertăciunii? Cele șapte minuni ale lumii. 3025. Fără deșertăciune nu ar mai fi frumosul și perfecțiunea, fiindcă ambele suplinesc golul lăsat de deșertăciune
Culegere de înȚelepciune. In: Editura Destine Literare by SORIN CERIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_250]
-
dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței e de a ni-l înfățișa pe gînditor în goliciunea sucurilor interioare, fără înfrumusețări retorice menite a le altera timbrul. Cei patru apropiați cărora Wittgenstein le trimite epistole sunt doi profesori universitari de la Cambridge (Bertrand Russell și G. E. Moore) și doi intelectuali extra-academici: un prieten din adolescență (Paul Engelmann
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
Poezia Auroră pe creștetul ei solzi triplând lumina goliciunea n-o sperie Alpi ce simt prin înfigere întuneric fără carbon numai intuiție sfântă. Poem Și dacă inima noastră întâlnește pe stradă bocancul lui Dumnezeu e din pricina denivelărilor camarade. 24 sept. 1987 Stam cu întunericul în mine și așteptam salvarea
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Liniște la căpătâiul copiilor Copiilor noștri Români Privesc "Cerul senin" Privesc altarul de lumină Îmi stăpânește sufletul Simt iad Cruce de piatră Aici Trecutul mă păstrează Privirea timidă Mângâie lumânări Mulțimea Simt goliciune Gândesc Hiene sunt la vârf Alin în văzduh Copiii noștri Aici Eternitate Pământ Noi Inimi tăcute Ce-o dată au bătut Simt rece Plâng Cad lacrimi Voi suflete sfinte Rămâneți eternii copii. Referință Bibliografică: Liniște în taina rugăciunii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe
LINIŞTE ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384740_a_386069]
-
datoare bărbatului cu un colț de răi. Trebuie să fii bărbat să înțelegi că șarpele nu ar fi avut niciodata succes la Adam. Niciodată altcineva nu ar putea folosi cele mai domestice și mai distrugătoare arme ...dragoste,tandrețe,dorința și goliciune...așa cun o femeie ar sti.Si șarpele a știut asta. Adam cu siguranță a știut în ce intră. A fost avertizat. Eva poate habar nu a avut.Ca orice femeie s-a bazat pe instinct dar și pe cuvintele
UN EL SI O EVA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360768_a_362097]
-
s-ar gândi de două ori la viață veșnică pierdută...la tinerețea fără bătrânește...la grădini mereu verzi și îmbelșugate... Apoi s-ar gândi la EA așa cum a știut-o dintotdeauna...frumoasă,caldă,încrezătoare...purtandu-i copii și impartindu-si goliciunea... Și ar mai musca odată din fructul oprit.La fel de conștient acum ...că și atunci Ar învăța un lucru totuși ... Pentru tentație...și pentru toate problemele omenirii nu o Eva este datoare în totalitate...ci șarpele. Șarpe, care uitat de toți
UN EL SI O EVA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360768_a_362097]
-
în lemn și bronz, și „Demagogul”, sculptură în lemn, cea din urmă un afront tulburător la adresa politicianismului desuet și al ipocriziei partinice. Lucrarea se vrea de fapt o replică în timp la opera expresionistului norvegian Edvard Munch, „Strigătul” deznădăjduit împotriva goliciunii spirituale: „Mă preocupă frământările unei lumi care se caută pe sine însăși”, îmi spune chirurgul-artist. „Acolo, în atelier, îmi găsesc liniștea, cel puțin pentru moment. Mă reculeg și-mi strâng trăirile doar pentru mine”. Atunci când stresul și palpitațiile inerente vârstei
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
vede mamă, cerul, de acasă Tot albastru este, și nemărginit? Iarba tot înaltă-i, verde și frumoasă Iazul încă are, luciul liniștit? Cum se-aude tată, freamătul pădurii De la geam din tindă, toamna, când asculți? A pustiu îți sună vremea goliciunii Eu sunt unul singur, arborii sunt mulți Cum e mamă, mierea, scoasă din prisacă Dulce, aromată, cu parfum de tei? Lumea este rea, viespile m-atacă Și piedut sunt mamă, doar între femei Cum e tată focul, ce te încălzește
CUM... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384370_a_385699]
-
ce zâmbește a soare, uriașă cât un cocoșat cetaceu ce cântă hohotind a mare. Aici oarbele bârfitoare sunt pedepsite, nu l-i se mai permite să râdă doar să plângă putere mai au și voie, pentru că împroșcat-au lumea cu goliciunea lor hâdă depănându-și din creiere în vârtelniță nevoile anevoie. Apare luna privind strâmb înlăuntrul meu în timp ce inima-mi arde-n vâltoare, iar afară s-a făcut întuneric pentru că Dumnezeu în mințile multora a devenit ateu, iar unii clerici în
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
întoarse către ploaie poate se va-ndura să șteargă vreuna dintre ele în mine se întâmplă mereu un altceva și-o teamă ne-nțeleasă surprind pe-un colț de piatră m-am săturat uitarea s-o las să se-ntrevadă simt goliciunea-n file pe chipuri prin oglinzi mai iau un hap de umbre aștept să-și împlinească rostul nerostul toate ce le-au adus spre mine între abstract și spaimă mă-ndrept spre foișor acolo glonț de taină m-așteaptă vesel-trist
TEAMĂ NEÎNŢELEASĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384132_a_385461]
-
lui ochii dansatoarei, Înconjurați de umbre. Se Întoarse cu fața la perete, pentru a șterge privirea aceea care Îl sfredelea, iar apoi se Întoarse la loc, Învins. Antilia Îl fixa În tăcere. Se ridicase de pe pat și stătea nemișcată În mijlocul Încăperii, În goliciunea ei triumfală. Șarpele multicolor strălucea cu inelele lui ce păreau Însuflețite de răsuflarea femeii. Trupul, acoperit de un văl de sudoare, strălucea la flacăra opaițului, ca și când toată umezeala nopții Înăbușitoare s-ar fi Întins peste carnea ei de bronz. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet, completându-l astfel pe cel dintâi, ce se auzea mereu pe primul și pe cel de-al treilea timp al singurei măsuri pe care o tot repeta. Gagiul era extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care au simulat-o. Dar prin cartea pe care o scrie, sau tabloul pe care-l zugrăvește, omul real ți se oferă pe tavă așa cum e, fără nici o apărare. Orice pretenții sau prefăcătorii nu vor face decât să-i expună goliciunea. O bucată de lemn vopsit ca să arate ca fierul până la urmă se dovedește a fi tot o bucată de lemn. Nici un fel de afectare a unei distincții nu poate ascunde o minte banală. Pentru observatorul perspicace, nimeni nu poate produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
familiare mie și totuși erau diferite. Aveau o semnificație aparte și nudurile de bărbați și femei erau foarte pământene, din lutul din care fuseseră create, dar pe de altă parte, aveau în același timp ceva divin. Vedeai omul în toată goliciunea instinctelor sale primare și te temeai, căci te vedeai pe tine însuți. Dr. Coutras dădu din umeri și zâmbi: — O să râdeți de mine. Sunt materialist și sunt un bărbat grosolan și gras - un Falstaff, nu? Eh, și lirismul nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu scotea nici un cuvânt. Din cauza asta nu mi se părea prea interesantă, dar era foarte frumoasă și avea un corp superb. O făcusem să ne cedeze dându-i să ia ecstasy. Era foarte inhibată din punct de vedere sexual, dar goliciunea ei avea ceva angelic. Bărbatul era foarte Încântat de ea, În plus era sigur că În curând o va cuceri și pe Mie, așa că Își repeta mereu că se afla În cel mai Înălțător moment al existenței sale. Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
exact momentul În care Începe să-și facă efectul, pentru că ai impresia că cineva Îți lovește tâmplele cu un ciocan. Nu am mai fost În stare să urmăm scenariul pe care Îl plănuiserăm; aveam de gând să ne folosim de goliciunea trupului frumos al lui Reiko pentru a asista la transformarea acestei fete pline de complexe, Mie. Însă, cât ai zice pește, toate planurile nostre s-au dus naibii. Când am simțit lovitura puternică, de ciocan, deja mă eliberasem de hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
profundă, auzea cântările îngerilor slavei, auzea cerurile foșnind de aripile heruvimilor, simțea că Păzitorii sunt ... aproape. În dimineața aceea, cerul era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite. Pe sub haina de iarnă, purta
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
răsplătirea este cu bucurie. Călătoriile acestea sunt pline de osteneală, dar sălașul este desfătat. Călătoriile acestea simt: pocăința, postul aspru, rugăciunea, umilința, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, îngrijirea sufletului, culcare pe jos, nespălarea, foamea, setea, mâncarea uscată, goliciunea, milostenia, lacrimile, plânsul, suspinările, plecarea genunchilor, răbdarea ocărilor și a prigonirilor, suferirea răpirilor, osteneala cu mâinile, primejdiile, a fi defăimați și a răbda, a fi urâți și a nu urî, a pătimi rele și cu bine a răsplăti, a ierta
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n foc, bărbații-și făleau vânju-n luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de goliciune și ascunsuri. Într-o sămuială de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moși, femei și copii prin cotloane de neștiut. Căpetenia ultimilor vmigratori intrase într-o casă arătoasă și-și împlinea pofta de burtă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NEBUNIA MEA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Noapte cu vedenii, năluciri de vis Ne poftește somnul dincolo de noi Înspre goliciune poarta s-a deschis Ne sărută iele, se trezesc strigoi Gropile se crapă, frunza se despică Florile-și ascund rodul în boboci Inima se-nchide în bucăți de frică Cor de rugăciune pe mai multe voci Zombi se distrează, dracii
NEBUNIA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361466_a_362795]
-
câteva bănci și niște platani ce au fost pustiiți de frunze. Când și când cade peste tot acest decor câte o picătură de apă. Personajele: Afin, profesorul, elevul 1, 2 și 3, polițistul, pompierii. Afin se plimba prin parc admirând goliciunea naturii. La un moment dat se așează pe o bancă. Afin: Sunt atât de gol într-o toamnă atât de umedă și pustie. În parc spectacolul toamnei e la final. Piesa s-a bucurat de succes. Din toată lupta aprigă
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]