523 matches
-
așa manieră Încât, biata sticlă scăpă ca prin minune să nu fie făcută țăndări, după care umplu paharele urându-le o seară plăcută... În prealabil, Tony Pavone se abținuse să nu consume prea multă băutură, totuși unele Dumitru Crăc pahare golite peste limita propusă avură calitatea să-i genereze o ușoară senzație de euforie! Atena nu i se mai părea chiar atât de „Țărancă”, deși broboada care Îi ascundea fața nu o avantaja câtuși de puțin. Adică cum...? El era mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pornise la drum, având timp la dispoziție să retracteze contractul de muncă. Toate aceste indicații a Șefului de Șantier i se Învălmășeau În cap Într’o dezordine greu de precizat, la această anomalie contribuind În suficientă măsură, puzderia de sticle golite. Apăru orchestra localului. Dirijorul ei, când Îl vazu pe omul său se apropie făcând o plecăciune. „Bine v-am găsit, să ne trăiți...Ce melodie preferați...?” „Nu am preferințe. Totuși, un cântec de pahar ar fi bine venit...” Cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un rând, Încă unul ca după aceea să schimbe paharele cu unele mai voluminoase ca În final să le uite numărul...! Fiind ora prânzului li se făcură foame la care avu o contribuție majoră În mod sigur, paharele de toxine golite ce scormoneau necruțător stomacul lor suprasaturat de băutură alcolică. Propunerea Șefului de Șantier veni de la sine. „Nu putem pleca la drum flămânzi. Așa-i...? Să nu avem totuși ulterior discuții contraditorii, Îți atrag foarte serios atenția: Eu voi plăti toată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la dispoziție acel vin de proastă calitate care În mod sigur produsul strugurilor e Înmulțit cu apă pentru a ajunge la toată lumea!!” Ospitaliera gazdă mai destupă o sticlă de vin negru, privind insistent la Tony Pavone care proporțional cu paharele golite se străduia s’o hipnotizeze formulând În imaginația sa, cuvinte potrivite pentru a-i oferi o Întâlnire. Directoarea Tatiana socoti necesar să adauge. „Trăim timpuri grele, domnule Gică Popescu. Mi se frânge inima de durere deoarece În laboratorul nostru subteran
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treburile ei. Gică Popescu dispăruse.Parcă avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără a-și putea imagina consumarea pentru vecie a ultimelor pahare. La câteva luni de zile, Gică Popescu acuzând o stare de amețeală se internă În spital ca după o sumară analiză să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
văzând sticlele goale fu dezamăgit. „Domnule inginer, acum că te-am lăudat prea frumoasei fete cu atâta convingere, ne mai putem bucura câteva momente de acest elixir al vieții...??” Tony Pavone afișă o grimasă. Datorită numeroaselor pahare cu băutură alcolică golite, se simțea magnetizat Însă, nu În suficientă proporție să-și piardă controlul minții. Efectiv Își făcuse plinul. Organismul său, suprasolicitat de abuzul de băutură de nopți nedormite unde de multe ori dormea În scurtele drumuri efectuate cu tramvaiul, iar de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
decât unul din cele mai luxoase, mai ales scumpe restaurante din centrul Capitalei și unde de la un mic aperitiv propus anterior, apsolut toți beneficiarii indiferent de poziția lor În societate se Înbuibau numai cu specialități culinare iar sticlele de vin golite ospătarul trebuia să le debaraseze cărându-le cu roaba ca În final În zorii dimineții să părăsească restaurantul, imitând patrupezii...! La ora actuală, aflându-se Într’o similară conjuctură, cumpăni situația. Dacă nu lua o hotărâre, cu siguranță Îi va
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
laterală către fundul grădinei, trei indivizi Îmbrăcați civil discutau cu aprindere. Erau vechi cunoștințe și se putea observa,după felul cum se vorbea la persoana Întâia și, mai cu seamă, masa supra saturată cu resturi de mâncare și numărul sticlelor golite În timp ce țigările americane creea atmosfera celor care Își pot permite să converseze intim. Totuși, cine erau acesti muritori ce-și permiteau onoarea să fie oaspeții acestui local...? Vom vedea imediat...! Cel care părea a fi Șeful, desfăcu o cutie plină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ne consideram părăsiți domn’ inginer...! „Vă place vermutul...?” „Fără cuvinte, dar... prea puțin. „Mai doriți să mai beți...?” „Desigur, Însă aduceți patru sticle să nu mai faceți un alt drum...!” făcu Șeful de echipă privind cu părere de rău sticlele golite. Tony Pavone zâmbi Îngăduitor. „Băieți, vă aduc să beți cât doriți desigur, nu dau dela mine...! Vă atrag atenția Însă. Atmosfera de afară e deosebit Încinsă, să nu aveți probleme de circulație la plecare...Și În afară de asta, vermutul nu-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră de piele cu schelet metalic de culoare galbenă, poate suflat în aur, scoasă din poșeta mică ce-i atârna cu o curea subțire și lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
autorilor persoane ajunse la vârsta senectuții și deci, ultimavia usque ad ultimum spiritum care, nu numai că au scris (elaborat și formulat) fără săși fi primit obișnuitele drepturi de autor, dar, în plus, au mai și pus din buzunarul lor golit (de măsurile inumane luate de către guvernanții vremelnici și meschini, prin care iau privat de drepturile lor elementar de legitime, la pensie); cu un anumit, dar salutar totuși, sprijin financiar din partea unor sponsori (înzestrați cu un avansat și lăudabil spirit civic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de ridurile unsuroase ale cerșetoarei mele de amintiri? Dacă e să le pui pe amândouă înapoi în tablou, cu rama zâmbind insipid și monoton privitorilor, amândouă deposedate de prieteni, de rude, de contextul lor de culori și sunete, cu pielea golită astfel de nuanțe, le poți confunda ușor sub numele generic de „babă” - mirosind a singurătate și delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
de la finalul sărbătorii. 25tc "25" În jos, pe Bulevard. Dimineață cețoasă. Ultima zi a anului. Un vechi obicei, încă din anii studenției, de a ieși, în astfel de dimineți de sfârșit de an, în oraș. De a trece pe Bulevardele golite, de a zăbovi în fața unor vitrine pe care, altfel, peste an, nici nu le zăresc. Deprinderea de a contempla, mai ales, mizeria orașului. În această dimineață obosită, parcă cea mai obosită a anului. Când orașul, amorțit, pare a fi fugit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În Argentina. Acolo, Jorge fusese nevoit să dea piept singur cu lumea și cu dispoziția testamentară a lui Ricardo Aldaya, o luptă pentru care el n-a avut niciodată nici armele, nici aplombul tatălui său. Ajunsese la Buenos Aires cu inima golită și cu sufletul ros de remușcări. America, avea să spună mai tîrziu, ca scuză ori ca epitaf, e un miraj, o țară de prădători și de mîncători de hoituri, iar el fusese educat pentru privilegiile și nazurile nesăbuite ale vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub picioarele lui Napoleon zăceau și Noimann, și Lily Fundyfer și inginerul Edward. Bărbia sa se mișca spasmodic În aerul stătut. A cui era Însă treimea de buze, ce-i apărea lui Noimann În chip de pentagon? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rândul celor care nu au avut de unde să pună pe masă măcar o pâine de sărbători, putem să-l ascultăm atenți pe Băsescu, vorbind de creștere economică in 2011. Așa i s-o fi năzărit lui, ca efect al clondirului golit aseară, fiindcă altfel nu pot să-mi închipui, că i-ar putea trece măcar prin cap o asemenea idee, când chiar mult hârșita curvă unsă cu toate alifiile, numită în acte SUA, dă din colț în colț și se plânge
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și mă opream ca în copilărie, privind îndelung, doar doar voi fi zărind-o.... Și parcă o zăream, cu bățul nelipsit care era ca și crescut de mâna ei, cum bate cu palma în sticla oglinzii, rotindu-și haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru ca totul să se transfere într-o singură tranzacție, până în Great Barington, Massachusetts), nu mi-a făcut deloc plăcere să particip la demolarea imperiului lui Harry - în special după ce am aflat ce voia să facă noul proprietar cu spațiul, odată golit. Cărțile aveau să facă loc poșetelor și pantofilor de damă, iar ultimele trei etaje să fie convertite în apartamente de locuit scumpe. Proprietatea imobiliară este religia oficială în New York, iar zeul său poartă costum în dungulițe și e cunoscut sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
peria - deși al lui Kerry are șuvițe blonde ușor mai pronunțate decât al mamei -, amândouă au bluze aprins colorate, care le pun În lumină bronzul decolteului și amândouă râd. Pe blatul bufetului e o sticlă de vin alb, pe jumătate golită. — La mulți ani ! spun și o pup pe mama. În momentul În care dau cu ochii de un pachet frumos ambalat, mă cuprinde un mic fior de nerăbdare. I-am cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
începe să gândească cu voce tare). înseamnă că trebuie să vii de duminică seara-n Constanța, nu? - O noapte-n gară n-o să crăp, sunt fată mare, chicotește Zina și începe să se uite mirată spre paharul ei de vin golit (nu știu când Dumnezeu îl golea, niciodată când te uitai spre ea nu bea, era exact ca Galina, fata de-am cunoscut-o cu ani în urmă în Germania, siberiancă din Tomsk: stând lângă ea la masă, tot o vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat o groază să mi le sortez! — Ei, mă știi doar. Ridic nonșalantă din umeri. Când m‑apuc de‑o treabă, mă apuc. Face câțiva pași și se uită mirată la măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de pudră. Buzele îi sunt de un roșu nenatural. Colțurile gurii i-au fost împinse în sus, în forma unui zâmbet. Trupul întins e ca o pantă de deal - de la piept, se lasă în jos într-o curbă bruscă - intestinele golite îi fac burta să arate precum o câmpie goală. Capul pare enorm. Doamna Mao stă la trei picioare distanță de sicriu și dă mâna cu oameni străini, din țară și de peste hotare. Face asta de două ore. I-a înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sè faceți cunoștințè cu o persoanè interesantè, ar mai fi fost un fum de tras în piept, dar, conform programului, mè ridic de pe scaun stingându-mi țigară în scrumierè și, ignorând avertismentele adresate peștilor, reintru la baie, spèlatul pe dinți, golitul mèruntaielor, încheiatul la pantaloni, pieptènatul, putin gel de pèr, ar fi cazul sè mè duc la tuns, zâmbetul în oglindè adresat fugar Ceciliei, frizerița care mè tunde de ani buni, de când eram cu Corina, power play-ul zilei, Matei ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Moș Iacob avea altă măsură: două țăhărci la o brăcace de jinișor - așa, cam În jumătate de ceas... - Măi, da un’i-i borta pi un’e-o fujit jinu’? Când ajungeam aici - bătrânul privea, chiorât, În lumină, prin brăcacea golită, răsturnată - știam că vine Tanțu. Atunci săream pârleazul Înapoi, la noi, urcam În calidor. Și așteptam. Tremurând. Și tropotind de nerăbdare. Moș Iacob Își dădea pălăria pe ceafă, lua ciocanul de lemn și „gura de șărpe” - o daltă scobită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]