1,109 matches
-
evadări tăcute, între care, cea pornită din imaginație și trecută în concretul cuvântului ia prim-planul. Este proba pe care supraviețuitoarea o trece cu destule rețineri. Scena în care femeia se privește, după cinci ani de temniță, în oglindă, este grăitoare. Îmbătrânirea bruscă, și, în genere, împotrivirile exterioare, găsesc în scrisul Lenei Constante sensuri în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
bis zu den Vögeln (Doar un pas pînă la păsări) de Christof Hamann. Dacă la ele adaugăm și scrierea autobiogafică a lui David Wagner despre transplantul hepatic, volum intitulat Viață și premiat recent la Tîrgul de la Leipzig, avem o imagine grăitoare a dispoziției actuale a romancierilor germani.
Mortua est () [Corola-journal/Journalistic/3680_a_5005]
-
să atragă atenția prietenilor virtuali. Este poza în care Daciana Sârbu apare în timp ce-l îmbrățișează pe soțul său, Victor Ponta. Internauții au fost încântați, dovadă și sutele de "like-uri" care i-au invadat pagina de socializare. "Absolut superbă și extrem de grăitoare fotografie!!!!", a scris un internaut pe Facebook.
Daciana Sârbu și-a impresionat prietenii cu o imagine specială by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34751_a_36076]
-
autorului auxiliar neprețuit pentru înțelegerea originii latine a limbii române. De-a dreptul remarcabilă în capitolul al IV-lea, ( Cestiunea ortografica la români), analiza lui Frollo, inserează exemplele unui relativism extrem către care ar putea conduce orientarea etimologica (cu exemple grăitoare: nătărău, care putea fi scris: nătărău, nătărîu, netereu, netăreu, netărîu, ajungînd ipotetic, în baza legilor analizei combinatorii, la un număr impresionant de variante sau brînză, cuvînt prezent în dicționarul academiei sub formele: brandia, brindia, brundia). Concluzia autorului, de o limpezime
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
o constantă în opera autorului din Piatră Neamț. În poezia lui Adrian Ălui Gheorghe, întâlnim adeseori credință că oamenii evadează din moarte în viață. Tema ar fi fugă de sine, pe care se insistă și în român, într-un capitol grăitor pentru ce înseamna întâlnirea cu sinele profund în singurătatea absolută - nu îmbrățișată, ci impusă. În al doilea rând, ideea se suprapune cu o altă, mistica, anume că trăim o permanentă complicitate cu Dumnezeu. Cand poetul Adrian Ălui Gheorghe notează, într-
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
de moarte și de întuneric, de care pomenește Hitchens, sînt trăsături intrinseci evoluției, iar nu abateri accidentale. Hitchens e un meliorist în sens antropomorf, fiind încredințat că omul evoluează și că frica de moarte poate fi stăpînită rațional. Dar mai grăitoare la Hitchens sînt nu atît ideile, cît peripețiile biografiei. Crescut într-un mediu cu rădăcini marxiste, în care materialismul dialectic ținea loc de Moise și de Hristos, Hitchens nu se sfiește a vorbi cu simpatie de idolii tinereții sale: „Am
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
din România: grupul de partizani din Munții Făgărașului. Cele șapte capitole strîng mărturiile protagoniș tilor, de la doctorul Olimpiu Borzea, creierul rețelei de aprovizionare a partizanilor, și pînă la „Moșu“ Ion Gavrilă Ogoranu, singurul supraviețuitor din rîndul luptătorilor. Ca un detaliu grăitor în privința clandestinității rețelei, Olimpiu Borzea și Ion Gavrilă nu s-au văzut la chip decît pe 1 decembrie 1990, deși în anii ’50 comunicau mereu prin intermediari. Oricît de meschin ai fi în refuzul de a recunoaște măreția acestor tineri
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
Reynald Secher se alătură unui corpus teoretic 3 care discută relația dintre memorie și genocid foarte util în procesul de înțelegere a continuităților și rupturilor care s-au petrecut în Republică România, din 1948 și până în prezent (desigur, este foarte grăitoare opțiunea Adunării Constituante și a experților constituționaliști din 1990-1991 care nu au reținut în denumirea statului român formă de guvernare chiar dacă, sub aspectul definiției minimale, a rămas neschimbată). Fie că place, fie că nu, extinderea la cazul românesc a abordării
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
blocarea justiției și mutilarea instituțiilor anticorupție, de promulgarea legii amnistiei și grațierii. Prin folosirea cadrajului responsabilității (13 în cele două runde ale dezbaterii) ne(rezolvarea) celor două "interese" e atribuită premierului în funcție. Cadrajele episodice folosite în acest sens sunt grăitoare: "Domnule Ponta, ați organizat alegerile în diaspora execrabil!. Dumneavoastră ați suprimat dreptul la vot în disaspora", " Domnule Ponta, ne tot spuneți multe lucruri, doar că rămân vorbe. Fapte așteaptă cei din diaspora! Dumneavoastră ce fapte ați făcut?", "E inadmisibil să
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii"; Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara"; "deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr"... Elementele concesive sunt grăitoare: precedate de câte un "deși", "chiar de", "oricât mi-ai spune", apar secvențe neliniștitoare ce aduc riduri sub ochii atât de vii ai protagonistului. Apoi, tinerețea se trăiește, nu se declară. "Sunt tânăr", repetiția aproape incantatorie cu care debutează fiecare
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să vină: Căci din vecie tot ce-i viu Menit e suferinței Nici eu nu am putut s-o știu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
izbutit, așadar. ,Umilul" își ia revanșa! însă ținta predilectă a șarjelor eseistului o constituie Cioran. împotriva acestuia e alcătuit un rechizitoriu amplu (i-a închinat un volum întreg, continuat în paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul unei urmăriri înverșunate, acaparante, precum a balenei albe din Moby Dick). Din rațiuni stilistice avem a face însă cu elegante estompări. Predomină o îndîrjire inaparentă, o ciudă molatică, o iritare îndoită cu indolență cum vinul cu apă: ,în
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
fără să-i acopere, în urma criticii, de deriziunea trufașă a urmașilor. Lucrarea Idealul creator a fost scrisă de Dumitru Drăghicescu în limba franceză și a fost publicată la Paris în 1914. Circumstanțele în care autorul și-a scris cartea sînt grăitoare în privința psihologiei sale, lucrarea reușind să ilustreze chiar una din ideile principale ale psihologului nostru. Mai exact, prin felul în care a știut să reacționeze în fața unui eșec, Drăghicescu și-a confirmat justețea teoriei sale. Despre ce este vorba de
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
i se năzărea lui Caragiale ca o treabă ,necurată". întîmplarea cu masa de brad care i-a fost făcută cadou de doamna Vlahuță și pe care, vărsînd o sticlă de cerneală, a așternut inscripția: ,Toate meseriile necurate lasă pete" e grăitoare. Om de extracție modestă, luptînd în cea mai mare parte a vieții cu insuficiențe materiale și morale, Caragiale a năzuit cu ardoare la condiția burgheză de artist thomasmannian, de ,"gemütlich", cum spun nemții, bine instalat în domesticitatea sa" (Șerban Cioculescu
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
fascist care a suferit pînă la adînci bătrîneți de simptomele unei gîndiri criminale. Asta crede Alexandra Lavastine, iar Florin Țurcanu, echivalînd legionarismul cu fascismul, încurajează fără voia lui o asemenea optică. Citatele de pe coperta a IV-a a cărții sînt grăitoare în această privință. Această obiecție de fond nu privește informația și documentația din cartea Mircea Eliade. Prizonierul istoriei. Sub acest unghi, din acribia lui Florin Țurcanu s-a născut o lucrare despre care poți spune fără teamă că este o
A fost Eliade fascist? by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10867_a_12192]
-
se referă la orice aiureală ai cărei prozeliți sînt încredințați că au găsit în sprijinul ei un eșafod invulnerabil de argumente științifice. Pe scurt, voodoo înseamnă știința pusă în slujba credinței. Exemplele asupra cărora se oprește fizicianul Robert Park sînt grăitoare: credința în posibilitatea fuziunii la rece, procedeu mirabil prin care sursa energetică a omenirii ar fi rezolvată o dată pentru totodeauna, convingerea că astrologia sau homeopatia au ceva științific în ele și că sînt discipline demne de toată încrederea, apoi visul
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
memoria posterității i-a fixat locul în filozofia medievală prin apelativul mult mai nimerit de doctor angelicus. Deși săracă în întîmplări exterioare, viața lui Toma d'Aquino, căci despre el este vorba, a avut parte de cîteva evenimente suficient de grăitoare în privința naturii psihologice pe care o avea eruditul teolog. O primă întîmplare ține de ușurința cu care Toma, lepădîndu-se de ordinul monahilor benedictini din care făcuse parte de-a lungul adolescenței, a îmbrățișat traiul auster al călugărilor dominicani. Decizia tînărului
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
cu explozia tinereții. Două voci distincte, dar două corpuri la fel de expresive. Această piesă, altădată abia schițată, am urmărit-o și în variante anterioare, dar, de această dată, partiturile celor două dansatoare au luat forme deplin închegate, îmbogățite semnificativ, tot mai grăitoare pentru interiorul fiecăreia dintre ele. Deși în spectacol Valentina De Piante vorbea, cânta și dansa parcă singură cu sine, totul părând a se petrece în interiorul ei, bucuria sau dramatismul se transmiteau și celor care o priveau. Vocea ei părea că
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
Un capitol este dedicat Prea Curatei, un altul patimilor și învierii Domnului. Cercetarea lor ne oferă, credem, cheia strategiei generale a lucrării, într-o anume interferare a vocilor, corală, în, tot astfel încatenarea, ca pe ochiuri de lanț, a eurilor grăitoare în nesfârșirea unei rugăciuni, a pulsativei continuități nutritoare de perenitate. Au invocat-o pe Madona, cu aceeași nesecată fervoare, pe tonuri mai înalte sau mai joase, Cidul, într-o însemnată clipă a vieții sale, Sfântul Francisc din Assisi, Dante, în
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
Tu vino cu mine, am un dar», mi-a șoptit./ La poartă călare venise împăratul.” Variațiuni pe tema celui mut grupează poeme erotice, unificate de imposibilitatea de a numi sentimentul omenesc cel mai tulburător. Cuvintele nerostite sunt și cele mai grăitoare: „Dacă ar fi să mi te destăinui/ cu vorba ta neauzită,/ tot n-aș ști/ dacă stânca aceea e searbădă/ sau are un nume;/ dacă în umbra ei au înflorit mandragorele/ doar pentru că tu, singurul,/ m-așteptai acolo pe mine
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
a românilor; în Elveția, țară ce pare a refuza, în mod inexplicabil, să se integreze pulsului Europei, în prim-plan apare dificultatea identității compozite, generată de un bilingvism ce pune probleme mai ales omului de litere Dar poate cel mai grăitor, în această problematică a definirii de sine, este surprins paradoxul emigrării. Odată stabilit la Paris, autorul se vede mereu proiectat înapoi, spre locul de origine, prin ceea ce el numește ritualul obligatoriu al declinării identității: "Stabilirea într-o țară străină - nu
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
cheile scuturate - pentru demisia guvernului . Există fidelii Pieței Universității; studenți, bătrâni și mai tineri intelectuali, copiii străzii, cloșarzi bucureșteni; ciorditorii și smititele Bucureștiului; dar și oameni care tac, se afundă în ei înșiși, într-o tristețe, zădărnicie fără speranță, mai grăitoare decât tapajul celorlalți. Mai nou, ni se alătură intelectuali șomeri, basarabeni sau bucovineni care migrează de dincolo, căutându-și un loc în țară. Și monarhiștii - isterizați de propria neputință. 24 decembrie 1993 „Poate mâine nu va mai fi Crăciunul”! Un
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
sincer că nu citește bloguri, în general, iar, dacă citește, sper că nu-l citește chiar p-ăsta. Nu mi-aș dori să am vreo întâlnire cu el, în urma căreia să fiu nevoită să-mi tatuez și eu, pe bicepși, grăitoarele vorbe “Mie dor de dinții meu”.
“Mie dor de tata meu” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19447_a_20772]
-
mântuirea neamului omenesc, despre împăcarea omului cu Tatăl ceresc. Unghiul, perspectiva din care vom aborda acest lucru va fi una filocalică, căci referirile explicite din Filocalie la adresa Maicii Domnului sunt puține la număr, destul de succinte, însă foarte clare și deosebit de grăitoare. Cu alte cuvinte, Părinții filocalici au meditat adânc și profund, încă de la bun început, asupra semnificațiilor ascunse referitoare la Maica Domnului. Cu toate că nu-și propun să dezvolte pe această temă studii sistematice de dogmatică, Părinții filocalici ne-au transmis învățături
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
mult simbolism, cu mai multă... adeverire???” (Castanul) Traseul e dureros, fiindcă presupune un fel de metanoia, o schimbare a deprinderilor aperceptive și a unghiului analitic. Enunțul se derulează limpede, vertiginos, spre un final, deseori, neprevăzut și, mai totdeauna, copleșitor (exemple grăitoare: cele două, nu mă sfiesc a le numi astfel, mici capodopere, care încadrează volumul: Fuga, Sfârșitul): „În secret, îmi doream să transform locul acela de întâlnire cu lumea într-un loc de întâlnire cu tine. Măcar în vis... Mai ales
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]