2,459 matches
-
când mă încontram cu Pâcu de la cocoș... Apoi, după ce ne-ați facut să râdem cu lacrimi, mai spui că v-ați încontrat? Așa facem noi de-o viață și tot n-am ajuns la nici un capăt. Ce pun la cale gospodarii? a întrebat Pâcu, care s-a apropiat pâș-pâș. Punem și noi de-o ploaie - a răspuns moș Dumitru, cătând cu ochii pe cerul senin. Ti s-o zbătut ochiul drept sau?...Că mie, când mi se zbate ochiul drept, sigur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne, doamne! Bate tu darabana mult! Ai ceaun și apă, ce-ți mai lipsește pentru mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele care trebuiesc omului gospodar, ai tu, Dănilă? Iaca n-ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eu, să nu stau de pomană cât gândesc. Ce-ți vine-a crede? Iară de dus, iaca mă duc, ce să fac? Oi trece din nou pe la frate-meu, Ispas, să-i cer împrumut carul. Pe urmă văd eu niște gospodari, ceva, care au de măcinat, pun sacii în car și la drum! Moara-i colea, peste deal. Mă chitesc așa, că-n două-trei zile ajung înapoi acasă. Tu, Smarandă, în vremea asta mai mână cei handralăi la pădure; niscaiva hribi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de nu sta uitat pe unde-i ajunge. Tabloul 2 (Acasă la Ispas. Gospodărie de om cuprins. Dănilă vine, bate în poartă cu un băț. Se aud câini lătrând.) DĂNILĂ: Iaca jigodiile dracului, latră ca la urs! (Strigă) Acasă-s gospodarii? ANISIA (din casă): Da' care-i acolo? DĂNILĂ: Apoi iaca eu, cumnată Anisie. Gata masa, gata? Că vă sosesc oaspeți aleși! ANISIA (scoate capul pe fereastră): Dumneata erai, cumnate Dănilă? Bine-mi pare care nu se mai află, văzându-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și bate iapa cu călcâiele! DĂNILĂ: Apoi de, știu eu cum să fac? Oricât aș trage de boi, car tot nu scot dintr-înșii. ISPAS: Cum să faci? Să te-nvăț eu. Boii tăi sunt mari și frumoși. Iaca, eu, gospodar de frunte în sat, precum bine știi, n-am avut niciodată așa o pereche mândră de plăvani. Tu fă așa: ia boii de funie și-i du la iarmaroc. Mușterii au să se găsească berechet. Vinde-i și cumpără alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
l-am astâmpărat. Aici-i oleacă de drum drept. Ia, ia stai colea, măi creștine, ia așază-te o minută și mai răsuflă. (Se așază amândoi pe buturugă) Da' cine ești și de unde vii? ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-i socoteala de-acasă, și alta tocmeala din târg. DĂNILĂ: Ce spui, măi frate? ONOFREI: D-apoi cum? Așa că, până la urmă, văzând că tot am prăpădit ziua, și nădejde de marfă nouă nu mai este, m-am împăcat cu un gospodar și-am luat carul care se vede. Zdravăn car, nimic de zis, da' cam mare și cam greu de stăpânit. De, lucru bun cu adevărat, rar de găsit acolo unde-l cauți și, mai ales, acolo unde-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
COSTEA: Mai ușor nici că se poate. Îl trag ia încolo, undeva alăturea de drum, să nu-ncurce lumea. Aștept până trec alte care încotro am eu treabă, îl leg pe-al meu dinapoia unuia și mă tot duc. Iară gospodarului care m-a ajuta i-oi fi mulțămitor cu un pahar de rachiu. DĂNILĂ: Și dumneata ai dreptate! Așa să faci, și toată lumea o să fie mulțumită. COSTEA: Întocmai. Să-mi iau carul și să mă trag la o umbră, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa negustor prost ca mine n-ai să găsești nici dacă dai cu pușca! DĂNILĂ: Bine, bine, da' în pungă pusa-i mai întâi ceva gologani? MARCU: Ce-ai putut spune dumneata? Poftești poate s-o iau de la capăt? Apoi, gospodarule, dac-aș socoti căt are să mă coaste gănsacul de față pănă l-oi vedea în cratiță, nu-ncape în punga asta bănetul ce trebuie să-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-acasă o traistă, să pun în ea francii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unii și alții, pe care-i cunoaștem noi... BABA SAFTA: Așa că, cine-i, ne-cine-i, n-ai să pui dumneata pe fugă un suflet care are de gând să se oploșească la o casă de om și să intre în rândul gospodarilor! NIȚĂ: Și să facă minuni aici, ai? BABA FIRA: Să facă, sărăcuțul, că n-a lua nimic din dreptul nimănui. BABA RADA: Părinte, sfinția ta să faci bine si să-i cununi, și toată lumea o să fie mulțumită. NIȚĂ: Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și Dumitraș cinstesc foarte veseli. În odaia din stânga, la altă masă, Sisoe scrie, foarte concentrat. Este îmrăcat cuviincios, cu cămașă albă si anteriu negru descheiat la gât, cât să se vadă cămașa. Are barba și părul tunse scurt. Aspect de gospodar aranjat) NIȚĂ: Fie, dom' șef, da' bun vin au finii dumitale! Acuma-mi pare bine că i-am cununat... DUMITRAȘ: Apoi am știut eu la cine m-am prins naș... (strigă) Fină Ilincă, oare s-ar mai găsi pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de pe când, copii fiind, ați călcat pentru întâia oară peste pragul școlii. Bucuria pe care o trăiesc astăzi alături de voi nu are seamăn, pentru că știu de unde am plecat și văd unde am ajuns. Am pornit dintr-o încăpere a unui gospodar din sat, care ținea loc de școală, am trecut prin școlița care tot cu brațele unora dintre cei mai vârstnici am croit-o și am ajuns la aceasta - nouă roadă a muncii voastre. Peste noi și peste toate au trecut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus tovarășilor de drum. Eu am să merg înainte, să las căruța
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
poarta hanului și așteptați să mă întorc... Bine te-am găsit, jupâne Ștrul. Bine ai venit, bade Dumitre. Ai vreo treabă cu mine? s-a prefăcut neștiutor angrosistul. Apoi am și eu niște grăunțe de vânzare. Sunt cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu vreo trei gospodari care s-au oprit mai încolo să hodinească dobitoacele. Eu am venit înainte, ca să prind rând. Dacă grăunțele îs bune, le cumpăr. Dacă nu... Cum spui dumneata, jupâne. Eu mă duc fuguța să-i aduc pe gospodari... Căruțele pline cu saci s-au înșirat la rând cu celelalte. Omul angrosistului s-a înfățișat îndată să prubuluiască grăunțele... Cum ți se pare marfa, omule? a întrebat în gura mare moș Dumitru. Așa și așa... O să vedem ce spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fost chip însă. Simțurile lui Costăchel, încordate atâta vreme, nu au slăbit. A întors capul zâmbind, dovadă că i-a ghicit gândul... Ce face gospodina? - a întrebat el întinzând brațele spre Măriuca. Gospodina a venit să afle cum a dormit gospodarul, dragul de el - a răspuns Măriuca, lăsându-se să-i cadă în brațe. Au rămas așa o vreme. Într-un târziu, Măriuca a rupt tăcerea: Ți-o fi foame. Îi amiaza mare. Privind-o ștrengărește, Costăchel i-a șoptit: Întâi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Soarele toamnei târzii s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca nu prididea cu pregătirile pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște vin. Acușica acușica sosesc musafirii și noi nu suntem gata... Bine că am apucat să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îl ții la poartă ca pe un străin? Că bine zici, Petrache. Poftiți în casă, domnule inginer! Când toate au fost rânduite la locurile lor - inclusiv agronomul, în capul mesei - Măriuca a zis în șagă. Iaca toate-s bune, numai gospodarul lasă ulcelele celea să se dogească. Dacă nu s-or fi dogit de multă vreme - a îngroșat gluma Petrache. Apoi de când n-am mai stat la o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cruce, fără nume... Și ei sunt stăpâni, domnule! Uite la mine! N-am tremurat în fața glonțului și tremur în casa mea! Ce zile ai ajuns, Costache Vultur!”... Măriuca s-a întors din țarină și l-a întrebat voioasă: Ce faci, gospodarule? Mă lupt cu gândurile și cu teama, Măriucă. De când ești tu fricos, mă rog? Ce știi tu, fata tatii? Ce știi? Daca-i ști cum te pot face netrebnicii să-ți pierzi orice tărie a sufletului... Cum ajungi să te
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mâine mă duc să-mi fac buletinul. Să scap odată de netrebnicul ista!” - a hotărât Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare. Începea să se simtă din nou gospodar la casa lui... Costache băiete! De câte ori să-ți spun că inginerul Cicoare ne așteaptă? Acuma avem timp berechet. Ori nu te dai dus de lângă fusta Măriucăi? Măi Petrache! Ori mi se pare, ori ți s-o ascuțit limba cât am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros de oaspeți. Nu merge la fete da’ poate că merge la plimbare cu sania. Așa, la vreme de seară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă... Gospodarul - mustăcind a râde - le-o căinat: Ei, dacă o trebuit, o trebuit! Nu te poți încontra cu nevoia!”... Am râs pe înfundate, comentând spusa babei. În cele din urmă, l-am luat peste picior pe caprari: „Măi Tânjală! Moartea-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]